ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3343/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 222/C, pronunțată la data de 31 ianuarie 2007, secția comercială și de contencios administrativ, a Tribunalului Sibiu a respins acțiunea - având ca obiect constatarea nulității absolute a cesiunii de creanță, autentificată din 9 iulie 2001 - formulată de reclamanta SC F.I.R.P.I.E. SA, în contradictoriu cu pârâtele SC F. SRL și SC L. SRL, astfel cum a fost precizată. Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cesiunea de creanță autentificată din 9 iulie 2001 de B.N.P. D.C.P., cedenta SC F. SRL a cesionat, cu titlu gratuit, cesionarei SC L. SRL creanța în sumă de 310.943.688 lire italiene, reprezentând contravaloarea facturilor din 14 februarie 2000, din 24 ianuarie 2001 și din 19 februarie 2001, facturi ce au fost emise față de debitoarea SC F.I.R.P.

SA; că, deși reclamanta invocă ca motiv de nulitate absolută a cesiunii de creanță faptul că la Registrul Comerțului nu este înregistrată nicio societate comercială cu denumirea SC F.I.R.P. SA, prin precizarea de acțiune recunoaște existența raporturilor sale comerciale cu SC F. SRL, contestând însă calitatea produselor ce i-au fost livrate, ceea ce conduce la concluzia existenței unei erori materiale asupra identificării debitoarei, care este în realitate SC F.I.R.P.I.E. SA, eroare materială ce nu este de natură să afecteze capacitatea de folosință a reclamantei ca element constitutiv al capacității sale civile, așa cum stabilește art. 33 din Decretul nr. 31/1954, deci motivul de nulitate invocat nu subzistă, iar validitatea cesiunii de creanță nu este condiționată de consimțământul debitorului cedat, care este un terț față de convenția încheiată între cedent și cesionar.

Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială a Curții de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 14/A, pronunțată la data de 1 iunie 2007. Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut - examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate în apel, în raport cu probele administrate - că critica referitoare la greșita apreciere de către tribunal a lipsei capacității de folosință a debitorului cedat este nefondată, întrucât omisiunea cuvintelor Import-Export din cadrul denumirii debitoarei reprezintă doar o eroare materială, o omisiune vădită și că validitatea cesiunii nu este condiționată de consimțământul debitorului cedat, iar reclamanta nu contestă existența raporturilor comerciale cu pârâta SC F. SRL, aspectele referitoare la calitatea mărfii livrate nefăcând obiectul prezentului litigiu.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. și solicitând casarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. În dezvoltarea motivelor invocate s-a arătat, în esență, că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, pentru termenul când apelul s-a soluționat, apelanta nu a fost citată cu denumirea corectă în ce privește forma sa juridică, care a fost modificată din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată, conform cerințelor art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

și că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 3 C. civ., referitoare la una din condițiile esențiale pentru valabilitatea obiectului unui act juridic și anume existența acestuia, reiterându-se argumentele aduse în fața instanțelor fondului cu privire la inexistența creanței, motivată pe inexistența debitoarei ce figurează în actul de cesiune cu denumirea SC F.I.R.P. SA, societate neînregistrată în Registrul Comerțului - recurenta neprecizând relevanța acestui demers, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Intimata pârâtă SC L. SRL a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, apreciind neîntemeiate criticile aduse de recurentă în susținerea acestei cereri.

Recursul este nefondat. Astfel, examinarea dovezii de îndeplinire a procedurii de citare a apelantei pentru termenul la care s-a pronunțat decizia atacată atestă că aceasta respectă cerințele legale, prevăzute sub sancțiunea nulității, cu referire la denumirea proprie societății comerciale care are aceeași natură, ca și numele persoanei fizice, fiind un drept personal, nepatrimonial, iar greșita menționare a formei juridice de organizare a acesteia, respectiv S.A. în loc de S.R.L. nu constituie încălcare a prevederilor art. 88 alin. (1) pct. 4 și nu este de natură să producă acestei părți vreo vătămare, condiție în absența căreia nu se poate reține incidența art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Este de observat că nici critica încălcării art. 948 pct. 3 C. proc.

civ. de către instanța de apel, motivată pe lipsa obiectului contractului, nu poate fi primită, întrucât cesiunea de creanță în litigiu are un obiect determinat: 310.943.688 lire italiene, reprezentând 3.886.796.100 lei, la data încheierii acestui act juridic între creditoarea cedentă și cesionară, așa încât, în mod corect, s-a reținut de către instanțele fondului că motivul de nulitate invocat nu-și găsește justificare în speță. Așa fiind, constatând că motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în speță, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat de apelanta reclamantă împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.I.R.P.I.E. SRL București împotriva Deciziei nr. 14/A din 1 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2008.