ÎCCJ, Decizia nr. 37/2017

Decizia penală nr. 37/2017

Asupra apelurilor de față,

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 882 din 21 septembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de condamnații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 29 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:

În temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor privind pe inculpații A., C., D., E., F., B. și G. după cum urmează:

Pentru inculpații A., F., C., D., E. și B., din infracțiunea de complot prevăzută de art. 167 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.; din infracțiunea de subminare a economiei naționale prevăzută de art. 165 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, cu aplicarea formei continuate, prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 C. pen. și aplicarea art. 5 C. pen.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații F., C., D., E., prin apărător ales, din infracțiunea de subminare a economiei naționale prevăzută de art. 165 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea neglijență în serviciu de prevăzută de art. 298 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., în referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a achitat inculpații A., F., C., D., E., B. și G. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., întrucât nu există probe că aceștia au săvârșit această infracțiune.

În temeiul art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcția publică precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 C. pen.

În temeiul art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, a condamnat pe inculpata C. la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 (patru) ani și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), conform art. 66 alin. (2) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.

A interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 862 C. pen. a fixat termen de încercare de 7 (șapte) ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, condamnata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art. 864 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 (patru) ani și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcția publică, precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), conform art. 66 alin. (2) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 67 C. pen.

A interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 862 C. pen. a fixat termen de încercare de 6 (șase) ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, condamnata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art. 864 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. și de inculpații G., E., A., C., D., F. și B. împotriva Sentinței penale nr. 300 din 31 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2011.

A desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., de la 5 ani închisoare, la 7 ani închisoare, cu menținerea pedepselor complementare aplicate prin hotărârea apelată.

A interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

A înlăturat dispozițiile art. 861 - art. 864 C. pen. anterior, cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatelor C. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. și a dispus ca pedepsele principale, de câte 4 ani închisoare, să fie executate în regim de detenție, cu menținerea pedepselor complementare aplicate prin hotărârea apelată.

A înlăturat pentru ambele inculpate aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. anterior și a menținut interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

Examinând cererile de revizuire formulate de condamnații A., B. și C., Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că acestea sunt inadmisibile.

În motivare, prima instanță a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

A menționat că, pentru a putea fi admisibilă în principiu cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o decizie a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală; decizia Curții Constituționale să fi fost publicată în M. Of., ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepția de neconstituționalitate să îndeplinească exigențele de formă și să fie supusă dezbaterii în dosarul penal; hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională și consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă și să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În ceea ce privește primele două condiții, s-a reținut că prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 publicată în M. Of. nr. 517/8.07.2016, ulterior rămânerii definitive a hotărârii atacate (29 februarie 2016), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) C. pen. și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Cu privire la îndeplinirea celei de-a treia condiții, s-a constatat că inculpatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen. în dosarul nr. x/1/2014, la data de 24 februarie 2016, ulterior rămânerii în pronunțare a cauzei, la 29 ianuarie 2016.

Prima instanță a menționat dispozițiile art. 387 C. proc. pen., care prevăd faptul că, înainte de a se termina cercetarea judecătorească, președintele întreabă părțile dacă mai au de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești, iar dacă nu s-au formulat astfel de cereri, președintele declară terminată cercetarea judecătorească și dă cuvântul în dezbateri.

Prima instanță a constatat că inculpatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate după închiderea dezbaterilor și după ce instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei.

Ca atare, această excepție nu a fost susținută în ședință publică, nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților și nu a fost avută în vedere de completul de judecată la momentul deliberărilor, deși revizuentul a avut posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate până la momentul terminării cercetării judecătorești.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile din materia civilă care prevăd, în art. 2 alin. (2) C. proc. civ., că dispozițiile C. proc. civ. se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare, precum și textul art. 394 alin. (3) C. proc. civ., care stabilește că, după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.

S-a reținut că art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. prevede ca dispoziția legală să fi fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicată în cauza respectivă, aspect ce nu se circumscrie în acest dosar, câtă vreme instanța nu a analizat excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul A..

Instanța de fond a menționat că invocarea excepției în cursul procesului penal presupune ideea intrinsecă că excepția a fost evaluată de instanță, indiferent de soluția pronunțată.

