ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Decizia nr. 266/2021

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 266/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra contestațiilor de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, a menținut măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță asupra bunurilor imobile indisponibilizate în vederea restabilirii situației anterioare și asupra bunurilor imobile și mobile (sume de bani), în limitele valorice stabilite prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

A constatat că, prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, precum și asupra conturilor bancare, prezente și viitoare ale apelantului persoană interesată A. până la concurența sumei de 213.835,89 RON, măsură ce vizează și indisponibilizarea prin poprire a sumei de 75.196,82 RON, obținută în urma deciziei de expropriere nr. x din 18 mai 2020, asupra imobilului situat în Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, având CF x, nr. cadastral x, parcela x, lot. 2, în suprafață de 23000 mp., proprietatea numiților B. și A..

A ridicat măsura sechestrului asigurător instituită asupra cotei devălmașe din imobilele înscrise în CF x - C1- U16/Constanța și CF xNăvodari aparținând apelantei inculpate C., dispusă prin ordonanța nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanța și menținută prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și a menținut ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituite asupra cotei devălmașe din bunurile imobile înscrise în cărțile funciare cu numerele 103713/Corbu, 100027-C1-U18/Năvodari, 100300-C1-U22/Năvodari, 108795/Năvodari, 103754/Corbu aparținând inculpatului D., dispuse prin ordonanța nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanța.

A respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către apelanta inculpată C. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

A dispus efectuarea unei adrese către ANABI pentru deschiderea unor subconturi în moneda RON/EURO/USD pe numele apelantei inculpate C. și a apelanților persoane interesate E., F., G., H., I. (n. 1944), J., K., A., L., M. și N..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că, prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, în esență, s-au dispus următoarele:

a) - inculpatul O. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 19.10.2010), abuz în serviciu în formă calificată și continuată prevăzută de art. 248

alin. (1) raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 16 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. (faptă din 23.07.2012), tentativă la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 20 din C. pen. din 1969 raportat la art. 248

alin. (1) raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, art. 16 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. (faptă din 20.12.2012), constituirea unui grup infracțional organizat prevăzute art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 2011), abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 13

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă din 01.09.2010-21.05.2014) și a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată (faptă din perioada 19.07.2010 - 17.10.2011).

b) - inculpatul P. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor în formă continuată prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 și art. 5 din C. pen. (faptă din 23.07.2012), complicitate la tentativă la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 din C. pen. raportat la art. 13

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 5 din C. pen. (faptă din 20.12.2012), constituirea unui grup infracțional organizat prevăzute art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 2011) și a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor (faptă din 15.05.2013).

c) - inculpata S.C. Q. S.R.L. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 și art. 5 din C. pen. (faptă din 23.07.2012), complicitate la tentativă la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 din C. pen. raportat la art. 13

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 5 din C. pen. (faptă din 20.12.2012) și constituirea unui grup infracțional organizat prevăzute art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din anul 2011) și a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor (faptă din 15.05.2013).

d). - inculpata R. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 19.10.2010) și a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată (sentința nr. 10530/23.04.2010) și de abuz în serviciu în formă calificată (sentința nr. 16736/22.06.2010).

e). - inculpata C. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzute art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 2011) și a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu (titlu de proprietate nr. x/14.03.2011).

f). - inculpatul S. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzute art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 2011) și a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor (faptă din 16.04.2013).

g). - inculpatul D. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din perioada 22.05.2012-03.07.2013).

h). S-a luat act că persoana vătămată orașul Năvodari nu s-a constituit parte civilă în cauză.

i). S-a făcut aplicarea art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., în esență, s-a dispus restabilirea situației anterioare și reîntoarcerea în patrimoniul orașului Năvodari a mai multor suprafețe de teren și s-au confiscat sume de bani reprezentând contravaloare terenuri;

j). În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurilor sechestrului asigurător dispuse prin ordonanțele nr. 178/P/2013 din data de 24.11.2014 și nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 ale DNA - Serviciul Teritorial Constanța asupra imobilelor aflate în proprietatea inculpaților O., S., C. și S.C. Q. S.R.L. și s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 asupra cotei devălmașe din bunurile imobile aparținând inculpatului D..

