ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 16/2016

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 654 din 25/08/2016

Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Marius Dan Foitoș - judecător la Secția penală

Rodica Aida Popa - judecător la Secția penală

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secția penală

Rodica Cosma - judecător la Secția penală

Mariana Ghena - judecător la Secția penală

Cristina Rotaru-Radu - judecător la Secția penală

Francisca Maria Vasile - judecător la Secția penală

Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secția penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală, în Dosarul nr. 1.624/1/2016, prin care, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarelor chestiuni de drept:

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 27

4

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La ședința de judecată a participat doamna Oana Mihaela Dinu, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Irina Kuglay.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar au transmis puncte de vedere Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Craiova care, după caz, au făcut referire și la punctele de vedere ale unora dintre instanțele arondate.

De asemenea, au transmis puncte de vedere exprimate de Direcția legislație, studii și documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept și Științe Economice.

La dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul- raportor care a fost înaintat părților la data de 18 mai 2016, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 814/C2/982/III - 5/2016 din 1 iunie 2016, a adus la cunoștință că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept cu care a fost sesizată instanța, fiind depuse și concluzii scrise.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepții de formulat, a solicitat doamnei procuror Irina Kuglay să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 1.624/1/2016.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la prima întrebare, a arătat că a fost formulată în termeni generali cu privire la toate variantele-tip ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, deși instanța care a formulat sesizarea a fost învestită cu fapte încadrate numai în dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din legea menționată, concluzionând că întrebarea este nepertinentă. A opinat că, în măsura în care se va aprecia asupra fondului, nu este necesar să se distingă între cele trei litere ale articolului menționat, putându-se da o rezolvare de principiu, respectiv că infracțiunile se rețin în concurs sau constituie o infracțiune unică.

Cu privire la admisibilitatea celei de-a doua întrebări, respectiv identitatea dintre subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor și infracțiunea predicat, a arătat că aceasta trebuie raportată la obiectul cauzei, iar din acest punct de vedere a conchis că nu este îndeplinită condiția pertinenței, în sensul că de rezolvarea întrebării nu depinde soluționarea fondului cauzei. De altfel, din încheierea de sesizare nu rezultă care ar fi faptele pentru care judecătorul a considerat că există identitate de subiect activ. A evidențiat că inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru comiterea simultan și a vreuneia dintre infracțiunile predicat.

A reliefat că instanța care a formulat sesizarea a avut în vedere infracțiunea prevăzută de art. 280

1

din vechiul Cod penal, ca fiind infracțiunea predicat. Or, în realitate, infracțiunile predicat în raport cu care se rețin infracțiunile de spălare a banilor sunt infracțiuni de furt săvârșite de alte persoane și care constituie obiectul unui dosar separat. Prin urmare, în cauză, nu există o identitate între participatul la infracțiunea predicat și participantul la infracțiunea de spălare a banilor. În esență, a susținut că infracțiunea prevăzută de art. 280

1

din vechiul Cod penal, care este reținută în sarcina autorilor infracțiunilor de spălare a banilor, nu reprezintă infracțiunea predicat a infracțiunii de spălare a banilor.

A specificat că, în rechizitoriu, se face referire expresă la infracțiunea predicat ca fiind infracțiunea de furt. Prin urmare, infracțiunea predicat, în această cauză, nu poate fi alta decât aceea identificată de procurorul care a sesizat instanța cu infracțiunea de spălare a banilor.

În ceea ce privește întrebarea privind caracterul autonom al infracțiunii de spălare a banilor a arătat că nici aceasta nu este pertinentă. Pe de o parte, a menționat că instanța care a formulat sesizarea nu arată la ce faptă se raportează pentru a stabili autonomia sau unitatea, dintre infracțiunea de spălare a banilor și infracțiunea predicat. A opinat că, probabil, a avut în vedere infracțiunea prevăzută de art. 280

1

din vechiul Cod penal, pe care a apreciat-o ca fiind dezincriminată, iar în aceste condiții si-a pus întrebarea dacă mai poate constitui situație premisă sau dacă soluția cu privire la această infracțiune influențează soluția cu privire la infracțiunea de spălare a banilor. Or, abordarea este greșită, deoarece autonomia infracțiunii de spălare a banilor nu se poate raporta decât la infracțiunea predicat care, în cauză, este furtul, cercetat separat.

