ÎCCJ, Decizia nr. 12/2022

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 decembrie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015, printre altele, a fost respinsă cererea formulată de S.C. A. S.R.L. privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra terenului său cu consecința ridicării măsurilor înscrise în Cartea Funciară.

Pentru a dispune astfel, cu privire la cererea formulată de S.C. A. S.R.L., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Prin cererea formulată în fața instanței de apel, S.C. A. S.R.L. a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra terenului său cu consecința ridicării măsurilor înscrise în Cartea Funciară, având în vedere că a fost cumpărător de bună credință.

A precizat că are calitatea de cumpărător de bună credință întrucât a cumpărat suprafața de 1016 mp cu nr. cadastral x de la vânzătorul B. pentru suma de 122.000 euro, iar la momentul tranzacției nu exista o măsură asiguratorie asupra terenului.

Instanța de fond a constatat că, prin Sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 249 C. proc. pen.., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, precum și asupra conturilor bancare, prezente și viitoare ale numitului B. până la concurența sumei de 213.835,89 RON. În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare și reîntoarcerea în patrimoniul orașului Năvodari a suprafeței de 1016 mp cu nr. cadastral x, iar în baza art. 249 C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra terenului cu nr. cadastral x și desființarea actelor notariale în ceea ce privește acest teren.

Astfel, s-a constatat că vânzarea-cumpărarea terenului s-a realizat la data de 20 noiembrie 2020, anterior pronunțării instanței de fond, însă în perioada cercetării judecătorești ce purta asupra și în legătură cu acesta, context în care, prin soluția laturii civile, s-a stabilit că terenul este supus măsurii restituirii în natură, astfel încât legalitatea, utilitatea și scopul sechestrului sunt dovedite.

Împotriva încheierii din 16 decembrie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015, în termen legal, a formulat contestație petenta S.C. A. S.R.L - prin asociat și administrator C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 31 ianuarie 2022, termen la care au avut loc și dezbaterile, astfel că susținerile reprezentantului Ministerului Public nu vor mai fi reluate, acestea fiind consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.

Petenta S.C. A. S.R.L - prin asociat și administrator C., deși a arătat prin contestația formulată că va depune motivele contestației, nu a precizat care sunt argumentele pentru care a fost criticată hotărârea atacată.

Examinând contestația formulată de petenta S.C. A. S.R.L - prin asociat și administrator C., prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., apreciază contestația ca fiind nefondată, urmând a o respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În absența motivării contestației, instanța va examina strict condițiile de legalitate a menținerii măsurii asigurătorii, astfel cum rezultă din dispozițiile legale și din jurisprudența Curții Constituționale.

Măsurile asigurătorii reprezintă măsuri procesuale cu caracter real și de constrângere, care constau în indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente ori altei persoane, în condițiile legii.

Potrivit art. 2502 din C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în M. Of. nr. 167/18.02.2021, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Conform art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Așadar, prin efectul lor, măsurile asigurătorii garantează executarea obligațiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acțiunii penale sau acțiunii civile în cadrul procesului penal.

Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în M. Of. nr. 868/20.11.2015), Curtea Constituțională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."

Prin Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanța supremă a reținut că:

"instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporționalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția rezultă, atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)".

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât și pe perioada în care aceasta este menținută, trebuie respectat testul de proporționalitate pentru ca măsura prin durata și scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate [cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008)].

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic speței de față, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că în cauză sunt întrunite exigențele legale pentru menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra terenului petentei S.C. A. S.R.L.

În cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că a fost învestită cu soluționarea contestației formulate de petenta S.C. A. S.R.L - prin asociat și administrator C. împotriva încheierii din 16 decembrie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015 prin care a fost respinsă cererea petentei de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituit asupra terenului său, cu consecința ridicării măsurilor înscrise în Cartea Funciară.

Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, prin Sentința penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 249 C. proc. pen.., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile precum și asupra conturilor bancare, prezente și viitoare ale numitului B. până la concurența sumei de 213.835,89 RON și, în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare, reîntoarcerea în patrimoniul orașului Năvodari a suprafeței de 1016 mp cu nr. cadastral x, iar în baza art. 249 C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra terenului cu nr. cadastral x și desființarea actelor notariale în ceea ce privește acest teren.

