ÎCCJ, decizie (scj.ro #83330)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83330) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere de chemare în
judecată. Modalitățile de exercitare a acțiunii civile în cadrul procesului
penal. Excepții de la principiul irevocabilității dreptului de opțiune
Persoana fizică care are capacitate deplină de
exercițiu sau persoana juridică are posibilitatea de a-și valorifica
pretențiile civile fie prin exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului
penal, fie prin exercitarea acțiunii civile în afara procesului penal, la
instanța civilă.
Pentru buna desfășurare a
procesului penal, dreptul de opțiune este irevocabil, în sensul că persoana
fizică sau juridică prejudiciată material prin infracțiune, alegând una dintre
cele două căi de exercitare a acțiunii civile, nu o poate părăsi (electa una
via non datur recursus ad alteram), iar în cazul în care părăsește cale aleasă,
ea pierde definitiv dreptul de a mai obține repararea pe cale judiciară a
pagubei produse prin infracțiune.
De la principiul
irevocabilității dreptului de opțiune, există și unele excepții, când partea
civilă poate părăsi procesul penal și poate exercita acțiunea civilă în fața
instanței civile, în cazul în care urmărirea penală sau judecata a fost
suspendată, precum și în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire
penală, încetarea urmăririi penale sau când instanța a lăsat nerezolvată
acțiunea civilă, aspecte care nu se regăsesc în prezenta speță.
(Înalta Curte de Casație
și Justiție Secția comercială decizia nr. 3737 din 11 decembrie 2008)
Tribunalul Dâmbovița –
Secția Comercială și de Contencios Administrativ prin sentința nr.1695/21
noiembrie
2005
a
respins
cererea formulată de reclamanta SC M.T. SA în contradictoriu cu pârâta SC M.
SA, pentru obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând debit și dobândă
legală până la data plății efective.
În fundamentarea acestei
soluții, s-a reținut că pârâta a depus la dosar copia sentinței penale
nr.366/26 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr.8562/2002,
din care rezultă că SC M. SA a sesizat Poliția municipiului despre faptul că
Ș.C.D. a ridicat marfă în perioada februarie – august 2002 pentru plata căreia
a emis mai multe file CEC fără acoperire bancară.
Conform adresei Poliției
rezultă că în urma cercetărilor privind pe numitul Ș.C.D. s-a stabilit că marfa
ridicată de acesta de
la SC C.
SA nu a fost predată către SC M. SA, ci a fost revândută de acesta
altor societăți comerciale.
Potrivit principiului
„electa una via”, reclamanta a ales calea de recuperare a prejudiciului său
prin constituirea ca parte civilă în dosarul penal în care inculpatul este Ș.C.D,
dosar aflat în prezent în rejudecare ca urmare a admiterii apelului formulat și
de reclamantă.
Curtea de Apel Ploiești –
Secția Comercială și de Contencios Administrativ prin decizia nr.69/27 martie
2008 a
respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă
împotriva sentinței nr.1695/21 noiembrie
2005 a
Tribunalului Dâmbovița.
Împotriva deciziei
nr.69/27 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția Comercială
și de Contencios Administrativ a promovat recurs reclamanta SC M.T. SA care a criticat
această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art.304 pct.9 din
Codul de procedură civilă, admiterea recursului, desființarea în tot a deciziei
atacate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu acordarea
de cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.
În dezvoltarea motivelor
de recurs s-a susținut că în cauză nu poate fi reținută aplicarea principiului
„electa una via”, deoarece în dosarul penal având ca obiect plângerea penală
formulată de SC C. SA împotriva inculpatului Ș.C.D. și părții responsabile
civilmente SC M. SA nu există o hotărâre care să fi soluționat definitiv și
irevocabil acest proces penal. Mai mult, există posibilitatea recunoscută de
art.20 din Codul de procedură penală de a se promova pentru valorificarea
pretențiilor civile o acțiune separată împotriva SC M. SA.
Intimata-pârâtă SC M. SA
a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat, în raport de toate criticile aduse prin
cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca
nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Conform cererii de
chemare în judecată, reclamanta SC M. SA (fostă SC C. SA) a solicitat
obligarea pârâtei SC M. SA la plata sumei compusă din: contravaloare marfă
ridicată și neachitată; dobânda legală; dobânda legală aferentă debitului, în
continuare, până la data plății efective și cheltuieli de judecată.
Din verificarea
documentației existente, rezultă că prin sentința penală nr.584/11 mai
2006 a
Judecătoriei Sibiu, în baza art.14 și 346 alin.1
din Codul de procedură penală, cu aplicarea art.998-999 Cod civil și art.1003
din Codul civil au fost obligați în solidar inculpații Ș.C.D. și G.P.I. și în
solidar și cu părțile responsabile civilmente SC E.C. SRL și SC C.E.C. SRL la
plata sumei în litigiu către partea civilă SC M. SA.
Tot prin aceiași hotărâre
judecătorească s-a mai dispus și respingerea acțiunii civile formulate de către
SC M. TÂRGOVIȘTE SA împotriva SC M. SA Mediaș.
Ulterior, Tribunalul
Sibiu prin decizia penală nr.28/7 februarie 2005 pronunțată în dosarul
nr.4253/2004 a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă
Judecătoria Sibiu și partea civilă SC COST SA Târgoviște, a desființat sentința
și a trimis cauza spre rejudecare, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei
Sibiu la nr.2621/R/2005.
În considerentele atât
ale sentinței penale nr.584/11 mai
2006 a
Judecătoriei Sibiu cât și ale deciziei penale
nr.218/12 octombrie
2007 a
Tribunalului Sibiu – Secția Penală s-a reținut că s-a impus
respingerea acțiunii civile formulate de către SC M. TÂRGOVIȘTE SA împotriva SC
M. SA, constatându-se că inculpatul Ș.C.D. a ridicat marfa pe baza unor
delegații emise de SC M. SA, însă aceste delegații nu au fost date de
respectiva societate pentru a ridica mărfuri de
la SC C
SA și nu au fost semnate
în fals de către inculpat. Or, în aceste condiții nu s-a putut considera că
inculpatul ar fi prepusul SC M. SA, care nici măcar nu a recepționat vreodată
mărfurile ridicate de către inculpat.
Din perspectiva celor
expuse anterior, apare de necontestat că persoana fizică posedând capacitate
deplină de exercițiu sau persoana juridică are posibilitatea de a-și valorifica
pretențiile civile fie prin exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului
penal, fie prin exercitarea acțiunii civile în afara procesului penal, la
instanța civilă.
Pentru buna desfășurare a
procesului penal, dreptul de opțiune este irevocabil, în sensul că persoana
fizică sau juridică prejudiciată material prin infracțiune, alegând una dintre
cele două căi de exercitare a acțiunii civile, nu o poate părăsi (electa una
via non datur recursus ad alteram), iar în cazul în care părăsește cale aleasă,
ea pierde definitiv dreptul de a mai obține repararea pe cale judiciară a
pagubei produse prin infracțiune.
De la principiul
irevocabilității dreptului de opțiune, există și unele excepții, când partea
civilă poate părăsi procesul penal și poate exercita acțiunea civilă în fața
instanței civile, în cazul în care urmărirea penală sau judecata a fost
suspendată, precum și în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire
penală, încetarea urmăririi penale sau când instanța a lăsat nerezolvată
acțiunea civilă, aspecte care nu se regăsesc în prezenta speță.
Înalta
Curte a respins recursul ca nefondat.