Pe de altă parte, întrebarea este nepertinentă și pentru că judecătorul fondului, chiar raportându-se la art. 280

1

din vechiul Cod penal, nu a observat că fapta nu este dezincriminată, cum greșit s-a constatat, ci este prevăzută în alte dispoziții speciale. Raportul dintre infracțiunea de spălare a banilor și infracțiunea prevăzută de art. 280

1

din vechiul Cod penal, se regăsește, mutatis mutandis, și în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, republicată. Astfel, în art. 83 și 87 din Legea nr. 182/2000, republicată, sunt descrise elemente de fapt care pot constitui un paralelism cu fosta incriminare din art. 280

1

din vechiul Cod penal. Motivul principal pentru care, în opinia sa, această întrebare este nepertinentă este tocmai acela că judecătorul nu motivează relevanța întrebării pentru cauză, astfel încât instanța învestită cu dezlegarea problemei de drept să poată aprecia pertinența.

Cu privire la fondul chestiunilor a căror dezlegare se solicită, în referire la problema concursului sau unității de infracțiuni, a opinat că infracțiunea de spălare a banilor nu poate fi considerată ca având conținuturi alternative, astfel încât fiecare act material să constituie o infracțiune distinctă pentru următoarele motive: premisa infracțiunii de spălare a banilor și premisa faptică ce a generat întrebarea în prezenta cauză este că același bun provenit dintr-o infracțiune este succesiv supus mai multor operațiuni de disimulare, că asupra lui se săvârșesc acte materiale de transfer dintr-un patrimoniu în altul sau dintr-un cont în altul (în cazul unei sume de bani) și alte acte de ascundere a provenienței lui (de exemplu, falsificarea unor documente de proveniență) și, în final, că același bun sau aceeași sumă de bani sunt dobândite efectiv de o persoană, desăvârșindu-se astfel aparența de legalitate a provenienței lor, precum și disimularea provenienței lor ilicite.

A precizat că toate actele materiale incriminate la art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, sunt compatibile unele cu celelalte asupra aceluiași bun provenind din aceeași infracțiune, putându-se săvârși simultan toate aceste acte materiale, iar organizarea lor în trei litere distincte și detalierea lor în tipuri de acte materiale este realizată de legiuitor, nu pentru a institui o pluralitate, ci pentru o bună exprimare a verbului regens, această sistematizare pornind de la premiza efectuării unor operațiuni cu scopul disimulării, continuând cu efectuarea unor operațiuni care realizează același scop al disimulării de la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, și finalizându-se în teza cea mai cuprinzătoare de la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv dobândirea sau deținerea, deținerea sau folosirea, indiferent de vreunul dintre scopurile arătate mai sus. De aceea, faptele sunt privite ca un proces complex care, rareori, se limitează la o singură operațiune materială.

De cele mai multe ori, săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor se realizează simultan în mai multe din variantele normative, iar din acest motiv infracțiunea a fost privită ca fiind susceptibilă de epuizare în timp, și nu de consumare instantanee. Astfel, infracțiunea se săvârșește odată cu primul act, de exemplu, transferul de bani între două conturi, dar se consumă și se epuizează numai atunci când toate operațiunile de disimulare a provenienței se vor fi săvârșit, în funcție de modul în care și-a conceput infractorul activitatea infracțională sau în funcție de natura bunului.

