ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1750/2014

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 88 din data de 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 595 C. proc. pen. cu aplicarea art. 23 din Legea nr 255/2013, s-a admis sesizarea comisiei de evaluare a legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului O., privind pe condamnatul R.D. S-a constatat că nu au fost incidente dispozițiile privind legea penală mai favorabilă cu privire la pedepsele principale aplicate condamnatului R.D.

prin sentința penală nr. 6 din 5 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași definitivă prin decizia penală nr. 2860/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 26 septembrie 2013 al Tribunalului Iași; prin sentința penală nr. 2696 din 26 octombrie 2005 a Judecătoriei București sectorul 1 definitivă prin decizia penală nr. 314/2006 a Tribunalului București în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 27 aprilie 2006 al Judecătoriei București sector 1; prin sentința penală nr. 331 din 15 mai 2006 a Tribunalului Iași definitivă prin neapelare în baza căruia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 7 iunie 2006 al Tribunalului Iași; prin sentința penală nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara definitivă prin decizia penală nr. 3096/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 24 iunie 2011 al Tribunalului Hunedoara; prin sentința penală nr. 14 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani definitivă prin decizia penbală nr. 2510/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 4 octombrie 2012 al Tribunalului Botoșani.

S-a constatat că au fost aplicabile dispozițiile privind legea penală mai favorabilă, exclusiv pentru pedeapsa complementară aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 6 din 5 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2860/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza căreia s-a emis mandatul de executare din 2012 al Tribunalului Iași, în executarea căreia se află în prezent acesta. În baza art. 6 alin. (6) raportat la art. 67 C. pen. s-a dispus executarea pedepsei complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen. pe o durată de 5 ani conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. pe lângă pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată condamnatului R.D., prin sentința penală nr. 6 din 5 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 2860/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a dispus anularea formelor de executare cu privire la pedepsele complementare și emiterea unor noi forme de executare cu privire la aceste noi pedepse, conform prezentei hotărâri. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Prin decizia penală nr. 43/C din 16 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificat prin O.U.G. nr. 116/2013 cu referire la art. 595 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de petentul condamnat R.D., împotriva sentinței penale nr. 88/P din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului, suma de 100 RON onorariu avocat din oficiu avocat B.C. conform delegației din 3 martie 2014 emisă de Baroul Bihor urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a formulat contestație condamnatul R.D.

Contestația apare ca inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie. Potrivit art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc.

pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, sunt susceptibile de desființare, pe calea contestației, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Astfel, dispozițiile legale menționate prevăd următoarele: (1) Procedura la instanța de executare cu privire la solicitările privind aplicarea legii penale mai favorabile formulate ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, se va face potrivit dispozițiilor privind executarea hotărârilor penale din Legea nr. 135/2010, în următoarea ordine de preferință: a) din oficiu, de către instanța de executare pentru persoanele aflate în penitenciar în executarea hotărârilor de condamnare; b) la cerere, de către instanța de executare pentru celelalte hotărâri de condamnare.

(2) Procedura în fața instanței de executare în cazurile prevăzute la alin. (1) se desfășoară fără participarea condamnatului și a procurorului. După redactarea hotărârii, aceasta se comunică în întregul sau condamnatului și procurorului. (3) Hotărârea poate fi atacată cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare. (4) Hotărârea prin care instanța de executare constată intervenirea legii penale mai favorabile este executorie. (5) Contestația se judecă de un complet format dintr-un judecător, în ședință publică, cu participarea procurorului și cu citarea părților. (6) Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă. (7) Pentru obligarea hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (1) lit. a) potrivit prezentei proceduri, se deleagă la instanțele de executare, pe un termen de două luni, judecători din cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel învecinate.

Astfel, potrivit art. 23 alin. (6) Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, decizia contestată este definitivă. Condamnatul R.D. și-a exercitat dreptul la contestație, contestație declarată împotriva unei hotărâri definitive, cu care Înalta Curte a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, excepția inadmisibilității contestației invocată de reprezentantul Parchetului, este întemeiată. Pentru motivele mai sus arătate, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată. Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 43/C din 16 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 mai 2014.