În baza art. 249 din C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra suprafețelor de teren și asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, precum și asupra conturilor bancare, prezente și viitoare ale inculpaților O., C. și S.C. Q. S.R.L.; persoanelor interesate I., E., H., I., J., K., T. G., F., U., V., A., W., M., N., L., X. și Y..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpații S.C. Q. S.R.L, O., P., S., C., R. și persoanele interesate I. (ns. 1944), T., Z., A., V., U., E., AA., G., F., W., M., N., L., Y., BB., CC., I. (ns. 1962), H., J. și K..

La dosarul cauzei, anterior termenului din 23 iunie 2021, au fost depuse mai multe cereri privind măsurile asigurătorii, respectiv:

a). Apelantul persoană interesată E. a depus o cerere prin care, în esență, a solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii instituite față de toate bunurile mobile, imobile, conturi bancare, prezente și viitoare până la concurența sumei de 666.753,78 RON, întrucât a apreciat că sunt dispuse în mod nelegal, fără a exista o individualizare, iar în subsidiar, restrângerea acestora exclusiv în raport cu suma statuată prin sentință și consemnată voluntar în cuantum de 666.753,78 RON, la C.E.C., pentru dovedirea bunei sale credințe.

În argumentare, s-a arătat că nu au fost instituite măsuri asigurătorii cu privire la terenul de 4,5 ha teren dobândit acum 10 ani și, în calitate de dobânditor de bună-credință care a achiziționat un procent dintr-un drept litigios, este obligat să suporte consecințe deosebit de oneroase sau care afectează securitatea circuitului civil.

S-a susținut că incidența dispozițiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) și art. 249 din C. proc. pen. pot fi circumscrise în raport cu subiectul activ al unei infracțiuni, iar E. nu a săvârșit nicio infracțiune și nu s-a reținut în sarcina sa vreo participație.

În susținerea cererii, au fost anexate documente constând în adrese, încheieri, extrase și acte medicale.

b). Apelanta - intimată - inculpată C., prin cererea formulată a criticat modul de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către Curtea de Apel București prin sentința penală nr. 225/20.11.2020 și a solicitat ridicarea măsurii asigurătorii până la concurența sumei de 701.128,41 RON, respectiv:

- anularea actelor de executare (procese-verbale de sechestru asigurător pentru bunuri imobile și mobile) emise în dosarul de executare nr. x/2/2015 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galați, a căror valoare excedează sumei de 701.128,41 RON;

- anularea încheierilor de carte funciară emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța, prin care a fost notată măsura sechestrului asigurător asupra altor imobile decât cele în legătură cu care instanța de judecată a dispus restabilirea situației anterioare și reîntoarcerea acestora în patrimoniul Orașului Năvodari.

În subsidiar, a solicitat restrângerea actelor îndeplinite de organele care au adus la îndeplinire măsurile asigurătorii dispuse de instanța de judecată, până la concurența sumei de 701.128,41 RON, ce reprezintă contravaloarea terenurilor vândute de către aceasta, terenuri intrate în patrimoniul său, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii asigurătorii nu mai subzistă.

Pentru a dispune instituirea măsurii sechestrului asigurător, limitată până la concurența sumei indicate, prima instanță a avut în vedere suprafețele de teren ce au făcut obiectul retrocedărilor frauduloase rezultate din titlul de proprietate x/14.03.2011, în scopul evitării înstrăinării terenurilor care fac obiectul restabilirii situației anterioare, precum și în vederea confiscării speciale a bunurilor.

După pronunțarea hotărârii judecătorești, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse, la data de 7 decembrie 2020, i-au fost comunicate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galați procese-verbale de sechestru asigurător din 26 noiembrie 2020 emise de către organul de executare în dosarul de executare nr. 3743/2/2015.

De asemenea, s-a menționat că, la aceeași dată, i s-a adus la cunoștință indisponibilizarea sumelor bănești existente, precum și a celor viitoare provenite din încasările în conturile în RON și/sau valută deschise la terții popriți DD. S.A., EE. S.A., FF. S.A.., GG. S.A.., HH. S.A. și II. S.A., precum și a sumelor de bani deținute și/sau datorate subsemnatei, cu orice titlu, de către terțul poprit JJ. S.R.L. Urmare a acestei popriri, DD. S.A. i-a indisponibilizat suma de 518.543,57 RON din contul bancar x și suma de 37.479,00 euro (echivalentul în euro a restului de 182.585,43lei - până la concurența sumei de 701.129 RON) din contul bancar x.