Un alt argument, în sensul celor mai sus menționate, este acela că, dacă s-ar admite că trebuie reținută o pluralitate de infracțiuni, ar însemna că infracțiunea prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, ar intra în concurs cu infracțiunile prevăzute la art. 29 lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, având în vedere că niciuna dintre celelalte modalități nu poate fi săvârșită fără deținere. Prin urmare, în toate ipotezele ar trebui reținute cel puțin două infracțiuni de spălare a banilor.

Este evident că o atare concluzie este greșită. De aceea, a apreciat că, în dezlegarea acestei probleme de drept, trebuie stabilit că infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune cu conținut alternativ și că realizarea mai multora dintre faptele care constituie elementul material duce la reținerea unei singure infracțiuni, și nu a unei pluralități, atunci când aceste acte materiale privesc aceleași bunuri provenite din aceeași infracțiune predicat.

Cu privire la celelalte probleme de drept ridicate, a arătat că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi subiect activ al infracțiunii predicat și că infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă, în sensul că soluția care se va da acesteia nu depinde de soluția predicat și nici de existența vreunei proceduri penale cu privire la infracțiunea predicat.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din 23 martie 2016 pronunțată în Dosarul penal nr. 5.230/97/2013*, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării următoarelor chestiuni de drept:

II. Expunerea succintă a cauzei și soluția propusă de instanța care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală au fost înregistrate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații D. F. S., V. I., G. G. și H. V. împotriva Sentinței penale nr. 81 din 15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 5.230/97/2013.

La termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2015, inculpatul V. I. a solicitat, prin intermediul apărătorului ales, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, pentru rezolvarea de principiu a următoarei probleme de drept:

Dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzute și pedepsite de art. 29 art. 280

1

din Codul penal din 1969) a fost dezincriminată odată cu intrarea în vigoare a Codului penal în data de 1 februarie 2014.

Obiectul cauzei: Prin Sentința penală nr. 81 din data de 15 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 5.230/97/2013, s-a hotărât asupra acuzațiilor aduse inculpaților D. F. S., V. I., G. G. și H. V. după cum urmează:

În baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, au fost achitați inculpații D. F. S., V. I., și G. G. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 lit. b) teza I din Codul de procedură penală, au fost achitați inculpații D. F. S., V. I., G. G. și H. V., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri, prevăzută de art. 280

1

alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și a art. 5 din Codul penal.

În baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 lit. c) din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul G. G., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

În baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 lit. c) din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul H. V., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Au fost condamnați inculpații:

Pentru a hotărî condamnarea inculpaților Tribunalul Hunedoara a reținut, în esență, că:

Fapta inculpatului D. F. S. de a dobândi și deține, restaura și transfera, la data de 8 mai 2013, prin vânzarea la prețul de 1.000 euro, împreună cu inculpatul G. G., lui D. A., pentru plasarea pe piața antichităților din Viena, a două loturi conținând 40 denari romani, cu urme de sol, sustrase din siturile arheologice Sarmizegetusa Regia și Sarmizegetusa Ulpia Traiana, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri, precum și faptele aceluiași inculpat de a intermedia la pensiunea sa din Sarmizegetusa Ulpia Traiana, împreună cu inculpatul G. G., alte două tranzacții între inculpații V. I. și H. V., respectiv între inculpatul V. I. și numitul D. A., prima în luna martie 2013 care a avut ca obiect doi stateri Lysimach vânduți la 1500 euro, iar cea de-a doua în luna aprilie 2013, având ca obiect trei stateri Lysimach și o didrahmă dacică, vândute la prețul de 2050 euro, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și a art. 5 din Codul penal.

Faptele inculpatului V. I. de a dobândi, deține, restaura și transfera prin vânzare, împreună cu inculpatul D. F. S. la pensiunea celui din urmă Sarmizegetusa Ulpia Traiana și inculpatul G. G., două loturi de stateri Lysimach, în martie 2013, respectiv 30 aprilie 2013, transferate inculpatului H. V. (2 stateri Lysimach la prețul de 1.500 euro) și numitului D. A. (3 stateri Lysimach și o didrahmă dacică, cu urme de sol, la prețul de 2.050 euro), cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării ascunderii ilicite a acestor bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și a art. 5 din Codul penal.

Faptele inculpatului G. G. de a intermedia, împreună cu inculpatul D. F. S., la pensiunea acestuia din urmă Sarmizegetusa Ulpia Traiana, tranzacțiile de transfer prin vânzare a două loturi de stateri Lysimach, realizate în martie 2013 de inculpatul V. I. și inculpatul H. V.(doi stateri Lysimach la prețul de 1.500 euro), respectiv 30 aprilie 2013 de inculpatul V. I. și numitul D. A.(3 stateri Lysimach și o didrahmă dacică, cu urme de sol, la prețul de 2.050 euro) și fapta aceluiași inculpat de a intermedia la data de 8 mai 2013 tranzacția de transfer prin vânzare a două loturi de denari romani, cu urme de sol, sustrase din siturile arheologice Sarmisegetusa Regia și Sarmisegetusa Ulpia Traiana, tranzacție care a avut loc între inculpatul D. F. și numitul D. A. (40 denari romani și un inel digilar la prețul de 1.000 euro), cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și a art. 5 din Codul penal.

Fapta inculpatului H. V. de a dobândi și deține, în urma unei tranzacții desfășurate în luna martie 2013, cu intermedierea inculpaților D. F. S. și G. G., la pensiunea Sarmisegetusa Ulpia Traiana, un lot de doi stateri Lysimach, achiziționați de la inculpatul V. I. la prețul de 1.500 euro, cunoscând că monedele provin din săvârșirea de infracțiuni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Pentru a hotărî achitarea inculpaților Tribunalul Hunedoara a reținut, în esență, că:

În cauză nu există probe din care să rezulte că inculpatul G. G. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, întrucât nu s-a dovedit că persoana acuzată a dobândit, deținut sau folosit bunuri cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, faptele inculpatului constând, în fapt, în intermedierea unor transferuri de bunuri, prin vânzare către alte persoane, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare (pentru care a fost condamnat).

Situația este similară și în cazul inculpatului H.V. În cazul acestuia în ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, nu există probe din care să rezulte că inculpatul a schimbat sau transferat bunuri (monede), cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, monedele cumpărate de la inculpatul V. I. fiind restituite în cursul judecății. Fapta dovedită în cazul acestui inculpat este cea de dobândire și deținere a unor bunuri (monede) cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, iar pentru această faptă inculpatul a fost condamnat.

Cu privire la infracțiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri, prevăzută de art. 280

1

alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, reținută în sarcina inculpaților D. F. S., V. I., G. G. și H. V., Tribunalul Hunedoara a constatat că această infracțiune a fost reglementată în Codul penal din 1969, iar în legislația penală actuală infracțiunea descrisă în alineatul precedent nu a mai fost incriminată.

În acest context, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 5 din Codul penal și s-a hotărât achitarea celor patru inculpați pentru infracțiunea menționată.

În fine, cu privire la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni a reținut prima instanță că nu există suficiente probe care să conducă la concluzia că inculpații au acționat cu vinovăția prevăzută de lege pentru a se asocia în vederea săvârșirii de infracțiuni la regimul de protecție a patrimoniului cultural național (cu precizarea că infracțiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri reținută în sarcina inculpaților a fost dezincriminată), ori pentru a săvârși infracțiunea de spălare a banilor.

Punctele de vedere ale procurorului și ale inculpaților asupra chestiunii de drept sesizate:

Procurorul a apreciat că este oportună sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza art. 475 din Codul de procedură penală, cu precizarea că întrebarea ar trebui să vizeze și chestiuni legate de subiectul activ al infracțiunii și de acțiunile ce caracterizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii. A apreciat procurorul că acțiunile de la art. 29 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, că subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile spălate și că infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă.

