ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.12.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3737/2008

HOTĂRÂRE
11.12.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3737/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Dâmbovița,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1695 din 21

noiembrie 2005, a respins cererea formulată de reclamanta SC M. SA Târgoviște (fostă

SC C. SA Târgoviște) cu sediul social în Târgoviște județul Dâmbovița în

contradictoriu cu pârâta SC M. SA Mediaș cu sediul social în Mediaș județul

Sibiu, pentru obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.372.999.273 lei și

dobânda legală până la data plății efective.

În fundamentarea

acestei soluții, s-a reținut că pârâta a depus la dosar copia sentinței penale nr.

366 din 26 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 8562/2002,

din care rezultă că SC M. SA a sesizat Poliția municipiului Sibiu, la data de

23 august 2002, despre faptul că Ș.C.D. a ridicat marfă în perioada februarie –

august 2002 pentru plata căreia a emis mai multe file CEC fără acoperire

bancară.

Conform adresei nr. 9550/

P din 31 octombrie 2002 a Poliției municipiului Sibiu rezultă că în urma

cercetărilor privind pe numitul Ș.C.D. s-a stabilit că marfa ridicată de acesta

de la SC C. SA Târgoviște în valoare de 850.000.000 lei nu a fost predată către

SC M. SA, ci a fost revândută de acesta altor societăți comerciale.

La cererea

reclamantei s-a admis efectuarea unei expertize contabile prin care, după

verificarea documentelor contabile ale ambelor societăți, să se stabilească

dacă marfa despre care se pretinde de aceasta să fi fost livrată a intrat în

patrimoniul pârâtei.

Raportul de expertiză

a concluzionat că deși în soldul contului „clienți-analitic”al SC C. Târgoviște,

SC M. SA Mediaș figurează cu suma de 839.860.156 lei neîncasată, în evidența

pârâtei nu figurează decât suma de 366.987.670 lei care reprezintă marfă

intrată în societate, sumă ce a fost achitată prin compensarea obligațiilor

reciproce așa cum rezultă din procesul verbal de compensare nr. 4965/28

noiembrie 2002.

Potrivit principiului

„electa una via”, reclamanta a ales calea de recuperare a prejudiciului său

prin constituirea de parte civilă în dosarul penal în care inculpatul este Ș.C.D.,

dosar aflat în prezent în rejudecare ca urmare a admiterii apelului formulat și

de reclamantă.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 69

din 27 martie 2008, a respins, ca nefundat, apelul formulat de reclamanta SC M.

SA Târgoviște împotriva sentinței nr. 1695 din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, fiind preluate în principal toate argumentele expuse de prima

instanță.

Împotriva deciziei nr.

69 din 27 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și

de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC M. SA TÂRGOVIȘTE (fosta

SC C. SA) care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, desființarea în

tot a deciziei atacate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost

formulată, cu acordarea de cheltuieli de judecată pentru toate fazele

procesuale.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat că în cauză nu poate fi reținută aplicarea

principiului „electa una via”, deoarece în dosarul penal având ca obiect

plângerea penală formulată de SC C. SA împotriva inculpatului Ș.C.D. și părții

responsabile civilmente SC M. SA nu există o hotărâre care să fi soluționat

definitiv și irevocabil acest proces penal. Mai mult, există posibilitatea

recunoscută de art. 20 C. proc. pen., de a se promova pentru valorificarea

pretențiilor civile o acțiune separată împotriva SC M. SA.

Intimata-pârâtă SC M.

SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat, în raport de toate criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a

respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Conform cererii de

chemare în judecată, reclamanta SC C. SA a solicitat obligarea pârâtei SC M. SA

la plata sumei totale de 1.372.999.273 lei, compusă din:

- 839.860.156 lei

reprezentând contravaloare marfă ridicată și neachitată;

- 494.634.033 lei reprezentând

dobânda legală calculată de la data scadentă a fiecărei facturi până la data de

31 decembrie 2004;

- dobânda legală

aferentă debitului, în continuare, până la data plății efective;

- 38.455.084 lei taxa

judiciară de timbru și

- 50.000 lei timbru

judiciar.

Din verificarea

documentației existente, rezultă că prin sentința penală nr. 584 din 11 mai 2006 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998

art. 999 C. civ. și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații Ș.C.D.

și G.P.I. și în solidar și cu părțile responsabile civilmente SC C.E.C. SRL și

SC C.E.C. SRL la plata sumei de 89.986,07 lei către partea civilă SC M. SA

Tot prin aceiași

hotărâre judecătorească s-a mai dispus și respingerea acțiunii civile formulate

de către SC M. SA TÂRGOVIȘTE împotriva SC M. SA Mediaș.

Ulterior, Tribunalul

Sibiu, prin decizia penală nr. 28 din 7 februarie 2005 pronunțată în dosarul nr.

4253/2004, a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sibiu și partea civilă SC C. SA Târgoviște, a desființat sentința

și a trimis cauza spre rejudecare, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei

Sibiu la nr. 2621/R/2005.

În considerentele

atât ale sentinței penale nr. 584 din 11 mai 2006 a Judecătoriei Sibiu cât și ale deciziei penale nr. 218/12 octombrie 2007 a Tribunalului Sibiu, secția penală, s-a reținut că s-a impus respingerea acțiunii civile

formulate de către SC M. SA TÂRGOVIȘTE împotriva SC M. SA Mediaș,

constatându-se că inculpatul Ș.C.D. a ridicat marfa pe baza unor delegații

emise de SC M. SA, însă aceste delegații nu au fost date de respectiva

societate pentru a ridica mărfuri de la SC C. SA Târgoviște și nu au fost

semnate în fals de către inculpat. Or, în aceste condiții nu s-a putut

considera că inculpatul ar fi prepusul SC M. SA Mediaș, care nici măcar nu a

recepționat vreodată mărfurile ridicate de către inculpat.

Din perspectiva celor

expuse anterior, apare de necontestat că persoana fizică posedând capacitate

deplină de exercițiu sau persoana juridică are posibilitatea de a-și valorifica

pretențiile civile fie prin exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului

penal, fie prin exercitarea acțiunii civile în afara procesului penal, la

instanța civilă.

Pentru buna desfășurare

a procesului penal, dreptul de opțiune este irevocabil, în sensul că persoana

fizică sau juridică prejudiciată material prin infracțiune, alegând una dintre

cele două căi de exercitare a acțiunii civile, nu o poate părăsi (electa una

via non datur recursus ad alteram), iar în cazul în care părăsește cale aleasă,

ea pierde definitiv dreptul de a mai obține repararea pe cale judiciară a

pagubei produse prin infracțiune.

De la principiul

irevocabilității dreptului de opțiune, există și unele excepții, când partea

civilă poate părăsi procesul penal și poate exercita acțiunea civilă în fața

instanței civile, în cazul în care urmărirea penală sau judecata a fost

suspendată, precum și în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală, încetarea urmăririi penale sau când instanța a lăsat nerezolvată

acțiunea civilă, aspecte care nu se regăsesc în prezenta speță.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC M.

SA TÂRGOVIȘTE (fostă SC C. SA) împotriva deciziei nr. 69 din 27 martie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC M. SA TÂRGOVIȘTE (fostă SC C. SA), împotriva deciziei

nr. 69 din 27 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 decembrie 2008.

Sursă