ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 104/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

21 septembrie 2006 înregistrată la Judecătoria Târgoviște, reclamanta G.C. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Dâmbovița – Târgoviște, A.V.A.S.

București și SC A.C., să fie aprobată acțiunea în subrogație legală, personală

și novarea obligației prin schimbare de debitor.

În susținerea cererii a

arătat că prin sentința nr. 151 din 4 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița, secția comercială, contencios-administrativ și fiscal, rămasă

definitivă, s-au admis cererile creditorilor A.V.A.S. București și D.G.F.P.

Dâmbovița, în procedura reorganizării judiciare și a falimentului și în temeiul

art. 25 alin. (4) și art. 137 lit. c) din Legea nr. 64/1995, cu modificările

aduse prin O.G. nr. 38/2002 și Legea nr. 249/2005, s-a dispus completarea

pasivului societății SC A.P.F. SRL de către administratoarea societății,

reclamanta G.C., care a fost obligată la plata sumei de 2.948.327.440 lei și

8455,98 dolari S.U.A., în total, 3.400.000.000 lei.

Reclamanta a cerut să se

constate că această daună revine SC A.C. întrucât, SC A. a livrat toată marfa

produsă către această pârâtă, care trebuie să suporte și datoriile societății

prestatoare.

Prin sentința nr. 3857 din 18

decembrie 2006, Judecătoria Târgoviște a declinat competența soluționării în

favoarea Tribunalului Dâmbovița, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

cererea fiind neevaluabilă în bani.

Tribunalul Dâmbovița, secția

comercială și contencios-administrativ, prin sentința nr. 520 din 13 aprilie

2007, a respins acțiunea.

S-a reținut, în pronunțarea

acestei hotărâri, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1108 C. civ., privind

subrogarea în drepturile creditorilor, că, în cauză SC C. și-a manifestat

opoziția față de plata datoriilor SC A.P.F. SRL și de subrogare în drepturile

acesteia.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială, de contenicios-administrativ, prin decizia nr.

143 din 4 iulie 2007.

Instanța de apel a reținut

că este nefondată critica apelantei reclamante în sensul că instanța de fond nu

a soluționat pe fond acțiunea, deși s-a învederat modul fraudulos în care SC A.

a procedat transferând salariații fermelor pe SRL-uri și că rezultatul economic

al acestei societăți fictive era, în realitate, proprietatea A.

S-a reținut că obligația SC

A.P.F. SRL către D.G.F.P. Dâmbovița și A.V.A.S. București a fost stabilită prin

sentința Tribunalului Dâmbovița nr. 151 din 4 octombrie 2005, irevocabilă,

astfel că stabilirea altor răspunderi ar însemna încălcarea principiului

autorității lucrului judecat.

În ce privește subrogația

legală personală invocată de reclamanta apelantă, s-a reținut neîndeplinirea

condițiilor art. 1108 C. civ.

Împotriva acestei ultime

hotărâri, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., invocând interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și

aplicarea greșită a legii, formulând următoarele critici:

Problema subrogației legale,

personale a fost soluționată greșit de instanțe care s-au limitat la subrogația

convențională, consimțită de creditor și au reținut lipsa consimțământului,

fără să observe că subrogația invocată a fost întemeiată pe art. 1108 C. civ.,

raportat la 1041, 1053 și 1054 C. civ., referitor la solidaritatea obligației.

Răspunderea revine SC A.

care în temeiul contractului de prestări servicii încheiat cu SC A. SRL a

preluat și valorificat toată marfa produsă de aceasta din urmă, astfel că nu a

avut încasări pentru plata datoriilor fiscale.

Recursul este nefondat.

Recurenta invocă greșita

aplicare a subrogației legale, art. 1108 C. civ., și anume cazul al 3-lea, care

prevede că subrogația se produce în folosul aceluia care fiind obligat cu alții

sau pentru alții la plata datoriei, are interes să o plătească.

În speță nu sunt aplicabile

aceste dispoziții legale întrucât nu suntem în situația unor codebitori

solidari, care pot fi urmăriți de creditori.

Recurenta este singura

debitoare față de A.V.A.S. și D.G.F.P. Dâmbovița, conform hotărârii irevocabile

a Tribunalului Dâmbovița nr. 151/2005.

Cererea acesteia de a reține

existența subrogației legale prin novarea debitorului și alăturarea în calitate

de codebitor a SC A., este fără temei, atât timp cât nu s-a făcut dovada că

aceasta a fost obligată la plata față de A.V.A.S. și D.G.F.P. Dâmbovița.

De altfel, răspunderea

reclamantei a fost urmarea aplicării art. 25 alin. (1) din Legea nr. 64/1995,

iar SC A. nu a fost parte în litigiul menționat, astfel că stabilirea altei

răspunderi ar însemna încălcarea principiului autorității lucrului judecat.

Așa fiind, hotărârea

pronunțată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta G.C., împotriva deciziei nr. 143 din 4 iulie

2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios-administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2008.