În consecință, a precizat că organul de executare trebuia să indisponibilizeze, prin sechestru sau prin poprire, doar bunuri, disponibilități bănești sau creanțe în limita valorii măsurii asigurătorii, de 701.129 RON. Mai mult, a arătat că limita maximă a măsurii asigurătorii a fost atinsă din poprirea unui singur terț - DD., ceea ce înseamnă că toate celelalte măsuri excedează limitei stabilite de către instanța judecătorească și, în consecință, sunt nelegale.

În virtutea principiului executării în natură a obligațiilor, s-a susținut că organul fiscal era obligat sa indisponibilizeze mai întâi sumele bănești (măsura asigurătorie vizând o sumă bănească) și numai în măsura în care disponibilitățile bănești ar fi fost insuficiente ar fi putut continua să indisponibilizeze, prin sechestru sau poprire și alte bunuri, de altă natură, cu atât mai mult cu cât valoarea bunurilor este variabilă în timp și poate deveni insuficientă sau împovărătoare, după caz.

Deopotrivă, apelanta inculpată a precizat că, o altă instituție care a încălcat dispozițiile instanței de judecată și a realizat în mod nelegal notări ale măsurii sechestrului asigurător (cu pretextul că ar fi fost instituită prin sentința penală nr. 225/F/20.11.2020) în cartea funciară a unor imobile fără nicio legătură cu terenurile ce au făcut obiectul retrocedărilor frauduloase, a fost Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța.

S-a precizat că terenurile asupra cărora Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța a dispus notarea măsurii sechestrului asigurător, provin dintr-un alt titlu de proprietate obținut prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, respectiv 51530/19.01.1993 cuprinzând parcelele A166/1/1 și A166/1/2, fără nicio legătură cu terenurile dezmembrate din titlul de proprietate nr. x/14.03.2011 - desființat sau cu terenurile dezmembrate din acestea, pe care instanța le-a identificat și individualizat după numărul de carte funciară.

În concluzie, s-a arătat că limita maximă a măsurii asigurătorii a fost atinsă din poprirea unui singur terț - DD., ceea ce înseamnă că toate celelalte sechestre și popriri exced limitei stabilite de către instanță și, în consecință, sunt nelegale.

c). Apelanții persoane interesate F., G., H., I. (n.1944), J., K., A. și U., prin apărător, au solicitat în principal ridicarea măsurilor asigurătorii, iar în subsidiar, menținerea acestora doar cu privire la conturile bancare, după cum urmează:

F. - asupra tuturor conturilor deschise la KK. S.A. până la concurența sumei de 373.509,96 RON;

G. - asupra contului x deschis la LL.-Agenția Năvodari, până la concurența sumei de 373.509,96 RON;

H. - asupra contului x deschis la DD.-Agenția Năvodari, până la concurența sumei de 166.911,29 RON;

I. (n.1944) - asupra contului x deschis la DD. S.A. - Agenția Năvodari, până la concurența sumei de 166.911,29 RON;

J. - asupra contului x deschis la DD. S.A. - Agenția Năvodari până la concurența sumei de 166.911,29 RON;

K. - asupra contului x deschis la DD.-Agenția Năvodari până la concurența sumei de 166.911,29 RON;

A. - asupra conturilor x și x deschise la HH. - Agenția Năvodari, până la concurența sumei de 213.835,89 RON.

Au fost atașate în susținere, înscrisuri din care reiese soldul disponibil în conturile bancare, respectiv întinderea măsurilor asigurătorii instituite de ANAF.

În raport cu această situație, apelanții au arătat că au depus în conturile bancare sumele necesare acoperirii măsurii asigurătorii dispuse de instanță, tocmai pentru ca măsura respectivă să nu greveze și asupra conturilor deschise la alte bănci și asupra bunurilor imobile deținute.

Cu toate acestea, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția generală executări silite cazuri speciale, Direcția operativă de executare silită a înființat popriri asigurătorii asupra disponibilităților bănești prezente și viitoare provenite din încasările zilnice asupra tuturor conturilor în RON și/sau valută, veniturilor din pensii și a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile proprietatea acestora.