În acest sens s-a considerat relevantă Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. nr. 190/14.03.2016 care, la parag. 52, a statuat, în ceea ce privește hotărârile definitive, că decizia sa poate servi ca temei de revizuire, în baza art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în cauza pendinte în care a fost admisă, precum și în cauzele în care au fost ridicate excepții de neconstituționalitate similare, înaintea datei publicării deciziei în M. Of. al României, condiție care nu se regăsește îndeplinită în speță, întrucât la momentul invocării excepției, instanța se afla în etapa deliberării, fiind închisă dezbaterea contradictorie, iar orice aspect ce nu a fost supus dezbaterii orale, contradictoriii și nemijlocite, este considerat extrinsec/străin obiectului deliberării și, implicit, cauzei.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen. nu a fost invocată în cauză și, pe cale de consecință, a respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de condamnații A., B. și C..

II. Împotriva Sentinței penale nr. 882 din 21 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2016 au formulat cereri de apel revizuenții A., la data de 23 septembrie 2016 și C. și B., la data de 27 septembrie 2016, dosarul fiind înregistrat la 13 decembrie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, sub nr. x/1/2016.

Criticile formulate, concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorilor apelanților revizuenți, precum și ultimul cuvânt al acestora, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

III. Examinând calea de atac declarată de revizuenți împotriva sentinței atacate, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., invocat de apelanții revizuenți în cererea formulată, revizuirea poate fi cerută atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională, ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

Ca atare, în mod corect a reținut prima instanță că, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea formulată de apelanții revizuenți impunea, cu necesitate, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe o decizie a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală; decizia Curții Constituționale să fi fost publicată în M. Of., ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepția de neconstituționalitate să îndeplinească exigențele de formă și să fie supusă dezbaterii în dosarul penal; hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională și consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă.

Instanța de control judiciar reține că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii atacate (29 februarie 2016), la data de 15 iunie 2016, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 405, publicată în M. Of. nr. 517/08.07.2016, prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată într-o altă cauză privind dispozițiile art. 246 C. pen. anterior și, respectiv, ale art. 297 alin. (1) C. pen., arătând că acestea sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Ca atare, în mod corect s-a apreciat că primele două condiții impuse de textul art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite.

În raport de împrejurarea că, prin hotărârile a căror revizuire se solicită, cei trei apelanți revizuenți au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, pe care le execută în prezent, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, în temeiul art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., rezultă că și prima teză a celei de a patra condiții este îndeplinită în cauză, întrucât hotărârea de condamnare privind pe cei trei apelanți revizuenți, pronunțată de către instanța de fond, menținută prin hotărârea instanței de apel, s-a întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în M. Of. nr. 517/8.07.2016.

Problema de drept asupra căreia instanța de control judiciar este chemată să decidă privește condiția ca excepția de neconstituționalitate invocată de apelanții revizuenți să fi fost supusă dezbaterii "în dosarul penal".

În acest sens se reține că, astfel cum corect s-a stabilit de către prima instanță, în cauza nr. x/1/2014 a Completului de 5 Judecători, având ca obiect apeluri declarate împotriva Sentinței penale nr. 300 din 31 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2011, instanța a constatat terminată cercetarea judecătorească la termenul din 16 noiembrie 2015, când a acordat cuvântul la dezbateri.

La același termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților și respectiv, reprezentantului Ministerului Public să depună concluzii scrise suplimentare, până cel mai târziu la data de 27 noiembrie 2015, a amânat pronunțarea pentru data de 3 decembrie 2015. Datorită imposibilității obiective de prezentare a unui membru al completului, pronunțarea a fost amânată, succesiv, la 4 ianuarie 2016, 29 ianuarie 2016, 18 februarie 2016 și 29 februarie 2016, această ultimă dată fiind cea în care s-a pronunțat Decizia nr. 66 a instanței de apel.

Se mai reține că apelantul revizuent A. a invocat, într-adevăr, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen. în dosarul nr. x/1/2014, însă doar la data de 24 februarie 2016, ulterior rămânerii în pronunțare a cauzei.

Potrivit argumentelor conținute în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în M. Of. în data 11 martie 2016, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 452 alin. (1), 453 alin. (1) lit. f) și art. 459 alin. (2) C. proc. pen. (parag. 22 și 26, invocate chiar de apărătorul ales al apelantului revizuent A.), care reiterează argumentele conținute în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în M. Of. nr. 190/14.03.2016 - parag. 52, instanța de contencios constituțional a statuat, în ceea ce privește hotărârile definitive, că decizia sa poate servi ca temei de revizuire, în baza art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în cauza pendinte în care a fost admisă, precum și în cauzele în care au fost ridicate excepții de neconstituționalitate similare, înaintea datei publicării deciziei în M. Of. al României.

