ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 104/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 21 septembrie 2006 înregistrată la Judecătoria Târgoviște, reclamanta G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Dâmbovița – Târgoviște, A.V.A.S. București și SC A.C., să fie aprobată acțiunea în subrogație legală, personală și novarea obligației prin schimbare de debitor. În susținerea cererii a arătat că prin sentința nr. 151 din 4 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială, contencios-administrativ și fiscal, rămasă definitivă, s-au admis cererile creditorilor A.V.A.S. București și D.G.F.P. Dâmbovița, în procedura reorganizării judiciare și a falimentului și în temeiul art. 25 alin. (4) și art. 137 lit. c) din Legea nr. 64/1995, cu modificările aduse prin O.G.

nr. 38/2002 și Legea nr. 249/2005, s-a dispus completarea pasivului societății SC A.P.F. SRL de către administratoarea societății, reclamanta G.C., care a fost obligată la plata sumei de 2.948.327.440 lei și 8455,98 dolari S.U.A., în total, 3.400.000.000 lei. Reclamanta a cerut să se constate că această daună revine SC A.C. întrucât, SC A. a livrat toată marfa produsă către această pârâtă, care trebuie să suporte și datoriile societății prestatoare. Prin sentința nr. 3857 din 18 decembrie 2006, Judecătoria Târgoviște a declinat competența soluționării în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., cererea fiind neevaluabilă în bani. Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și contencios-administrativ, prin sentința nr. 520 din 13 aprilie 2007, a respins acțiunea.

S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1108 C. civ., privind subrogarea în drepturile creditorilor, că, în cauză SC C. și-a manifestat opoziția față de plata datoriilor SC A.P.F. SRL și de subrogare în drepturile acesteia. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contenicios-administrativ, prin decizia nr. 143 din 4 iulie 2007. Instanța de apel a reținut că este nefondată critica apelantei reclamante în sensul că instanța de fond nu a soluționat pe fond acțiunea, deși s-a învederat modul fraudulos în care SC A. a procedat transferând salariații fermelor pe SRL-uri și că rezultatul economic al acestei societăți fictive era, în realitate, proprietatea A. S-a reținut că obligația SC A.P.F.

SRL către D.G.F.P. Dâmbovița și A.V.A.S. București a fost stabilită prin sentința Tribunalului Dâmbovița nr. 151 din 4 octombrie 2005, irevocabilă, astfel că stabilirea altor răspunderi ar însemna încălcarea principiului autorității lucrului judecat. În ce privește subrogația legală personală invocată de reclamanta apelantă, s-a reținut neîndeplinirea condițiilor art. 1108 C. civ. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., invocând interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și aplicarea greșită a legii, formulând următoarele critici: Problema subrogației legale, personale a fost soluționată greșit de instanțe care s-au limitat la subrogația convențională, consimțită de creditor și au reținut lipsa consimțământului, fără să observe că subrogația invocată a fost întemeiată pe art. 1108 C. civ., raportat la 1041, 1053 și 1054 C. civ., referitor la solidaritatea obligației.

Răspunderea revine SC A. care în temeiul contractului de prestări servicii încheiat cu SC A. SRL a preluat și valorificat toată marfa produsă de aceasta din urmă, astfel că nu a avut încasări pentru plata datoriilor fiscale. Recursul este nefondat. Recurenta invocă greșita aplicare a subrogației legale, art. 1108 C. civ., și anume cazul al 3-lea, care prevede că subrogația se produce în folosul aceluia care fiind obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes să o plătească. În speță nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale întrucât nu suntem în situația unor codebitori solidari, care pot fi urmăriți de creditori. Recurenta este singura debitoare față de A.V.A.S. și D.G.F.P.

Dâmbovița, conform hotărârii irevocabile a Tribunalului Dâmbovița nr. 151/2005. Cererea acesteia de a reține existența subrogației legale prin novarea debitorului și alăturarea în calitate de codebitor a SC A., este fără temei, atât timp cât nu s-a făcut dovada că aceasta a fost obligată la plata față de A.V.A.S. și D.G.F.P. Dâmbovița. De altfel, răspunderea reclamantei a fost urmarea aplicării art. 25 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, iar SC A. nu a fost parte în litigiul menționat, astfel că stabilirea altei răspunderi ar însemna încălcarea principiului autorității lucrului judecat. Așa fiind, hotărârea pronunțată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta G.C., împotriva deciziei nr. 143 din 4 iulie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios-administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2008.