ÎCCJ, Decizia nr. 190/2018

Asupra apelurilor de față,

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 694 din data de 12 decembrie 2017, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 300 din data de 31 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în Dosarul nr. x/2011.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 300 din data de 31 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor privind pe inculpații B., C., D., E., A., F. și G. după cum urmează:

Pentru inculpații B., A., C., D., E. și F. din infracțiunea de complot prevăzută de art. 167 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. din infracțiunea de subminare a economiei naționale prevăzută de art. 165 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, cu aplicarea formei continuate prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 C. pen. și aplicarea art. 5 din C. pen.

Pentru inculpatul G. din infracțiunea de favorizare la infracțiunea de subminarea economiei naționale prevăzută de art. 173 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 165 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. din infracțiunea de complot prevăzută de art. 167 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații A., C., D., E. din infracțiunea de subminare a economiei naționale prevăzută de art. 165 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea neglijență în serviciu de prevăzută de art. 298 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen. în referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. au fost achitați inculpații B., A., C., D., E., F. și G. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. întrucât nu există probe că aceștia au săvârșit această infracțiune.

În temeiul art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcția publică precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 C. pen.

În temeiul art. 25 raportat la art. 397 C. proc. pen. cu referire la art. 1443 C. civ. s-au admis în parte pretențiile civile ale părților civile Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri și obligă inculpații în solidar la plata acestora după cum urmează: 1.297.222.893 RON către Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Agenția Națională de Administrare Fiscală București. 3.399.164.319.893 RON către Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. proc. pen. și art. 249 C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător aplicată inculpaților B., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 05.05.2011; A., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 05.05.2011; D., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 05.05.2011; E., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 09.05.2011; C., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 05.05.2011; F., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 05.05.2011; G., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 05.05.2011.

B. Prin Decizia penală nr. 66 din 29 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2014 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și de inculpații G., E., B., C., D., A. și F. împotriva Sentinței penale nr. 300 din 31 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2011.

S-a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

I. S-au majorat pedepsele principale aplicate inculpaților B., A. și D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., de la câte 5 ani închisoare la câte 7 ani închisoare, cu menținerea pedepselor complementare aplicate prin hotărârea apelată. S-au interzis inculpaților B., A. și D., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

(…) V. În temeiul art. 25 raportat la art. 397 C. proc. pen. cu referire la art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ. (1864), s-a admis, în parte, acțiunea civilă și au fost obligați, în solidar, inculpații B., A., D., E., C. și F. la plata despăgubirilor civile, după cum urmează: 129.722.289,30 RON (RON) către Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală; 339.916.431,98 RON (RON) către Statul Român prin Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la judecarea cauzei în primă instanță.

C. Împotriva Sentinței penale nr. 300 din 31 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, a formulat cerere de revizuire inculpatul A.

Examinând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că este inadmisibilă.

În motivare, prima instanță a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

A menționat că, pentru a putea fi admisibilă în principiu cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o decizie a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală; decizia Curții Constituționale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepția de neconstituționalitate să îndeplinească exigențele de formă și să fie supusă dezbaterii în dosarul penal; hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională și consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă și să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În ceea ce privește primele două condiții, Înalta Curte, secția penală a reținut că prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 publicată în M. Of. nr. 517 din 08.07.2016, ulterior rămânerii definitive a hotărârii atacate, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Cu privire la îndeplinirea celei de-a treia condiții s-a constatat că revizuentul A. nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen. nici în fața instanței de fond, nici în apel, pentru a fi supusă dezbaterii în contradictoriu, ci doar după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale.

Referitor la susținerea că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen. a fost ridicată de condamnatul B. - coinculpat în aceeași cauză, anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale, s-a reținut că acest coinculpat a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen., însă după închiderea dezbaterilor și după ce instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei.

Astfel, Înalta Curte a reținut că nu se poate aprecia că inculpatul B. a formulat excepția de neconstituționalitate în prezenta cauză câtă vreme aceasta a fost invocată după terminarea dezbaterilor în cauză, nu a fost susținută în ședință publică, nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților și nu a fost avută în vedere de completul de judecată la momentul deliberărilor

Această condiție a invocării excepției de neconstituționalitate în cauza dedusă judecății nu se regăsește îndeplinită față de revizuent. Simplul fapt că s-a invocat excepția de neconstituționalitate de către una din părți, după închiderea dezbaterilor, însă anterior pronunțării instanței, nu echivalează cu invocarea excepției în cauză, astfel cum stipulează dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Deși instanța nu se dezînvestise, se afla în etapa deliberării, fiind închisă dezbaterea contradictorie, iar orice aspect ce nu a fost supus dezbaterii orale, contradictorii și nemijlocite, este considerat extrinsec/străin obiectului deliberării și implicit cauzei. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 882/21 septembrie 2016, Dosar nr. x/2016)

În plus, față de argumentele anterioare, Înalta Curte a subliniat că nu această parte a invocat excepția în cursul judecății acțiunii penale, iar față de partea ce a invocat excepția, în condițiile deja enunțate, cererea de revizuire s-a respins ca inadmisibilă prin Sentința nr. 882 din 21 septembrie 2016.