Având în vedere că în prezent este examinată o măsură asigurătorie dispusă prin sentință de o instanță de judecată, constată că probele administrate până în prezent în apel nu au modificat considerentele care au condus la luarea măsurii. Prin apelul inculpatului B. au fost formulate critici inclusiv în ceea ce privește desființarea titlului de proprietate și restabilirea situației anterioare, respectiv înlăturarea confiscării speciale a terenurilor deja vândute și ridicarea măsurilor asigurătorii. Atunci când măsurile asigurătorii fac obiectul criticilor în apel și urmează să fie examinate pe baza probelor administrate în această cale de atac, contestarea măsurilor de către unul dintre intimați este analizată în ceea ce privește legalitatea dispunerii acestora prin sentință (dacă exista competența prevăzută de lege pentru a dispune astfel) și justificarea menținerii lor, în raport de momentul procesual la care se formulează contestația.

Măsura asiguratorie a fost dispusă de o instanță competentă și a fost motivată de nevoia ca produsul infracțiunii față de care instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, să nu profite acestuia.

Instanța de fond a reținut că: (...) sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Vor fi avute în vedere și dispozițiile art. 901 C. civ. (1) Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, oricine a dobândit cu bună-credință vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară. (2) Terțul dobânditor este considerat de bună-credință numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiții: a) nu a fost înregistrată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare; b) din cuprinsul cărții funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; și c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărții funciare.

Instanța va aplica textele legale menționate după următorul raționament: pentru suprafețele de teren dezmembrate din terenurile ce au făcut obiectul retrocedărilor frauduloase și care se mai află în proprietatea inculpaților, a interpușilor, ori a altor dobânditori de rea credință, se va dispune restabilirea situației anterioare; pentru terenurile care au fost dezmembrate și vândute unor dobânditori de bună credință, se va confisca contravaloarea fiecărui teren de la inculpatul, interpusul, ori persoana de rea credință care l-a vândut. Totodată vor fi instituite măsuri asiguratorii asupra terenurilor pentru care se va dispune restabilirea situației anterioare, pentru a se evita înstrăinarea imobilelor. (...).

Instanța va confisca contravaloarea terenurilor vândute pentru a aplica un tratament unitar și pentru că bunurile care au fost dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor au fost terenurile în sine, iar prețurile la care au fost vândute ulterior puteau să nu mai reflecte valoarea reală a terenurilor la momentul intrării în posesie. De asemenea, inculpații au dat dovada capacității unei multitudini de inginerii imobiliare, tranzacțiile având de multe ori prețuri fictive.

Toți dobânditorii care și-au înscris dreptul de proprietate în cartea financiară, cu respectarea art. 901 alin. (2) C. civ. și care nu au legătură cu inculpații, interpușii ori moștenitorii din prezentul dosar, sau chiar dacă au avut legătură cu vreuna dintre persoanele menționate, nu sunt probe din care să le rezulte reaua credință, vor fi considerați a fi de bună-credință, în condițiile în care nu există elemente din care să rezulte reaua credință, mai ales în cazul vânzărilor succesive, unde reaua credință a ultimului dobânditor poate fi cu atât mai puțin stabilită. Totodată, vor fi desființate și titlurile de proprietate și actele subsecvente, dar acestea din urmă doar în situația restabilirii situației anterioare, iar actele prin care dobânditorii de bună credință au ajuns în proprietatea terenurilor nu vor fi desființate.

Instanța a urmărit firul tranzacțiilor imobiliare din cartea funciară în volumele XXXVI - XLV CAB și face trimitere la secțiunea privind analiza situației de fapt pentru fiecare titlu de proprietate în parte, unde s-a precizat tot parcursul terenurilor de la punerea în posesie până la zi. Cartea funciară a fost analizată odată cu situația de fapt, fiindcă a oferit elemente importante pentru clarificarea faptelor, fiind oglinda atitudinii psihice a inculpaților, interpușilor și a moștenitorilor.

Contestatoarea a cumpărat terenul în suprafață de 1016 mp cu nr. cadastral x de la vânzătorul B. pentru suma de 122.000 euro, la data de 20 noiembrie 2020 (data pronunțării sentinței apelate).

Față de absența motivării contestației, având în vedere că măsura a fost dispusă de o instanță competentă conform legii în vigoare, iar probele administrate în apel, până la data examinării contestației, nu au modificat situația reținută de instanța de fond ca justificând dispunerea măsurii asigurătorii, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de petenta S.C. A. S.R.L - PRIN ASOCIAT ȘI ADMINISTRATOR C. împotriva încheierii din 16 decembrie 2021, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarea petentă va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petenta S.C. A. S.R.L - PRIN ASOCIAT ȘI ADMINISTRATOR C. împotriva încheierii din 16 decembrie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2022.

GGC - NN