S-a susținut că sechestrul asigurător pus în practică de ANAF reprezintă o ingerință neproporțională și nerezonabilă în viața apelanților persoane interesate, cu consecințe grave asupra activității zilnice.

În plus, a precizat că indisponibilizarea unor valori atât de mari (și fără niciun suport real) au produs deja consecințe ireversibile asupra activităților care nu au putut fi îndeplinite, inclusiv imposibilitatea de a tranzacționa bunurile respective și nici măcar de a beneficia de sumele primite cu titlu de despăgubire, în urma exproprierii terenului din localitatea Mihail Kogălniceanu (A.).

Concluzionând, s-a susținut că măsurile asigurătorii, luate în condiții de incertitudine a acuzației și a presupusului prejudiciu, prin indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile și imobile, la o valoare ce depășește în unele cazuri de câteva zeci de ori valoarea sumei confiscate, apare ca excesivă și în afara scopului prevăzut de lege pentru această măsură.

d). Apelanții persoane interesate L., M. și N., prin apărător, au solicitat în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 249 și art. 250

din C. proc. pen., ridicarea măsurilor asigurătorii sau restrângerea acestora exclusiv în raport cu suma stabilită prin sentință (în cuantum de 443462,16 RON).

S-a susținut că măsurile asigurătorii dispuse nu mai subzistă, iar in subsidiar, să fie avută în vedere buna-credință a persoanelor interesate, precum și efectele negative ale acestor măsuri asigurătorii dispuse de către ANAF, în bloc, fără nicio evaluare, fără nicio minimă atenție, care au condus atât la blocarea conturilor bancare, cât și la aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile deținute.

În ceea ce privește persoanele interesate L. și M., ANAF a dispus înființarea popririi asupra veniturilor din pensie până la concurența a 1/3 din aceasta, deși prin blocarea conturilor și instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile, s-a acoperit în integralitate presupusul prejudiciu, fapt ce pune în pericol existența de zi cu zi a acestora, respectiv procurarea de alimente, medicamente necesare și plata utilităților.

În acest sens, s-a solicitat a se constata că măsurile asigurătorii dispuse față de toate bunurile mobile, imobile, conturi bancare, prezente si viitoare și mai ales asupra veniturilor din pensie, până la concurența sumei de 443462,16 RON pentru L., M. și N. sunt nelegale, apreciind că se impune ridicarea acestora.

În subsidiar, s-a solicitat restrângerea măsurilor asigurătorii exclusiv asupra sumelor și bunurilor imobiliare prezente, renunțând la poprirea veniturilor viitoare deoarece sumele indicate în sentință pot fi acoperite din veniturile și imobilele prezente.

S-a mai susținut că, pe perioada urmăririi penale și a cercetării judecătorești nu au existat instituite masuri asigurătorii. S-a subliniat calitatea acestora de terți de bună-credință și faptul că nu au fost întreprinse activități infracționale și nici nu a existat vreo înțelegere cu inculpații, astfel că măsura de confiscare a bunurilor și desființarea titlurilor de proprietate, este nelegală.

În consecință, s-a precizat că în situația în care nu se poate dispune ridicarea măsurilor asigurătorii, să se constate că organul de executare a indisponibilizat, prin sechestru sau prin poprire, bunuri, disponibilități bănești sau creanțe în limita valorii măsurii asigurătorii, de 443462,16 RON, iar limita maximă a măsurii asigurătorii este atinsă din bunurile prezente, ceea ce înseamnă că toate celelalte popriri (venituri viitoare și pensii) excedează limitei stabilite de către instanța judecătorească și, în consecință, sunt nelegale.

La termenul din 23 iunie 2021, s-a pus în discuție verificarea din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 250

din C. proc. pen., a măsurilor asigurătorii, soluționarea contestației formulate de apelanta inculpată C. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, precum și a cererilor formulate de apelanții persoane interesate E., F., G., H., I. (n. în 1944), J., K., A., U., L., M., N. și apelanta inculpată C. privind ridicarea măsurilor asigurătorii.

La același termen de judecată a fost pusă în discuție și cererea formulată de Comisia pentru verificarea dreptului de proprietate privind terenul din localitatea Mihail Kogălniceanu jud. Constanța, având CF x, nr. cadastral x, parcela x, lot. 2, în suprafață de 23000 mp., proprietatea numiților B. și A., expropriat și transferat din proprietatea acestora în domeniul public al statului, conform deciziei de expropriere nr. x din 18 mai 2020.

Potrivit dispozițiilor art. 250

din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că se impune verificarea măsurilor asigurătorii sub aspectul subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii și, pe cale de consecință, dispunerea menținerii, restrângerii sau extinderii măsurilor, respectiv ridicarea acestora.

În cauză, prin ordonanța nr. 178/P/2013 din data de 24 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, în baza art. 249 alin. (1), (2) și (4) din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. și art. 251 din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilului înscris în cartea funciară CF xNăvodari, aflat în proprietatea inculpatului O., până la concurența sumei de 104.988.896 RON.

Prin ordonanța nr. 178/P/2013 din data de 24 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, în temeiul art. 249 alin. (1), (2) și (4) din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. și art. 251 din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilelor înscrise în cărțile funciare CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, aflate în proprietatea inculpatei S.C. Q. S.R.L., până la concurența sumei de 275509,6 RON.

Ordonanțele procurorului prin care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpaților în vederea confiscării, au în vedere prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 (potrivit cărora luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie), dispuse până la concurența sumelor indicate și se regăsesc în volumul 60 al dosarului de urmărire penală 178/P/2013.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că motivul indisponibilizării avut în vedere de procuror la momentul luării măsurii asigurătorii poate suferi modificări, în cursul cercetării judecătorești, fiind posibil ca unele motive să nu mai subziste, caz în care se dispune ridicarea măsurii asigurătorii ca nemaifiind necesară, ori să sufere modificări, dacă s-ar constata în urma cercetării judecătorești, de pildă, că anumite bunuri indisponibilizate ar fi supuse confiscării speciale, în temeiul art. 112 din C. pen. ori în temeiul legilor speciale privind infracțiunile de corupție și de spălare a banilor.

Indisponibilizarea bunului supus sechestrului presupune că, odată luată măsura asigurătorie, inculpatul nu mai poate înstrăina sau greva bunurile sau veniturile supuse acesteia, astfel ca organul specializat să poată executa măsura confiscării, aplicată prin hotărârea de condamnare.

Pe lângă prevederile generale ale art. 249 din C. proc. pen., alte dispoziții speciale cu privire la obligativitatea luării măsurilor asigurătorii sunt incluse și în legea privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și în legea pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, iar printre infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze se regăsesc și astfel de infracțiuni.

Măsurile asigurătorii se mențin dacă sunt necesare și proporționale cu scopul urmărit. În cauză, măsura sechestrului asigurător s-a dispus în scopul evitării înstrăinării terenurilor care fac obiectul restabilirii situației anterioare, precum și în vederea confiscării speciale. Scopul măsurii asigurătorii dispuse în vederea confiscării este acela de a asigura că anumite categorii de bunuri rămân în patrimoniul unei persoane, urmând a fi trecute în patrimoniul statului în condițiile în care se dispune luarea măsurii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constată că, în cauză, este îndeplinită condiția proporționalității dată de natura infracțiunilor ce fac obiectul judecății și condiția necesității de a asigura o eventuală confiscare specială și restabilirea situației anterioare.

Dosarul este în curs de soluționare în apel, iar durata de soluționare a cauzei nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei, numărul părților, ce implică diversitatea probelor administrate în cursul cercetării judecătorești.

Deși sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală nu este definitivă, instanța de apel a considerat că nu poate ignora această hotărâre, care a pronunțat soluții de condamnare a inculpaților O., P., S., C. și S.C. Q. S.R.L., în condițiile în care, a fost pronunțată după administrarea unui probatoriu complex.

În consecință, văzând și soluția pe latură penală (de condamnare), dar și soluția pe latură civilă (de confiscare a sumelor de bani reprezentând contravaloare terenuri și de restabilire a situației anterioare și reîntoarcerea în patrimoniul orașului Năvodari a suprafețelor de teren) care au determinat instanța de fond să mențină măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale relativ la bunurile imobile indisponibilizate în vederea restabilirii situației anterioare, cât și asupra bunurilor imobile și mobile, în limitele valorice stabilite prin sentință, instanța de apel a apreciat că este justificată menținerea în continuare a măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță, în interesul bunei înfăptuiri a justiției, în limitele decelate anterior.

