ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3737/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1695 din 21 noiembrie 2005, a respins cererea formulată de reclamanta SC M. SA Târgoviște (fostă SC C. SA Târgoviște) cu sediul social în Târgoviște județul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Mediaș cu sediul social în Mediaș județul Sibiu, pentru obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.372.999.273 lei și dobânda legală până la data plății efective. În fundamentarea acestei soluții, s-a reținut că pârâta a depus la dosar copia sentinței penale nr. 366 din 26 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 8562/2002, din care rezultă că SC M. SA a sesizat Poliția municipiului Sibiu, la data de 23 august 2002, despre faptul că Ș.C.D.

a ridicat marfă în perioada februarie – august 2002 pentru plata căreia a emis mai multe file CEC fără acoperire bancară. Conform adresei nr. 9550/ P din 31 octombrie 2002 a Poliției municipiului Sibiu rezultă că în urma cercetărilor privind pe numitul Ș.C.D. s-a stabilit că marfa ridicată de acesta de la SC C. SA Târgoviște în valoare de 850.000.000 lei nu a fost predată către SC M. SA, ci a fost revândută de acesta altor societăți comerciale. La cererea reclamantei s-a admis efectuarea unei expertize contabile prin care, după verificarea documentelor contabile ale ambelor societăți, să se stabilească dacă marfa despre care se pretinde de aceasta să fi fost livrată a intrat în patrimoniul pârâtei.

Raportul de expertiză a concluzionat că deși în soldul contului „clienți-analitic”al SC C. Târgoviște, SC M. SA Mediaș figurează cu suma de 839.860.156 lei neîncasată, în evidența pârâtei nu figurează decât suma de 366.987.670 lei care reprezintă marfă intrată în societate, sumă ce a fost achitată prin compensarea obligațiilor reciproce așa cum rezultă din procesul verbal de compensare nr. 4965/28 noiembrie 2002. Potrivit principiului „electa una via”, reclamanta a ales calea de recuperare a prejudiciului său prin constituirea de parte civilă în dosarul penal în care inculpatul este Ș.C.D., dosar aflat în prezent în rejudecare ca urmare a admiterii apelului formulat și de reclamantă.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 69 din 27 martie 2008, a respins, ca nefundat, apelul formulat de reclamanta SC M. SA Târgoviște împotriva sentinței nr. 1695 din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, fiind preluate în principal toate argumentele expuse de prima instanță. Împotriva deciziei nr. 69 din 27 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC M. SA TÂRGOVIȘTE (fosta SC C. SA) care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, desființarea în tot a deciziei atacate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu acordarea de cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că în cauză nu poate fi reținută aplicarea principiului „electa una via”, deoarece în dosarul penal având ca obiect plângerea penală formulată de SC C. SA împotriva inculpatului Ș.C.D. și părții responsabile civilmente SC M. SA nu există o hotărâre care să fi soluționat definitiv și irevocabil acest proces penal. Mai mult, există posibilitatea recunoscută de art. 20 C. proc. pen., de a se promova pentru valorificarea pretențiilor civile o acțiune separată împotriva SC M. SA. Intimata-pârâtă SC M. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Conform cererii de chemare în judecată, reclamanta SC C. SA a solicitat obligarea pârâtei SC M. SA la plata sumei totale de 1.372.999.273 lei, compusă din: - 839.860.156 lei reprezentând contravaloare marfă ridicată și neachitată; - 494.634.033 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data scadentă a fiecărei facturi până la data de 31 decembrie 2004; - dobânda legală aferentă debitului, în continuare, până la data plății efective; - 38.455.084 lei taxa judiciară de timbru și - 50.000 lei timbru judiciar. Din verificarea documentației existente, rezultă că prin sentința penală nr. 584 din 11 mai 2006 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 – art. 999 C. civ.

și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații Ș.C.D. și G.P.I. și în solidar și cu părțile responsabile civilmente SC C.E.C. SRL și SC C.E.C. SRL la plata sumei de 89.986,07 lei către partea civilă SC M. SA TÂRGOVIȘTE. Tot prin aceiași hotărâre judecătorească s-a mai dispus și respingerea acțiunii civile formulate de către SC M. SA TÂRGOVIȘTE împotriva SC M. SA Mediaș. Ulterior, Tribunalul Sibiu, prin decizia penală nr. 28 din 7 februarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 4253/2004, a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și partea civilă SC C. SA Târgoviște, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la nr. 2621/R/2005.

În considerentele atât ale sentinței penale nr. 584 din 11 mai 2006 a Judecătoriei Sibiu cât și ale deciziei penale nr. 218/12 octombrie 2007 a Tribunalului Sibiu, secția penală, s-a reținut că s-a impus respingerea acțiunii civile formulate de către SC M. SA TÂRGOVIȘTE împotriva SC M. SA Mediaș, constatându-se că inculpatul Ș.C.D. a ridicat marfa pe baza unor delegații emise de SC M. SA, însă aceste delegații nu au fost date de respectiva societate pentru a ridica mărfuri de la SC C. SA Târgoviște și nu au fost semnate în fals de către inculpat. Or, în aceste condiții nu s-a putut considera că inculpatul ar fi prepusul SC M. SA Mediaș, care nici măcar nu a recepționat vreodată mărfurile ridicate de către inculpat.

Din perspectiva celor expuse anterior, apare de necontestat că persoana fizică posedând capacitate deplină de exercițiu sau persoana juridică are posibilitatea de a-și valorifica pretențiile civile fie prin exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, fie prin exercitarea acțiunii civile în afara procesului penal, la instanța civilă. Pentru buna desfășurare a procesului penal, dreptul de opțiune este irevocabil, în sensul că persoana fizică sau juridică prejudiciată material prin infracțiune, alegând una dintre cele două căi de exercitare a acțiunii civile, nu o poate părăsi (electa una via non datur recursus ad alteram), iar în cazul în care părăsește cale aleasă, ea pierde definitiv dreptul de a mai obține repararea pe cale judiciară a pagubei produse prin infracțiune.

De la principiul irevocabilității dreptului de opțiune, există și unele excepții, când partea civilă poate părăsi procesul penal și poate exercita acțiunea civilă în fața instanței civile, în cazul în care urmărirea penală sau judecata a fost suspendată, precum și în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau când instanța a lăsat nerezolvată acțiunea civilă, aspecte care nu se regăsesc în prezenta speță. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC M. SA TÂRGOVIȘTE (fostă SC C. SA) împotriva deciziei nr. 69 din 27 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. SA TÂRGOVIȘTE (fostă SC C. SA), împotriva deciziei nr. 69 din 27 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.