ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4715/2013

Asupra recursului constată următoarele: Prin Sentința nr. 3786 din 23 octombrie 2012, Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, având ca obiect cererea în daune delictuale, formulată de reclamantele U.E., U.G. și U.D., pentru autoritate de lucru judecat. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 9 din 14 februarie 2013, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamante împotriva sentinței tribunalului, apelantele fiind obligate la 4.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de apel, curtea a reținut că prima instanță a soluționat cererea reclamantelor pe o excepție, respectiv cea a autorității de lucru judecat, astfel că instanța de apel a fost chemată a verifica cauza doar sub aspectul corectei rețineri a acesteia. S-a constatat că reclamantele au chemat în judecată pe pârâta D.L.I. prin mandatar A.I.B.A.R. pentru obligarea acesteia la despăgubiri, urmare accidentului rutier produs de H.P. Curtea de apel a reținut că prin Sentința penală nr. 895 din 2 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Botoșani, s-a dispus condamnarea penală a inculpatului H.P., pentru săvârșirea accidentului rutier ce a produs decesul numitului U.A., admițându-se, în același timp, în parte, acțiunea civilă exercitată de U.E., U.G.

și U.D. Prin Decizia nr. 806 din 7 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, sentința anterior menționată a rămas definitivă, constatându-se că asigurătorul a achitat în totalitate despăgubirile civile (morale și materiale) la care a fost obligat în locul inculpatului, motiv pentru care s-a dispus înlăturarea dispoziției de obligare a acestuia la plata daunelor. Or, în cazul în care s-a început procesul penal cu privire la o infracțiune, partea vătămată are un drept de opțiune între a se adresa instanței civile cu o acțiune civilă sau de a se constitui parte civilă în procesul penal. Odată ce dreptul de opțiune a fost exercitat și persoana vătămată a ales calea de valorificare a pretențiilor sale civile, opțiunea devine irevocabilă, în sensul că nu se mai poate părăsi calea aleasă spre a se îndrepta la altă cale (electa una via non datur recursus ad alteram).

Singurele excepții de la această regulă privesc împrejurarea în care urmărirea penală sau judecata au fost suspendate [art. 19 alin. (3) C. proc. pen.], când procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale (art. 242 și art. 234 9 C. proc. pen.) sau atunci când instanța de judecată lasă nesoluționată acțiunea civilă (art. 20 C. proc. pen). S-a observat că reclamantele nu se regăsesc în niciuna din aceste situații în condițiile în care acțiunea civilă exercitată în procesul penal împotriva acelorași persoane a fost soluționată definitiv de instanța penală.

În aceste împrejurări nu au fost admise apărările reclamantelor apelante, fiind evident faptul că asigurătorul a achitat despăgubirile la care a fost obligat autorul faptei ilicite H.P., având în vedere că între reclamante și asigurător nu există un raport juridic obligațional, ci doar între asigurat și asigurător, că există identitate de părți în ce privește acțiunea civilă exercitată în procesul penal și prezenta cauză (neavând relevanță că în aceasta din urmă nu a fost introdus și H.P.) sau că prezenta acțiune are același obiect cu cea alăturată procesului penal. În consecință, cum legiuitorul nu permite pronunțarea a două hotărâri - una civilă și una penală - împotriva aceleiași persoane cu privire la răspunderea civilă pentru aceeași pagubă, s-au avut în vedere prevederile art. 22 C. proc.

pen. potrivit cărora hotărârea dată de instanța penală are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile. În concluzie, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a respins apelul ca nefondat, având în vedere că instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic existența autorității de lucru judecat, iar potrivit art. 274 din cod, reclamantele-apelante au fost obligate să plătească intimatei-pârâte suma de 4.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamantele U.E., U.G. și U.D. Recursul urmează a fi anulat ca netimbrat, în considerarea argumentelor ce succed. Neîndeplinirea prealabilă a obligațiilor legale de timbrare este de natură a împiedica discutarea oricăror alte chestiuni privind cauza de față, în temeiul art. 137 și 316 C. proc.

civ. Conform rezoluției de primire a cererii de recurs, reclamantele au fost citate pentru termenul de judecată din 23 octombrie 2013 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON, obligație căreia nu i s-au conformat. În raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, respectiv art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și art. 3 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat. În condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.

Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, dispoziții incidente și în cazul neaplicării timbrului judiciar. Cum în cauză, recurentele-reclamante nu s-au conformat îndeplinirii obligației legale de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar prevăzută de actele normative mai sus menționate, recursul va fi anulat ca netimbrat. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea apărătorului intimatei-pârâte, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, vor fi obligate recurentele la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) din cod, având în vedere complexitatea cauzei dedusă judecății, către D.L.I.

prin mandatar A.I.B.A.R. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantele U.E., U.G. și U.D. împotriva Deciziei nr. 9 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Obligă pe recurente la 1.000 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimata-pârâtă D.L.I. prin mandatar A.I.B.A.R. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS