ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 520/2021

Asupra cauzei penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 04 mai 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen. (astfel cum a fost completat prin Legea nr. 6/2021), s-a constatat legalitatea și temeinicia, printre altele, a următoarelor măsuri asigurătorii, instituite în faza de urmărire penală, pe care le-a menținut:

- măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 25.064,99 euro (echivalentul sumei de 112.424,9 RON) aparținând inculpatului A., instituită prin Ordonanța procurorului DNA nr. 487/P/2014 din data de 14 ianuarie 2015;

- măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului B. (imobil casă de locuit, situat în comuna Acățari, satul Stejeriș nr. 52 - CF nr. x, cu terenul intravilan aferent, de 9.712 mp și imobil grajd cu magazie, situat în comuna Acățari, satul Stejeriș nr. 52 - CF nr. x), până la concurența sumei totale de 110.360 RON, instituită prin Ordonanțele procurorului DNA nr. 487/P/2014 din data de 13 ianuarie 2015, până la concurența sumei de 64.480 RON și, respectiv, nr. 487/P/2014 din data de 21 ianuarie 2015, până la concurența sumei de 45.880 RON.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

În faza de urmărire penală, în Dosarul nr. x/2014, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, a instituit, printre altele, următoarele măsuri asigurătorii:

- sechestrul asigurător asupra sumei de 25.064,99 euro (echivalentul sumei de 112.424,9 RON) aparținând inculpatului A. - prin ordonanța din data de 14 ianuarie 2015;

- sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului B. (imobil casă de locuit, situat în comuna Acățari, satul Stejeriș nr. 52 - CF nr. x, cu terenul intravilan aferent, de 9.712 mp și imobil grajd cu magazie, situat în comuna Acățari, satul Stejeriș nr. 52 - CF nr. x), până la concurența sumei totale de 110.360 RON - prin ordonanța din data de 13 ianuarie 2015, până la concurența sumei de 64.480 RON și, respectiv, prin ordonanța din data de 21 ianuarie 2015, până la concurența sumei de 45.880 RON.

La finalizarea judecății în primă instanță, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât, prin Sentința penală nr. 1744 din data de 18 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, în condițiile achitării inculpaților, ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii anterior menționate.

Această dispoziție nu este definitivă (întrucât sentința penală anterior menționată a fost atacată cu apel, în termenul legal, de către Parchet) și nici executorie, caracter pe care art. 397 alin. (4) teza I din C. proc. pen. îl prevede numai pentru dispozițiile privind luarea măsurilor asigurătorii, iar nu și pentru cele referitoare la ridicarea unor astfel de măsuri.

Drept urmare, s-a menționat că măsurile asigurării luate de procuror se mențin și în prezent.

La data de 28 februarie 2021, în timpul judecării cauzei în apel, a intrat în vigoare Legea nr. 6/2021, prin care a fost introdus, în C. proc. pen., art. 2502, potrivit căruia, în cursul judecății, instanța trebuie să verifice periodic, dar nu mai târziu de 1 an, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea acelei măsuri.

La primul termen de judecată ulterior acelui moment, din data de 17 martie 2021, Curtea a pus în discuție subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii (care, potrivit celor anterior expuse, se mențin și în prezent), însă, la cererile formulate de avocații aleși ai intimaților inculpați, a stabilit ca verificarea acestora, conform dispozițiilor art. 2502 din C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 6/2021), să se realizeze la termenul următor, pentru a avea posibilitatea pregătirii, apărării sub acest aspect.

Drept urmare, dezbaterile cu privire la măsurile asigurătorii s-au desfășurat la termenul de judecată din data de 12 aprilie 2021, fiind consemnate în încheierea întocmită la acea dată (care face parte integrantă din prezenta încheiere), pronunțarea fiind amânată, în mod succesiv, până la data de astăzi, 04 mai 2021.

Între timp, la data de 28 aprilie 2021, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății, în sensul reținerii, între altele, în sarcina inculpaților, a următoarelor infracțiuni:

- pentru inculpatul A. - infracțiunea de delapidare, în legătură cu contractele încheiate de C. S.R.L. și D. S.R.L., în valoare de 62.933,65 RON și, respectiv, 49.491,25 RON, totalizând 112.424,9 RON;

- pentru inculpatul B. - infracțiunea continuată de instigare la delapidare, în legătură cu contractele încheiate de E. S.R.L. și F. S.R.L., în valoare de 64.480 RON și, respectiv, 45.880 RON, totalizând 110.360 RON.

De asemenea, a dispus citarea în cauză, în calitate de persoane vătămate, a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și G., cu aducerea la cunoștința acestora, potrivit art. 20 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., a dreptului de a se constitui părți civile în procesul penal.

Raportat la aspectele anterior menționate, Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate în cauză sunt în continuare legale și temeinice, în condițiile în care, potrivit considerentelor tuturor celor patru ordonanțe prin care s-a dispus instituirea lor, s-a reținut, independent de încadrarea juridică stabilită la acel moment, cauzarea unor prejudicii având valorile mai sus indicate, care nu au fost recuperate și, de asemenea, s-a menționat că luarea acelor măsuri este necesară în vederea reparării pagubei produse prin infracțiunile presupus comise de către inculpați.

Or, conform art. 249 alin. (1), (2) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii, constând în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, pot fi luate, între altele, pentru a se evita înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune, caz în care, potrivit art. 249 alin. (5) din același cod, acestea sunt instituite asupra bunurilor inculpatului, până la concurența valorii probabile a pagubei.

Drept urmare, având în vedere natura infracțiunilor reținute în prezent, urmare a schimbării de încadrare juridică ce a fost dispusă în cauză, valoarea probabilă a presupusei pagube cauzate prin acele infracțiuni, natura bunurilor sechestrate (bani și bunuri imobile, care pot fi ușor sustrase de la urmărire ori înstrăinate, în lipsa indisponibilizării lor), stadiul procesual al cauzei și măsurile dispuse de către instanța de apel prin încheierea din data de 28 aprilie 2021, Curtea a constatat că se impune menținerea măsurilor asigurătorii, ale căror temeiuri subzistă și la acest moment, fiind, de asemenea, proporționale cu scopul urmărit prin dispunerea lor, fără a exista un motiv pertinent care să justifice restrângerea și, cu atât mai puțin, ridicarea acestora.

Împotriva încheierii din data de 04 mai 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, inculpații A. și B. au formulat contestații.

Examinând încheierea atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prin art. 19 din Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în M. Of. nr. 167/18.02.2021, a fost introdus, după art. 2501 din C. proc. pen., articolul 2502 din C. proc. pen.. Conform dispozițiilor legale menționate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

Prin Ordonanța nr. 487/P/2014 din data de 14 ianuarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, în raport cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 28/2000, art. 249 din C. proc. pen. și art. 251 și art. 252 din C. proc. pen., a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrul asigurător asupra sumei de 25.064,99 euro (echivalentul sumei de 112.424,9 RON) aparținând inculpatului A., fiind necesară și obligatorie în cauză luarea măsurilor asigurătorii, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.

A fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului B. (imobil casă de locuit, situat în comuna Acățari, satul Stejeriș nr. 52 - CF nr. x, cu terenul intravilan aferent, de 9.712 mp și imobil grajd cu magazie, situat în comuna Acățari, satul Stejeriș nr. 52 - CF nr. x), până la concurența sumei totale de 110.360 RON, respectiv prin Ordonanța nr. 487/P/2014 din data de 13 ianuarie 2015, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, până la concurența sumei de 64.480 RON și prin Ordonanța nr. 487/P/2014 din data de 21 ianuarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, până la concurența sumei de 45.880 RON, în raport cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 28/2000, art. 249 din C. proc. pen. și art. 251 și art. 252 din C. proc. pen., fiind necesară și obligatorie în cauză luarea măsurilor asigurătorii, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.

Prin rechizitoriul din data de 26 ianuarie 2015, emis în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpaților A. și B., în sarcina cărora a reținut, sub aspectul încadrării juridice, următoarele infracțiuni:

I. Cu privire la inculpatul A.: o infracțiune de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000; o infracțiune de instigare la spălarea banilor, prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002; o infracțiune de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen. o infracțiune de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000; o infracțiune de instigare la spălarea banilor, prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002; o infracțiune de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen.

II. Cu privire la inculpatul B.: o infracțiune de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000; o infracțiune de instigare la spălarea banilor, prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002; o infracțiune de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen. o infracțiune de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000; o infracțiune de participație improprie la spălarea banilor, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002; o infracțiune de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (3) rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea din data de 28 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus:

I. Cu privire la inculpatul A.:

În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu și prin încheierea din data de 10 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2015 în:

- o infracțiune de delapidare, în varianta însușirii de bani din fondurile Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru altul (în raport cu C. S.R.L. și D. SRL), prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen.

- o infracțiune de instigare la spălarea banilor, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

- o infracțiune de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 47 rap. la art. 322 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

II. Cu privire la inculpatul B.:

În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în:

- o infracțiune de instigare la delapidare, în varianta însușirii de bani din fondurile Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, respectiv, G., pentru altul, în formă continuată (2 acte materiale - un act material în raport cu E. S.R.L., în forma instigării, față de presupusul autor A. și cu presupusa complicitate a lui H. și, respectiv, un act material în raport cu F. S.R.L., cu participație improprie, în forma instigării, față de presupusul autor I., prin J., care au acționat fără vinovăție), prevăzută de art. 47 rap. la art. 295 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. a) din C. pen.

- o infracțiune de instigare la spălarea banilor, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

- o infracțiune de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 47 rap. la art. 322 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Înalta Curte constată că măsurile asigurătorii au fost instituite în cursul urmăririi penale, în conformitate și cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, text de lege care stabilește obligativitatea luării măsurii asigurătorii.

Totodată, Înalta Curte reține că prin încheierea din data de 28 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre altele, pentru inculpatul A. schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de luare de mită, fiecare prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în o infracțiune de delapidare, în varianta însușirii de bani din fondurile Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru altul, în formă continuată (2 acte materiale - în raport cu C. S.R.L. și D. SRL), prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și pentru inculpatul B. schimbarea încadrării juridice din o infracțiune de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și o infracțiune de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în o infracțiune de instigare la delapidare, în varianta însușirii de bani din fondurile Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, respectiv, G., pentru altul, în formă continuată (2 acte materiale - un act material în raport cu E. S.R.L., în forma instigării, față de presupusul autor A. și cu presupusa complicitate a lui H. și, respectiv, un act material în raport cu F. S.R.L., cu participație improprie, în forma instigării, față de presupusul autor I., prin J., care au acționat fără vinovăție), prevăzută de art. 47 rap. la art. 295 alin. (1), cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. a) din C. pen.

În acest context, reținându-se că, prin schimbarea încadrării juridice, măsura asigurătorie nu mai are un caracter obligatoriu, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, precum și că, art. 2502 din C. proc. pen. impune verificarea măsurilor asigurătorii sub aspectul subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii și, pe cale de consecință, dispunerea menținerii, restrângerii sau extinderii măsurilor, respectiv ridicarea acestora; Înalta Curte constată că, sub acest aspect, temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii în cursul urmăririi penale nu mai subzistă.

Totodată, aplicabilitatea prevederilor art. 2502 din C. proc. pen., se impune a fi examinată și din perspectiva duratei măsurilor asigurătorii, în ansamblul procedurilor derulate în prezenta cauză.

Astfel, se observă că măsurile asigurătorii au fost instituite în cursul urmăririi penale în anul 2015; că la data de 28.01.2015 Tribunalului București a fost învestit cu Rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției; că prin Sentința penală nr. 1744/F din data de 18 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât achitarea inculpaților, pentru toate infracțiunile, în raport cu încadrările juridice anterior menționate, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte constată că durata efectivă a măsurilor asigurătorii în prezenta cauză este relativ îndelungată, în raport, cu durata și evoluția procedurii, iar consecințele pe care le produc asupra inculpaților depășesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valoarea prejudiciului reținut în sarcina fiecărui inculpat.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atat la luarea măsurii sechestrului, cat si în perioada în care acesta este menținut trebuie respectată exigenta de proporționalitate a măsurii asigurătorii cu scopul urmărit pentru ca măsura procesuală restrictivă de proprietate să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate. În acest sens, relevantă este cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărarea din 2008), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut necesitatea aplicării testului de proporționalitate si încălcarea exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Convenția Europeană față de durata excesivă a măsurilor asigurătorii.

De asemenea, proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, întrucât măsurile asiguratorii sunt acele măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, afectând, atributul dispoziției juridice și materiale, întrucât proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din data de 04 mai 2021 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Va desființa, în parte, încheierea atacată și, în rejudecare:

Va ridica măsura sechestrului asigurător dispusă asupra sumei de 25.064,99 euro (echivalentul sumei de 112.424,9 RON), aparținând inculpatului A., instituită prin ordonanța procurorului DNA nr. 487/P/2014 din data de 14 ianuarie 2015;

Va ridica măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului B. (imobil casă de locuit, situat în comuna Acățari, satul Stejeriș nr. 52 - CF nr. x, cu terenul intravilan aferent, de 9.712 mp și imobil grajd cu magazie, situat în comuna Acățari, satul Stejeriș nr. 52 - CF nr. x), până la concurența sumei totale de 110.360 RON, instituită prin Ordonanțele procurorului DNA nr. 487/P/2014 din data de 13 ianuarie 2015, până la concurența sumei de 64.480 RON și, respectiv, nr. 487/P/2014 din data de 21 ianuarie 2015, până la concurența sumei de 45.880 RON .

Va menține dispozițiile cu privire la inculpatul H.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 150 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din data de 04 mai 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Desființează, în parte, încheierea atacată și, în rejudecare:

Ridică măsura sechestrului asigurător dispusă asupra sumei de 25.064,99 euro (echivalentul sumei de 112.424,9 RON) aparținând inculpatului A., instituită prin Ordonanța procurorului DNA nr. 487/P/2014 din data de 14 ianuarie 2015;

Ridică măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului B. (imobil casă de locuit, situat în comuna Acățari, satul Stejeriș nr. 52 - CF nr. x, cu terenul intravilan aferent, de 9.712 mp și imobil grajd cu magazie, situat în comuna Acățari, satul Stejeriș nr. 52 - CF nr. x), până la concurența sumei totale de 110.360 RON, instituită prin Ordonanțele procurorului DNA nr. 487/P/2014 din data de 13 ianuarie 2015, până la concurența sumei de 64.480 RON și, respectiv, nr. 487/P/2014 din data de 21 ianuarie 2015, până la concurența sumei de 45.880 RON.

Menține dispozițiile cu privire la inculpatul H.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 150 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2021.

GGC - NN