Pentru a determina dacă în speță este îndeplinită condiția dezbaterii excepției în cadrul dosarului penal în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, este necesar a se analiza dacă cererea de sesizare referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. pen. a fost supusă dezbaterii contradictorii și nemijlocite a părților.

Se constată că această cerere a fost formulată mult după închiderea dezbaterilor pe fondul apelului, în intervalul dintre rămânerea cauzei în pronunțare și data pronunțării efective a hotărârii instanței de apel, amânată strict datorită unei imposibilități obiective de participare a unui membru al completului de judecată la deliberări și pronunțarea hotărârii.

Se mai constată că, nefiind ținută de o dispoziție procedurală imperativă care să impună o conduită contrară și, totodată, fiind suverană în a aprecia că împrejurările cauzei au fost pe deplin lămurite, instanța de apel nu a dispus repunerea cauzei pe rol, astfel cum permite art. 395 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional nu a fost susținută în ședință publică, nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților și nu a fost avută în vedere de completul de judecată la momentul deliberării.

Analiza de către instanța de revizuire a cererii întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., formulată de apelanții revizuenți, nu poate avea ca rezultat, în nicio circumstanță, reformarea deciziei de a nu repune pe rol cauza aparținând instanței care a judecat în apel cauza nr. x/1/2014, acest lucru excedând cadrului procesual oferit de textul de lege arătat.

Pentru soluționarea prezentei cauze nu este determinant a ști dacă decizia instanței de apel de a nu face uz de instituția repunerii pe rol, prevăzută de art. 395 alin. (1) C. proc. pen., a fost una oportună sau nu, după cum nu este determinantă împrejurarea că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional a fost formulată în perioada în care acțiunea penală încă nu se stinsese, nefiind încă pronunțată o soluție pe fondul cauzei, ci este relevantă constatarea că, odată ce dezbaterile orale, contradictorii și nemijlocite au fost închise, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată nu a făcut parte din aspectele ce au constituit obiectul deliberării și, implicit, al cauzei.

Astfel, se apreciază că în mod corect a stabilit prima instanță că apelantul revizuent A. nu a formulat excepția de neconstituționalitate în cauză, câtă vreme aceasta a fost invocată după terminarea cercetării judecătorești și a dezbaterilor în cauză, nu a fost susținută în ședință publică, nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților și nu a fost avută în vedere de completul de judecată la momentul deliberărilor.

De altfel, în lipsa unor prevederi contrare în legea procesual penală, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (2) C. proc. civ. care stabilesc că legea procesual civilă constituie dreptul comun în asemenea situații, instanța de fond a procedat corespunzător reținând că, potrivit art. 394 alin. (3) C. proc. civ., după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă, fiind de necontestat faptul că cererea formulată de apelantul revizuent, ca orice alte cereri formulate de părți în cursul unui proces penal, reprezintă un înscris.

Completul de 5 Judecători își întemeiază soluția și pe constatarea cuprinsă în parag. 25 din considerentele Deciziei nr. 126/2016 a Curții Constituționale, anterior evocată, fiind statuat că "o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia - cauze pendinte (...) întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării deciziei Curții este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional se produc erga omnes. În privința cauzelor care nu se află pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a Curții, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, Curtea reține că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curții nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție, în caz contrar consecința fiind extinderea efectelor deciziei Curții pentru trecut".

În plus, instanța de control judiciar nu poate primi critica formulată de apelantul revizuent A., prin apărător ales, în sensul că arătarea motivelor pentru care instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen. echivalează cu o recunoaștere a faptului că excepția respectivă a fost invocată în acea cauză.

Aceasta întrucât raționamentul apărării nu este însoțit de argumente logice, neputând fi confundată analiza unei cereri de repunere pe rol a unei cauze - chestiune procedural-administrativă prevăzută de art. 395 alin. (1) C. proc. pen. - cu analiza unei solicitări de aplicare a Legii nr. 47/1992, care impune examinarea unor condiții specifice, anume prevăzute de art. 29 din acest act normativ, în raport și cu textul criticat pentru neconstituționalitate.

În consecință, în baza art. 462 alin. (4) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții revizuenți C., B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 882 din data de 21 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanții revizuenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În aplicarea Protocolului dintre U.N.B.R. și Ministerul Justiției, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții revizuenți C., B. și A., până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții revizuenți C., B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 882 din data de 21 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanții revizuenți la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții revizuenți C., B. și A. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 90 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL