ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1750/2014

Asupra cauzei

penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 88 din data

de 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 595 C. proc.

pen. cu aplicarea art. 23 din Legea nr 255/2013, s-a admis sesizarea comisiei de

evaluare a legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului O., privind pe

condamnatul R.D.

S-a constatat

că nu au fost incidente dispozițiile privind legea penală mai favorabilă cu privire

la pedepsele principale aplicate condamnatului R.D. prin sentința penală nr. 6

din 5 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași definitivă prin decizia penală nr. 2860/2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia s-a emis mandatul de executare

a pedepsei din 26 septembrie 2013 al Tribunalului Iași; prin sentința penală

nr. 2696 din 26 octombrie 2005 a Judecătoriei București sectorul 1 definitivă prin

decizia penală nr. 314/2006 a Tribunalului București în baza căreia s-a emis mandatul

de executare a pedepsei din 27 aprilie 2006 al Judecătoriei București sector 1;

prin sentința penală nr. 331 din 15 mai 2006 a Tribunalului Iași definitivă prin

neapelare în baza căruia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 7 iunie 2006

al Tribunalului Iași; prin sentința penală nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului

Hunedoara definitivă prin decizia penală nr. 3096/2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 24

iunie 2011 al Tribunalului Hunedoara; prin sentința penală nr. 14 din 16

ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani definitivă prin decizia penbală nr. 2510/2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza căreia s-a emis mandatul de executare

a pedepsei din 4 octombrie 2012 al Tribunalului Botoșani.

S-a constatat

că au fost aplicabile dispozițiile privind legea penală mai favorabilă, exclusiv

pentru pedeapsa complementară aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 6

din 5 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2860/2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza căreia s-a emis mandatul de executare

din 2012 al Tribunalului Iași, în executarea căreia se află în prezent acesta.

În baza art. 6

alin. (6) raportat la art. 67 C. pen. s-a dispus executarea pedepsei complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit.

b) și lit. g) C. pen. pe o durată de 5 ani conform art. 68 alin. (1) lit. c) C.

pen. pe lângă pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată condamnatului R.D.,

prin sentința penală nr. 6 din 5 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin

decizia penală nr. 2860/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a dispus anularea

formelor de executare cu privire la pedepsele complementare și emiterea unor noi

forme de executare cu privire la aceste noi pedepse, conform prezentei hotărâri.

În baza art. 275

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală

nr. 43/C din 16 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 425

1

alin. (7)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificat prin O.U.G.

nr. 116/2013 cu referire la art. 595 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată,

contestația formulată de petentul condamnat R.D., împotriva sentinței penale

nr. 88/P din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor.

În temeiul

art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei

de 100 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului, suma de 100 RON onorariu

avocat din oficiu avocat B.C. conform delegației din 3 martie 2014 emisă de Baroul

Bihor urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație condamnatul R.D.

Contestația apare

ca inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dând eficiență

principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate

de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate

prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac,

admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în

termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art.

23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind

C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind

dispoziții procesual penale, sunt susceptibile de desființare, pe calea contestației,

exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Astfel, dispozițiile

legale menționate prevăd următoarele:

(1) Procedura

la instanța de executare cu privire la solicitările privind aplicarea legii penale

mai favorabile formulate ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, cu

modificările și completările ulterioare, se va face potrivit dispozițiilor privind

executarea hotărârilor penale din Legea nr. 135/2010, în următoarea ordine de preferință:

a) din oficiu,

de către instanța de executare pentru persoanele aflate în penitenciar în executarea

hotărârilor de condamnare;

b) la cerere,

de către instanța de executare pentru celelalte hotărâri de condamnare.

(2) Procedura

în fața instanței de executare în cazurile prevăzute la alin. (1) se desfășoară

fără participarea condamnatului și a procurorului. După redactarea hotărârii, aceasta

se comunică în întregul sau condamnatului și procurorului.

(3) Hotărârea

poate fi atacată cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3

zile de la comunicare.

(4) Hotărârea

prin care instanța de executare constată intervenirea legii penale mai favorabile

este executorie.

(5) Contestația

se judecă de un complet format dintr-un judecător, în ședință publică, cu participarea

procurorului și cu citarea părților.

(6) Hotărârea

prin care se soluționează contestația este definitivă.

(7) Pentru obligarea

hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (1) lit. a) potrivit prezentei proceduri,

se deleagă la instanțele de executare, pe un termen de două luni, judecători din

cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel învecinate.

Astfel, potrivit

art. 23 alin. (6) Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, decizia contestată este

definitivă.

Condamnatul R.D.

și-a exercitat dreptul la contestație, contestație declarată împotriva unei hotărâri

definitive, cu care Înalta Curte a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește

cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului

comun.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare

ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, excepția inadmisibilității

contestației invocată de reprezentantul Parchetului, este întemeiată.

Pentru motivele

mai sus arătate, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a

C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată.

Conform art. 275

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația formulată de condamnatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 43/C din

16 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă contestatorul

condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 22 mai 2014.