Din acest motiv, s-a impus menținerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile și mobile, dispuse în cauză, având în vedere că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurilor asigurătorii, iar inculpații nu au indicat aspecte noi, esențiale, care să justifice o altă soluție cu privire la aceste măsuri.

În consecință, în temeiul art. 250

din C. proc. pen. raportat la art. 250

din C. proc. pen., a menținut măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță, în următoarele limite:

- asupra bunurilor imobile indisponibilizate în vederea restabilirii situației anterioare;

- asupra bunurilor imobile și mobile (sume de bani), în limitele valorice stabilite prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Referitor la cererea Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate privind persoana interesată A., instanța de apel a constatat următoarele:

Prin cererea nr. x din 7 iunie 2021, Comisia pentru verificarea dreptului de proprietate a informat instanța cu privire la faptul că imobilul situat în Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, având CF x, număr cadastral x, parcela x, lot x, în suprafață de 23000 mp., proprietatea numiților B. și A., a fost expropriat și a fost transferat din proprietatea acestora în domeniul public al statului român și administrarea Ministerului Apărării Naționale, conform deciziei de expropriere nr. x din 18 mai 2020, fiind indicată valoarea despăgubirii, în sumă de 75.196,82 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (3)

din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, privind transferul dreptului de proprietate:,,(...) măsurile asiguratorii asupra bunului imobil, respectiv ipoteca încetează de drept odată cu intabularea dreptului de proprietate în favoarea statului român, județelor, orașelor sau comunelor, după caz".

Prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile precum și asupra conturilor bancare, prezente și viitoare ale numitului A. până la concurența sumei de 213.835,89 RON.

Din examinarea conținutului cererii, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constată că procedura de expropriere este anterioară instituirii măsurii sechestrului asigurător prin sentința nr. 225 din 20 noiembrie 2020.

Ca urmare, suma de 75.196,82 RON care reprezintă valoarea despăgubirii pentru imobilul expropriat și transferat în proprietatea statului, intrată în patrimoniul numiților B. și A., a fost indisponibilizată prin sentință.

Verificând actele dosarului, și anume cărțile funciare, s-a constatat că numiții B. și A. figurau în decembrie 2020, ulterior pronunțării sentinței de prima instanță, ca proprietari ai imobilului situat în Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, având CF x, numărul cadastral x, parcela x, lot. 2, în suprafață de 23000 mp.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că cererea formulată de comisie este o chestiune care vizează o procedură strict administrativă în legătură cu instituțiile statului, respectiv, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și urmează a fi rezolvată conform dispozițiilor anterior menționate, respectiv art. 9 alin. (3)

din Legea 255/2010.

Pentru aceste considerente, a constatat că, prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, precum și asupra conturilor bancare, prezente și viitoare ale apelantului persoană interesată A. până la concurența sumei de 213.835,89 RON, măsură ce a vizat și indisponibilizarea prin poprire a sumei de 75.196,82 RON, obținută în urma deciziei de expropriere nr. x din 18 mai 2020, asupra imobilului situat în Mihail Kogălniceanu, jud. Constanța, având CF x, nr. cadastral x, parcela x, lot. 2, în suprafață de 23000 mp., proprietatea numiților B. și A..

Potrivit dispozițiilor art. 250

Rațiunea dispozițiilor art. 250

C. proc. pen. este aceea de a se verifica periodic dacă subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii.

a). În ceea ce o privește pe apelanta inculpată C., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra cotei devălmașe din imobilele înscrise în CF x - C1- U16/Constanța și CF xNăvodari aparținând acesteia, în cursul urmăririi penale prin ordonanța nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanța și menținute prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, nu mai subzistă și a dispus ridicarea măsurii cu privire la acestea.

Prin ordonanța nr. 178/P/2013 din data de 26 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilelor înscrise în CF x-C1-U16/CONSTANȚA, CF xNAVODARI, CF xNĂVODARI, CF xNĂVODARI CF xNĂVODARI, CF xNĂVODARI aparținând inculpatei C. până la concurența sumei de 34.258.210 RON. Prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015 au fost menținute măsurile asigurătorii ale sechestrului asupra bunurilor imobile luate în cursul urmăririi penale.

Din examinarea actelor dosarului, respectiv CF x - C1- U16/Constanța și CF xNăvodari, bunurile imobile asupra cărora s-a instituit sechestrul nu sunt necesare acoperirii prejudiciului, nu sunt vizate de confiscare sau de restabilirea situației anterioare, acestea provin din contracte de vânzare-cumpărare din 2002 și 2007, cu mult anterior declanșării conflictului dedus judecății, 2010-2011.

În condițiile expuse, s-a apreciat că menținerea măsurii sechestrului în privința bunurilor menționate aduce atingere însuși dreptului de proprietate a numitei C., motiv pentru care instanța de apel a procedat la ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra cotei devălmașe din imobilele înscrise în CF x - C1- U16/Constanța și CF xNăvodari aparținând apelantei inculpate C., dispuse prin ordonanța nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanța, menținute prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

b). În ceea ce îl privește pe inculpatul D., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului în cursul urmăririi penale nu mai subzistă.

Astfel, s-a constatat că măsurile asigurătorii au fost instituite în cursul urmăririi penale în anul 2014; că, la data de 18.06.2015, Curtea de Apel București a fost învestită cu rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție; că, prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală s-a dispus, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., achitarea inculpatului D., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din perioada 22.05.2012-03.07.2013).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., instanța de fond a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 asupra cotei devălmașe din bunurilor imobile înscrise în cărțile funciare cu numerele 103713/Corbu, 100027-C1-U18/Năvodari, 100300-C1-U22/Năvodari, 108795/Năvodari, 103754/Corbu aparținând inculpatului D..

Deși sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală nu este definitivă, instanța de apel a apreciat că nu poate ignora această hotărâre, în condițiile în care, a fost pronunțată după administrarea unui probatoriu complex, ce a stat la baza stării de fapt reținută de către instanța de fond.

Astfel, dacă la momentul luării măsurilor asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatului au fost avute în vedere prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora luarea măsurilor asigurătorii era obligatorie, dispoziții legale care au fost respectate, văzând soluția de achitare a inculpatului D. pronunțată de prima instanță și faptul că bunurile nu sunt vizate de confiscare sau de restabilirea situației anterioare, instanța de apel a apreciat că măsura este lipsită de oportunitate, necesitate și proporționalitate și a dispus menținerea soluției de ridicare a măsurii sechestrului asigurător asupra cotei devălmașe din bunurile imobile înscrise în cărțile funciare cu numerele 103713/Corbu, 100027-C1-U18/Năvodari, 100300-C1-U22/Năvodari, 108795/Năvodari, 103754/Corbu aparținând inculpatului D., instituite prin ordonanța nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014.

În ceea ce privește contestația formulată de apelanta inculpată C., împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că este inadmisibilă formularea acestei cereri în fața instanței de apel.

Potrivit art. 250 alin. (6) din C. proc. pen., împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător ori la această instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.

Contestația formulată de apelanta inculpată nu a vizat cuantumul măsurii asigurătorii, ci modul de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii care este de competența instanței care a dispus măsura și căreia i-ar fi revenit competența să judece cauza în fond, respectiv curtea de apel.

Din actele dosarului a rezultat că măsura a fost instituită imediat după pronunțarea hotărârii instanței de fond, respectiv la 26.11.2020, prin procese-verbale de sechestru asigurător pentru bunuri imobile emise de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Executări silite cazuri speciale.

Apelanta inculpată C. a exercitat calea de atac a contestației împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii direct în fața instanței de apel, astfel că solicitarea anulării actelor de executare (procese-verbale de sechestru asigurător pentru bunuri imobile și mobile) emise în dosarul de executare nr. x/2/2015 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galați, a căror valoare excedează sumei de 701.128,41 RON, adresată instanței de apel, este inadmisibilă.

Cu privire la cererile formulate de apelanta inculpată C. și de apelanții persoane interesate E., F., G., H., I. (n. 1944), J., K., A., L., M. și N. privind restrângerea actelor îndeplinite de organele care au adus la îndeplinire măsurile asigurătorii dispuse de instanța de judecată, până la concurența limitelor valorice stabilite prin sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sens în care au fost depuse fie extrase de cont, fie consemnări voluntare la diferite unități bancare, instanța de apel a constatat că procedura la care aceste persoane au recurs este atipică.

Singura instituție care are atribuții privind bunurile indisponibilizate este ANABI, agenția administrează și ține evidența sumelor de bani care fac obiectul sechestrului potrivit art. 252 alin. (2) din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, a sumelor de bani rezultate din valorificarea bunurilor perisabile în condițiile art. 252 alin. (3) din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, a sumelor de bani rezultate din cazurile speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevăzute de art. 252

din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, precum și a sumelor de bani datorate cu orice titlu suspectului, inculpatului ori părții responsabile civilmente, care fac obiectul popririi potrivit art. 254 din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare.

În îndeplinirea atribuțiilor privind bunurile/sumele de bani indisponibilizate, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 318/2015, Agenția deschide subconturi pe numele fiecărei persoane fizice sau juridice în parte, urmând ca ulterior să fie virate sumele de bani în conturile deschise de Agenție.

Împotriva încheierii din data de 6 iulie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015, în termen legal, au formulat contestație apelanții intimați inculpați C. și S., precum și apelanții persoane interesate G., K., L., F., J., P., H., A., M., I. și N., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 6 septembrie 2021, termen la care au avut loc și dezbaterile.

Prin contestația formulată, apelanții persoane interesate G., K., F., J., H., A. și I. au solicitat desființarea, în parte, a încheierii din data de 6 iulie 2021 și ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale contestatorilor, cu excepția celor dispuse asupra conturilor bancare în care s-au depus sumele de bani care să acopere o eventuală măsură a confiscării speciale, urmând ca măsura sechestrului asigurător să fie menținută doar asupra bunurilor mobile, respectiv asupra conturilor bancare menționate în cuprinsul motivelor depuse în susținerea contestațiilor.

Prin contestația formulată, apelanții persoane interesate L., M. și N. au solicitat desființarea, în parte, a încheierii din data de 6 iulie 2021 în ceea ce privește măsurile asigurătorii menținute în sarcina contestatorilor, apreciind că există o disproporționalitate între măsurile dispuse și sumele de bani indisponibilizate.

Prin contestațiile formulate, apelantul intimat inculpat S. și apelantul persoană interesată P. au solicitat desființarea, în parte, a încheierii contestate, respectiv în ceea ce privește măsurile asigurătorii, apreciind că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., în sensul că inculpatul nu a avut niciun fel de conduită din care să rezulte că ar intenționa să ascundă, să sustragă sau să înstrăineze vreun bun.

Totodată, au apreciat că, în raport cu intervalul de timp care a trecut de la data dispunerii măsurilor asigurătorii, precum și în raport cu complexitatea cauzei, măsurile asigurătorii dispuse devin excesive în condițiile în care nu a fost precizat vreun argument care să conducă la menținerea acestor măsuri asigurătorii.

Prin contestația formulată, apelanta intimată inculpată C. a învederat că raționamentul instanței de apel este corect numai în ceea ce privește menținerea măsurilor asigurătorii în limitele valorice stabilite prin sentința penală nr. 225/2020, pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul că se asigură restabilirea situației anterioare pentru terenurile pentru care s-a dispus retrocedarea, și măsura confiscării speciale pentru terenurile care nu s-au mai găsit în patrimoniul contestatoarei, în sumă de 701.128,41 RON, însă, raționamentul instanței de apel este greșit în ceea ce privește ridicarea măsurii sechestrului asigurător doar în privința celor două bunuri imobile (provenite din contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada 2002-2007), nu și asupra celor 40 de terenuri (provenite dintr-un titlu de proprietate din 1993), în condițiile în care aceste din urmă terenuri au intrat în patrimoniul contestatoarei cu mult înainte de momentul obținerii titlului de proprietate desființat de instanță.

Examinând contestațiile formulate de apelanții intimați inculpați C. și S., precum și de apelanții persoane interesate G., K., L., F., J., P., H., A., M., I. și N. împotriva încheierii din data de 6 iulie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 425

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că, în conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Totodată, se reține că potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că potrivit jurisprudenței constate a Curții Europene a Drepturilor Omului instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 din Convenție, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanțe ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult decât atât, se reține că prin decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând, așadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."

În continuare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători notează faptul că prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispozițiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată și completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 250

din C. proc. pen.. în materia măsurilor asigurătorii.

Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

aplicându-se în mod corespunzător."

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de

§ Cauze similare