Inculpații, prin intermediul apărătorilor aleși, au solicitat instanței admiterea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținând punctul de vedere al inculpatului care, prin intermediul apărătorului ales, a ridicat problema de drept.

Inculpații au susținut, prin intermediul apărătorilor aleși, că infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune subsecventă celei din care provin bunurile spălate, astfel încât dezincriminarea infracțiunii din care provin bunurile spălate (în speța de față, a celei de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri prevăzută de art. 280

1

din Codul penal din 1969) atrage automat achitarea lor pentru infracțiunea de spălare a banilor.

Au mai apreciat inculpații că subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor nu poate fi decât o altă persoană decât subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile spălate. Pentru a ilustra punctul lor de vedere au făcut trimitere la exemple de practică judiciară, în concret la deciziile nr. 3.164/2008, 1.100/2012 și 147/2011 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, la Sentința nr. 233/2002 a Tribunalului Bihor confirmată prin Decizia nr. 85/2003 a Curții de Apel Oradea, Sentința penală nr. 31/24.02.2011 a Tribunalului Neamț și la un articol publicat la data de 27 noiembrie 2013 pe site-ul Juridice.ro.

În fine, legat de cea de-a treia chestiune supusă dezbaterii, inculpații s-au limitat la a aprecia oportunitatea sesizării instanței supreme, evitând să exprime un punct de vedere tranșant.

Partea civilă statul român nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunea supusă dezbaterii.

Punctul de vedere al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală:

Completul care a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile a susținut că:

- acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a) -c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul, respectiv ascunderea ori disimularea și, respectiv, dobândirea, deținerea sau folosirea) reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor astfel încât persoana care comite diferite acțiuni ce se circumscriu fiecăreia dintre enumerările de la lit. a), b) și c) săvârșește atâtea infracțiuni câte acțiuni comite;

- subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi același cu subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile. În lipsa unei excluderi exprese care să se regăsească în cuprinsul textului de lege, orice persoană poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor;

- infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă, și nu una subsecventă aceleia din care provin bunurile și, în consecință, poate atrage răspunderea penală a inculpatului independent de existența unei condamnări pentru infracțiunea din care provin bunurile, de vreme ce legiuitorul român nu a instituit condiția expresă a existenței unei condamnări anterioare pentru infracțiunea premisă pentru ca un inculpat să poată fi condamnat pentru infracțiunea de spălare a banilor.

III. Opinia instanțelor judecătorești

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Craiova care, după caz, au făcut referire și la punctele de vedere ale unora dintre instanțele arondate.

Curtea de Apel Constanța a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 sunt modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, persoana care comite diferite acțiuni ce se circumscriu enumerărilor de la lit. a), b) și c) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, săvârșind atâtea infracțiuni câte acțiuni comite.

Subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi același cu subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile.

Infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune subsecventă infracțiunii din care provin bunurile, aspect care reiese din modalitatea de redactare a art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Tribunalul Constanța a apreciat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin (1) lit. a), b), c) din Legea 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor și că infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă, și nu una subsecventă, nefiind necesar să existe o hotărâre de condamnare cu privire la infracțiunea din care provin bunurile.

Tribunalul Tulcea a apreciat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a) -c) din Legea 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, sunt modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, că orice persoană poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor, din moment ce în cuprinsul textului de lege nu există o excludere expresă a vreunei categorii de persoane și că infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă, și nu subsecventă celei din care provin bunurile.

Curtea de Apel Galați a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor; că subiectul activ poate fi, în anumite condiții, același cu subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile și că infracțiunea de spălare a banilor este subsecventă infracțiunii din care provin bunurile.

Curtea de Apel Brașov a opinat că acțiunile enumerate la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor, în cazul în care aceste acțiuni privesc același bun și sunt săvârșite în același moment, fiind în prezența săvârșirii unei singure infracțiuni de spălare a banilor, iar în cazul în care acțiunile privesc bunuri diferite și momente diferite, aceste acțiuni reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, fiind comise tot atâtea infracțiuni câte acțiuni sunt comise, că subiectul activ al infracțiunii de spălare de bani poate fi același cu subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile și că infracțiunea de spălare a banilor s-a susținut că este o infracțiune autonomă.

Tribunalul Brașov a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor.

Curtea de Apel Oradea a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor, că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi același cu subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile și că infracțiunea de spălare a banilor presupune existența unei infracțiuni premisă, cea din care provine bunurile ce fac obiectul spălării banilor, ce nu echivalează cu necesitatea existenței unei hotărâri de condamnare pentru infracțiunea premisă.

Tribunalul Bihor a exprimat același punct de vedere cu privire la prima și cea de-a doua problemă de drept, iar referitor la cea de-a treia problemă de drept a apreciat că infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă față de cea din care provin bunurile.

Instanțele din raza Curții de Apel Târgu Mureș

Judecătoria Toplița și Judecătoria Reghin au opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor.

Judecătoria Miercurea-Ciuc a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor. Au argumentat că interpretarea ca modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, cu consecința reținerii atâtor infracțiuni câte acțiuni sunt comise, excedează din punct de vedere logico- juridic intenției legiuitorului. Tehnica juridică este comună în dreptul penal material, în care variante alternative ale elementului material al laturii obiective a unei infracțiuni pot fi reținute simultan, dar constituind o infracțiune unică.

Judecătoria Luduș a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor, că subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi același cu subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile, în lipsa unei excluderi exprese care să se regăsească în cuprinsul textului de lege, și că infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă, și nu una subsecventă aceleia din care provin bunurile. Infracțiunea de spălare a banilor poate atrage răspunderea penală a inculpatului independent de existența unei condamnări pentru infracțiunea din care provin bunurile, de vreme ce legiuitorul român nu a instituit condiția expresă a existenței unei condamnări anterioare pentru infracțiunea premisă pentru ca un inculpat să poată fi condamnat pentru infracțiunea de spălare a banilor.

Instanțele din raza Curții de Apel Ploiești

Tribunalul Prahova a transmis Sentința penală nr. 652 din 16 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 5.916/105/2011, din care reiese că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi același cu subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile.

De asemenea, instanța a considerat că inculpatul a comis o singură infracțiune de spălare a banilor, în formă continuată, reținând concomitent variantele normative de la art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Totodată, s-a considerat că infracțiunea de spălare a banilor poate fi o infracțiune autonomă, deci se poate dispune o soluție de condamnare pentru aceasta, chiar dacă s-ar pronunța o soluție de achitare pentru infracțiunea predicat, în funcție de cazul concret de achitare.

Tribunalul Dâmbovița a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor.

Curtea de Apel București a menționat că a fost exprimată atât opinia că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, cât și cea potrivit căreia acestea reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor, în sensul că oricare dintre aceste acțiuni, în condițiile în care sunt îndeplinite și celelalte condiții, poate constitui o infracțiune distinctă.

În majoritate, s-a apreciat că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi același cu subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile.

Referitor la cea de-a treia întrebare, s-au conturat opinii diferite, o parte dintre judecători considerând că infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune subsecventă aceleia din care provin bunurile, existând însă și judecători care și-au exprimat opinia în sensul că ar fi o infracțiune autonomă aceleia din care provin bunurile.

Curtea de Apel Pitești a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, ceea ce determină concursul de infracțiuni corelativ faptelor comise.

Curtea de Apel Bacău a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități normative de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor.

Tribunalul Bacău a menționat că se raliază punctului de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea.

Judecătoria Moinești și Bacău au opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor.

Instanțele din raza Curții de Apel Iași

Tribunalul Iași a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă tot atâtea infracțiuni de spălare a banilor distincte, putându-se reține concursul de infracțiuni între art. 29 alin. (1) lit. a) și art. 29 alin. (1) lit. b) sau c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare. S-a menționat că practica Tribunalului Iași a fost constantă în acest sens și niciodată nu s-a pus problema că variantele de incriminare de la art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, ar putea constitui o singură infracțiune de spălare a banilor.

Curtea de Apel Timișoara a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități distincte de săvârșire a infracțiunii. S-a apreciat că posibilitatea reținerii în concurs a infracțiunilor generatoare de bani murdari și a infracțiunii de spălare a banilor trebuie analizată de la caz la caz, cu respectarea regulii de interpretare strictă a legii penale. S-a constatat că însuși legiuitorul a creionat imposibilitatea reținerii în concurs a infracțiunii de spălare a banilor și a infracțiunii din care provin bunurile în varianta normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare. S-a apreciat că infracțiunea de spălare de bani este o infracțiune subsecventă deoarece legiuitorul condiționează existența acestei infracțiuni de existența unei alte infracțiuni generatoare de bunuri sau valori definitiv stabilite.

Curte de Apel Alba Iulia a comunicat faptul că a fost identificată Sentința penală nr. 408 din 9 decembrie 2014 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin Decizia penală nr. 723/A din 18 august 2015 a Curții de Apel Alba Iulia în care s-a reținut că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor. Acest aspect reiese din încadrarea juridică a faptelor în dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.

Instanțele din raza Curții de Apel Cluj

Tribunalul Cluj a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul, respectiv ascunderea ori disimularea și, respectiv, dobândirea, deținerea sau folosirea) reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, iar nu variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor și că, în esență, judecătorii în materie de la această instanță își însușesc punctul de vedere exprimat în încheierea de ședință din data de 23 martie 2016, dată în Dosarul nr. 5.230/97/2013* al Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Tribunalul Bistrița-Năsăud și Tribunalul Maramureș au menționat că nu au identificat jurisprudență relevantă.

Curtea de Apel Suceava a menționat că nu a fost identificată jurisprudență relevantă în materie.

Instanțele din raza Curții de Apel Craiova

Tribunalul Dolj a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor.

Tribunalul Olt a opinat că: acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, astfel încât persoana care comite diferite acțiuni ce se circumscriu fiecăreia dintre enumerările de la lit. a), b) și c) săvârșește atâtea infracțiuni câte acțiuni comite.

Subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi același cu subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile în lipsa unei excluderi exprese care să se regăsească în cuprinsul textului de lege, orice persoană poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor.

Infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă, și nu una subsecventă aceleia din care provin bunurile. Infracțiunea de spălare a banilor poate atrage răspunderea penală a inculpatului independent de existența unei condamnări pentru infracțiunea din care provin bunurile, de vreme ce legiuitorul român nu a instituit condiția expresă a existenței unei condamnări anterioare pentru infracțiunea premisă pentru ca un inculpat să poată fi condamnat pentru infracțiunea de spălare a banilor.

Judecătoria Balș a opinat că acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor.

IV. Examenul jurisprudenței

Sentința penală nr. 313 din 11 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 128 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, pronunțate în Dosarul penal nr. 8/62/2005; Sentința penală nr. 21 din 21 iulie 2015 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 80 din 12 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, pronunțate în Dosarul nr. 1.224/119/2014; Sentința penală nr. 216 din 14 octombrie 2015 a Tribunalului Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 29 din 26 ianuarie 2016 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul penal nr. 1.095/62/2014, Decizia penală nr. 1.660/A din data de 3 decembrie 2015, pronunțată de Secția a II-a penală a Curții de Apel București în Dosarul nr. 8.926/3/2012; Decizia penală nr. 987/A din data de 6 iulie 2015, pronunțată de Secția a II-a penală a Curții de Apel București în Dosarul nr. 1.207/98/2014; Decizia penală nr 1.332 din data de 3 noiembrie 2014, pronunțată de Secția a II-a penală a Curții de Apel București în Dosarul nr 40.408/3/2009*; Decizia penală nr. 888/A din data de 8 august 2014, pronunțată de Secția a II-a penală a Curții de Apel București în Dosarul nr. 25.497/3/2012*; Sentința penală nr. 2.764 din data de 3 decembrie 2014, pronunțată de Secția I penală a Tribunalului București în Dosarul nr. 1.989/3/2014*; Sentința penală nr. 591 din data de 15 aprilie 2015, pronunțată de Secția I penală a Tribunalului București în Dosarul nr. 7.098/3/2014; Sentința penală nr. 70 din 13 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 2.019/103/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 403 din 29 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău; Decizia penală nr. 54 din 13 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 892/45/2013*; Decizia penală nr. 16 din 19 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 13.385/99/2011*; Decizia penală nr. 145 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 10.933/99/2012; Sentința penală nr. 81 din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 13.385/99/2011; Sentința penală nr. 82 din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 10.933/99/2012; Sentința penală nr. 408 din 9 decembrie 2014 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin Decizia penală nr. 723/A/l din 8 august 2015 a Curții de Apel Alba Iulia; Sentința penală nr. 408 din 9 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6.511/977/2013, Sentința penală nr. 523/2014 din 20 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 247/A/2016 din 23 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 5.351/117/2007.

Decizia nr. 73 din 27 ianuarie 2011 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 10 februarie 2011.

Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006.

Decizia nr. 299 din 23 martie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 6 mai 2010.

Decizia penală nr. 140 din 19 ianuarie 2010, Dosarul nr. 1.398/104/2007; Decizia penală nr. 146 din 19 ianuarie 2010, Dosarul nr. 793/111/2004; Decizia penală nr. 3.232 din 23 septembrie 2011, Dosarul nr. 5.531/97/2009; Decizia penală nr. 423 din 3 februarie 2014, Dosarul nr. 5.044/1/2013; Decizia penală nr. 449 din 5 februarie 2014, Dosarul nr. 2.016/91/2011; Decizia penală nr. 516 din 12 februarie 2014; Decizia penală nr. 634 din 20 februarie 2014, Dosarul nr. 10.933/99/2012; Decizia penală nr. 751 din 3 martie 2014, Dosarul nr. 775/32/2012*; Decizia penală nr. 809 din 5 martie 2014, Dosarul nr. 1.474/30/2011; Decizia penală nr. 836 din 13 februarie 2013, Dosarul nr. 7/62/2005; Decizia penală nr. 1.048 din 24 martie 2014, Dosarul nr. 786/90/2009; Decizia penală nr. 1.049 din 24 martie 2014, Dosarul nr. 20.980/63/2011*/a3; Decizia penală nr. 1.100 din 10 aprilie 2012, Dosarul nr. 2.815/109/2008; Decizia penală nr. 1.501 din 8 martie 2006; Decizia penală nr. 1.562 din 28 aprilie 2009, Dosarul nr. 2.724/114/2008; Decizia penală nr. 1.578 din 29 aprilie 2009, Dosarul nr. 8.145/30/2007; Decizia penală nr. 1.642 din 14 mai 2014, Dosarul nr. 11.139/118/2012; Decizia penală nr. 1.739 din 22 mai 2014, Dosarul nr. 8.443/30/2010; Decizia penală nr. 1916 din 25 mai 2009, Dosarul nr. 9.247/1/2008; Decizia penală nr. 1.933 din 5 iunie 2014; Decizia penală nr. 609 din 19 februarie 2014, Dosarul nr. 3.807/1/2013; Decizia penală nr. 2.270 din 27 iunie 2012, Dosarul nr. 3.134/111/2007; Decizia penală nr. 1.596 din 9 mai 2014, Dosarul nr. 6.644/105/2005*; Decizia penală nr. 2.550 din 13 august 2012; Decizia penală nr. 2.6