Totodată, instanța de fond a reținut că jurisprudența anterioară a atestat și faptul că valorificarea interesului legitim rezultat din pronunțarea unei decizii de admitere în contencios constituțional într-o altă cauză, se poate realiza în cadrul procesual al recursului în casație ori în cel al contestație la executare, pe teza dezincriminării infracțiunii în forma considerată contrară unei norme constituționale.

Așadar, cum invocarea excepției în cursul procesului penal în cauză presupune ideea intrinsecă că a fost evaluată de instanță, indiferent de soluția pronunțată, această condiție dedusă din decizia Curții Constituționale nu se regăsește îndeplinită în prezenta speță.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 694 din data de 12 decembrie 2017, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017 a formulat apel revizuentul A. la data de 22 decembrie 2017, dosarul fiind înregistrat la data de 2 august 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2018.

Criticile formulate, concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului apelantului revizuent, precum și ultimul cuvânt al acestuia, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

III. Examinând calea de atac declarată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională, ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

Ca atare, în mod corect, a reținut prima instanță că, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea formulată se impunea, cu necesitate, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe o decizie a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală; decizia Curții Constituționale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepția de neconstituționalitate să îndeplinească exigențele de formă și să fie supusă dezbaterii în dosarul penal; hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională și consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă.

Instanța de control judiciar reține că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii atacate, la data de 15 iunie 2016, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 405, publicată în M. Of. nr. 517 din 08 iulie 2016, prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată într-o altă cauză privind dispozițiile art. 246 din C. pen. anterior și, respectiv, ale art. 297 alin. (1) din C. pen., arătând că acestea sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că primele două condiții impuse de textul art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. sunt îndeplinite.

În raport de împrejurarea că, prin hotărârea cărei revizuire se solicită, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, în temeiul art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., rezultă că și prima teză a celei de a patra condiții este îndeplinită în cauză, întrucât hotărârea de condamnare pronunțată de către instanța de fond, menținută prin hotărârea instanței de apel, s-a întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016.

Similar celor reținute de instanța de fond, cu privire la îndeplinirea celei de-a treia condiții se constată că revizuentul A. nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen. nici în fața instanței de fond, nici în apel, pentru a fi supusă dezbaterii în contradictoriu, ci doar după publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale.

Totodată, se reține că apelantul revizuent B. a invocat, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen. în Dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curți, Completul de 5 Judecători, la data de 24 februarie 2016, ulterior rămânerii în pronunțare a cauzei. Această cerere a fost formulată mult după închiderea dezbaterilor pe fondul apelului, în intervalul dintre rămânerea cauzei în pronunțare și data pronunțării efective a hotărârii instanței de apel, amânată strict datorită unei imposibilități obiective de participare a unui membru al completului de judecată la deliberări și pronunțarea hotărârii. Nefiind ținută de o dispoziție procedurală imperativă care să impună o conduită contrară și, totodată, fiind suverană în a aprecia că împrejurările cauzei au fost pe deplin lămurite, instanța de apel nu a dispus repunerea cauzei pe rol, astfel cum permite art. 395 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional nu a fost susținută în ședință publică, nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților și nu a fost avută în vedere de completul de judecată la momentul deliberării.

Prin urmare, susținerile revizuentul A. sub aceste considerente nu sunt întemeiate și nu pot conduce la îndeplinirea celei de-a treia dintre condițiile de admisibilitate în principiu a unei cereri de revizuire.

De altfel, art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. prevede ca dispoziția legală să fi fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, aspect ce nu se circumscrie prezentei cauze câtă vreme instanța nu a analizat excepția de neconstituționalitate invocată nici de coinculpatul B., cu atât mai puțin de către revizuentul A. care nu a făcut niciun demers în acest sens.

În acest context se rețin considerentele Deciziei nr. 126/2016 a Curții Constituționale (parag. 25) potrivit cărora:

"o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia - cauze pendinte (…) întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării deciziei Curții este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale să nu fie definitiv consolidat.

În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional se produc erga omnes.

În privința cauzelor care nu se află pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a Curții, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, Curtea reține că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curții nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție, în caz contrar consecința fiind extinderea efectelor deciziei Curții pentru trecut".

"27. Curtea reține că, în ceea ce privește cauzele soluționate până la publicarea deciziei Curții Constituționale și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție având ca obiect o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță declarată neconstituțională, acestea reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv și irevocabil soluționată. Curtea reține că, din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul. Așa încât Curtea constată că incidența deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive."

În consecință, Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva Sentinței penale nr. 694 din data de 12 decembrie 2017, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva Sentinței penale nr. 694 din data de 12 decembrie 2017, pronunțată de secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN