ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 335 din data de 23 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, s-a constatat, printre altele că, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., legea penală mai favorabilă o reprezintă noul C. pen., astfel că, în temeiul art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. , la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi, pe o perioadă de 2 ani:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost interzisă inculpatului - ca pedeapsă accesorie - exercitarea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 85 din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1082 din 30 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 1141/A din 04 decembrie 2014 a Curții de Apel Galați.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1082 din 30 aprilie 2014 a Judecătoriei Focșani.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost contopită pedeapsa de 2 ani, aplicată în speță, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082 din 30 aprilie 2014 a Judecătoriei Focșani, astfel că s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 8 luni închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, în final, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi, pe o perioadă de 2 ani:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii următoarelor drepturi, pe perioada executării pedepsei principale:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 19 raportat la art. 25 și art. 397 din C. proc. pen., cu referire la art. 998 și urm. din C. civ. din 1865, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. S.A., cu sediul în str. Puțul lui Zamfir nr. 8-12, parter+Etajul 1, Sector 1.

Au fost obligați, în solidar, inculpații A. și D. la plata către partea civilă a sumei de 129.810 lei (privind nota de finanțare și facturile seriile x din 28.05.2008, din 19.05.2008, din 27.05.2008, din 23.05.2008, emise de S.C. E. S.R.L. - cumpărător S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L.)

Au fost obligați, în solidar, inculpații A. și H. la plata către partea civilă a sumei de 150.000 lei (privind nota de finanțare din data de 31.07.2008 și facturile seriile din 28.07.2008 și din 29.07.2008 - cumpărător S.C. I. S.R.L.).

În temeiul art. 25 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza 1 din C. proc. pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de C. în ceea ce privește notele de finanțare din 13.06.2008 și 16.06.2008 și facturile seriile din 11.06.2008 și din 12.06.2008 emise de S.C E. S.R.L. - cumpărător S.C. J. S.R.L.

În baza art. 19 alin. (1) și art. 397 din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea următoarelor înscrisuri:

- factura seria LFN din 28.05.2008, emisă de S.C. E. S.R.L. (cumpărător S.C. F. S.R.L.);

- factura seria LFN din 19.05.2008, emisă de S.C. E. S.R.L. (cumpărător S.C. F. S.R.L.);

- factura fiscală seria din 27.05.2008, emisă de S.C. E. S.R.L. (cumpărător S.C. G. S.R.L.);

- factura fiscală seria din 23.05.2008, emisă de S.C. E. S.R.L. (cumpărător S.C. G. S.R.L.);

- factura fiscală seria din 28.07.2008, emisă de S.C. E. S.R.L. (cumpărător S.C. I. S.R.L.),

- factura fiscală seria din 229.07.2008, emisă de S.C. E. S.R.L. (cumpărător S.C. I. S.R.L.);

Au fost stabilite cheltuieli judiciare în cuantum de 5.000 lei, iar în temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.000 lei, iar inculpații D. și H. la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că S.C. E. S.R.L., administrată de inculpatul A., este o societate care are ca obiect principal de activitate achiziția, prelucrarea și comercializarea materialului lemnos, respectiv debitarea de buștean în cherestea și semifabricate (scânduri, grinzi, căpriori), precum și vânzarea de lemne de foc.

În data de 30.01.2008, S.C. E. a încheiat cu C., contractul nr. 55815 pentru achiziționarea unui ferăstrău panglică și a unui circular multilamă.

În cursul lunii mai 2008, numitele K. și L., reprezentante ale C., s-au deplasat la punctul de lucru al SC E. SRL din com. Frățești, jud. Giurgiu, unde i-au propus administratorului, inculpatul A., o variantă de finanțare (contract de factoring), solicitând diverse informații din contabilitatea societății (datoriile și creditele societății, principalii clienți, vechimea relației comerciale dintre societate și clienți, contractele deja existente). Inculpatul a pus la dispoziția reprezentantelor societății de leasing documentele solicitate, inclusiv facturi fiscale neajunse la scadență și copii ale unor contracte de livrare masă lemnoasă încheiate cu diverși beneficiari.

În urma informațiilor primite, la data de 23.05.2008 C. a întocmit oferta de factoring, în care au fost declarate 8 societăți ca și "debitori acceptați", cu un procent de finanțare de 80% și o sumă maximă de finanțare de 485.000 lei, la data de 29.05.2008 fiind încheiat contractul de factoring nr. 04 între SC E. SRL și C.

Potrivit pct. 1 din contract, factorul (C. S.A) acordă clientului o facilitate de factoring, în termenele și condițiile specificate în prezentul contract. Potrivit art. 1.2, clientul este de acord să cesioneze factorului creanțele sale asupra debitorilor acceptați de factor și menționați în anexa A - Condiții speciale. În acest sens, clientul cesionează integral și cu titlu definitiv factorului creanțele ce vor face obiectul contractului de factoring, în conformitate cu prevederile art. 1391-1404 C. civ. Prin cesionare, factorul devine titularul tuturor drepturilor, acțiunilor sau privilegiilor deținute de client asupra debitorilor. Valabilitatea acceptării debitorilor de către factor este condiționată de informarea corectă și completă de către client cu privire la întârzierile la plată, retururile, compensările, litigiile sau numărul de facturi în relația cu fiecare debitor.

La capitolul garanții din contract este prevăzut, printre altele, că S.C. E. (client) va emite în favoarea factorului un bilet în alb, emis la vedere și purtând mențiunea fără protest, pentru acoperirea oricăror debite ale clientului față de factor. Clientul declară și garantează următoarele:

- toate creanțele care fac obiectul prezentului contract sunt reale și valide, clientul fiind titularul lor de drept;

- creanțele nu fac obiectul nici unei alte cesionări sau unor litigii, contestații, executări, reclamații;

- a îndeplinit integral și la termen obligațiile sale în cadrul contractelor comerciale cu debitorii;

- va comunica factorului orice modificare a termenilor și condițiilor relației comerciale cu debitorii.

Potrivit art. 11.1 din contract, clientul nu poate cesiona sau transmite nici un drept sau obligație rezultând din prezentul contract, fără acordul prealabil expres al factorului. Clientul este de acord să cesioneze factorului creanțele sale asupra debitorilor acceptați de factor și menționați în Anexa A. În acest sens, clientul cedează integral și cu titlu definitiv factorului creanțele ce vor face obiectul contractului de factoring, în conformitate cu prevederile art. 1391-1404 ale C. civ. Prin cesionare, factorul devine titularul tuturor drepturilor, acțiunilor sau privilegiilor deținute de client asupra debitorilor. Valabilitatea acceptării debitorilor de către factor este condiționată de informarea corectă și completă de către Client cu privire la întârzierile la plată, retururile, compensările, litigiile sau numărul de facturi în relația cu fiecare dintre debitori.

Potrivit actului adițional (anexa A), limita de finanțare aprobată a fost de 335.000 lei și s-a împărțit astfel: S.C. M. - 65.000 lei; S.C. N. - 80.000 lei; S.C. O. S.A - 30.000 lei, F. - 80.000 lei; G. - 50.000 lei și S.C. P. - 30.000 lei.

Ulterior, la data de 13.06.2008, a fost încheiat actul adițional la acest contract prin care limita de finanțare aprobată a fost de 485.000 lei și s-a împărțit astfel: M. - 65.000 lei; N. S.R.L. - 80.000 lei, O. S.A - 30.000 lei; F. S.R.L. - 80.000 lei; G. S.R.L. - 50.000 lei; P. S.R.L. - 30.000 lei; J. S.R.L. - 150.000 LEI.

La data de 30.07.2008 a fost semnat actul adițional nr. 2 la acest contract, act prin care limita de finanțare aprobată a fost de 485.000 lei și s-a împărțit astfel: S.C. M. S.R.L. - 82.000 lei; F. - 80.000 lei; G. S.R.L.- 50.000 lei; J. S.R.L. - 140.000 lei și S.C. I. S.R.L. - 160.000 lei.

Finanțarea acordată către C. a fost girată cu următoarele instrumente de plată:

S.C. F. S.R.L. - în baza facturilor nr. 13 din 19.05.2008, scadentă la 16.09.2008, în valoare de 78.000 lei și factura din 28.05.2008, scadentă la 25.09.2008, în valoare de 25.000,98 lei;

S.C. M. S..R.L., în baza facturii nr. 137 din 26.05.2008, cu scadența la 23.09.2008, în valoare de 82.000,96 lei;

S.C. G. S.R.L., în baza facturilor din 23.05.2008, cu scadența la 20.09.2008, în valoare de 48.000 lei și din 27.05.2008, cu scadența la 24.09.2008, în valoare de 15.001,08 lei;

S.C. J., în baza facturilor din 11.06.2008, cu scadența la 09.10.2008, în valoare de 88.000 lei și 86.900 lei, cu scadența la 10.10.2008, în valoare de 86.900 lei;

S.C. I., în baza facturilor din 28.07.2008, cu scadența la 20.11.2008, în valoare de 96.000 lei și din 29.07.2008, cu scadența la 26.11.2008, în valoare de 92.000 lei.

Partea civilă C., după emiterea instrumentelor de plată drept garanție, a notificat toți cei 5 debitori cedați cu privire la cesiunea de creanță, aceștia semnând de primire. În notificările semnate de primire de reprezentanții societăților este specificat faptul că "până la primirea de la C. a unor instrucțiuni contrare, toate facturile emise în baza contractelor, a anexelor sau comenzilor comerciale se vor plăti în contul deschis la C. Numai efectuarea plăților în contul C. vă va elibera de obligațiile dvs. de plata către societatea noastră".

Actul adițional prin care s-au acceptat acești debitori a avut la bază următoarele relații comerciale:

A. Relațiile comerciale cu S.C. G. S.R.L.

La data de 01.04.2008, între S.C. E. S.R.L având ca administrator pe inculpatul A. și SC G. SRL, administrată de inculpatul D. a apărut ca fiind încheiat contractul nr. x, prin care S.C. E. SRL urma să livreze cherestea de rășinoase către S.C. G. SRL, la prețul de 520 lei/m.c. și semifabricate la prețul de 1010-1200 lei/m.c., în funcție de calitate. "Livrarea cherestelei se va face de către vânzător cu mijloace de transport proprii, însoțite de documentele prevăzute de lege (…). Cumpărătorul va plăti contravaloarea facturilor emise prin ordin de plată sau cu filă cec într-un termen de până la 120 de zile. Scadența pe fiecare livrare va fi menționată pe fiecare factură."

Cu toate că nu a livrat niciun fel de marfă (fapt recunoscut indirect de inculpatul D.), la data de 23.05.2008, inculpatul A. a emis factura în valoare de 48.000 lei, din care a rezultat că a livrat 40 m.c. de semifabricate la un preț de 1200 lei/m.c. La rubrica "date privind expediția" semnează de primire chiar inculpatul D. De asemenea, la data de 27.05.2008 inculpatul A. a emis factura în valoare de 15.001 lei, din care rezultă că a vândut 18,294 m.c. semifabricate. La rubrica "date privind expediția" a semnat de primire chiar inculpatul D., fiind menționat faptul că expedierea s-a efectuat la data de 27.05.2008.

De asemenea, inculpatul D., în baza facturilor, a emis două bilete la ordin drept garanție a efectuării plății, pe care le-a înmânat inculpatului A..

În baza facturilor neajunse la scadență (urmând să ajungă la 20.09.2008 și 24.09.2008), care făceau dovada că și-a îndeplinit integral și la termen obligațiile sale în cadrul contractelor comerciale cu debitorii, inculpatul A. a primit finanțare de la partea civilă C. Astfel, C. a virat către S.C. E. S.R.L. suma de 50.400 lei (80% din valoarea totală cesionată), suma fiind înregistrată în contul 462 "creditori diverși" în contabilitatea societății.

Inculpatul D. a acceptat, a semnat și a ștampilat Notificarea de cesiune din 02.06.2008 prin care S.C. G. S.R.L. a cesionat toate creanțele aparținând S.C. E. S.R.L., emițând și două bilete la ordin în alb. În adresă s-a specificat că "în conformitate cu contractul de factoring încheiat între S.C. E. S.R.L. și C. S.A, toate drepturile, titlurile și beneficiile prezente și viitoare în legătură cu creanțele deținute în baza contractului comercial menționat mai sus (nr. 50 din 01.04.2008), inclusiv în baza anexelor la contractul comercial menționat sau a comenzilor din cadrul relației comerciale cu dvs. au fost cesionate către C. S.A". În adresă au fost menționate, atât numărul celor două facturi, cât și valoarea acestora. De asemenea, s-a menționat faptul că "orice contestație care poate apărea după primirea de către dvs. a bunurilor livrate/serviciilor prestate va fi imediat notificată către C. S.A". Deși inculpatul a semnat de primirea adresei, acesta nu a formulat nici un fel de opoziție cu privire la cesiunea de creanță, în condițiile în care, așa cum a susținut, marfa nu a fost livrată.

La data de 29.08.2008 (la aproximativ 3 luni de la data emiterii facturii și a biletelor la ordin) D. a întocmit un proces - verbal prin care s-a constatat că semifabricatele produse nu corespund calitativ, fiind refuzate. În acest sens, marfa apare ca fiind refacturată, fiind întocmită factura seria BFO din 06.11.2008, în valoare de 63.001,08 lei pentru 52,5 m.c. semifabricate. Prin același proces-verbal S.C. E. S.R.L. și-a asumat răspunderea pentru achitarea sumelor către C. Astfel, A., prin adresa din data de 15.10.2008 (la două luni de la încheierea procesului-verbal) a înștiințat C. că își asumă și acceptă achitarea sumelor restante în mod eșalonat și în ordinea scadențelor, începând cu 26.10.2008 până la stingerea ultimei obligații, incluzând perioada de grație.

Cu toate acestea, inculpatul A. nu a efectuat vreo plată către partea civilă. C.. În condițiile în care cesiunea de creanță fusese efectuată, C. nu a ținut cont de înștiințare și a introdus spre decontare instrumentele de plată. Deoarece S.C. G. S.R.L. nu a dispus de acele sume în bancă, instrumentele au fost refuzate la plată.

Din verificările efectuate de Garda Financiară a rezultat faptul că societatea nu folosește fișe de magazie pentru materialul lemnos, societatea nu a prezentat Registrul special de evidență a materialului lemnos, mărfurile au fost facturate de către SC E. SRL în luna mai, refuzul acestora având loc în luna august, iar refacturarea mărfurilor s-a realizat în luna noiembrie.

Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că procesul - verbal de refuz marfă din 29.08.2008 nu face specificații referitoare la cantitățile refuzate, cantitățile prezentate spre expertizare, calitatea sau deficiențele mărfurilor refuzate. Așadar, s-a apreciat că nu a existat o livrare faptică de marfă conform declarațiilor părților, nu a fost folosit "aviz de însoțire a mărfurilor", document special, obligatoriu de emis, în cazul transportului de material lemnos (livrării). De altfel, în contractul nr. 50 din 01.04.2008 nu ai fost specificate clauze referitoare la calitatea produselor, locul de livrare, cantitățile care trebuie livrate, termenul de livrare, tipodimensiunile produselor, condițiile de livrare și modul în care se poate constata calitatea și/sau lipsa calității.

De asemenea, instanța a constatat că SC E. SRL a facturat 40 m.c. la prețul de 1200 lei/m.c. și 18 mc la prețul de 820 lei/m.c. în luna iulie, iar SC G. SRL a refacturat 52 m.c. la prețul de 1200 lei/m.c. de unde rezultă caracterul absolut fictiv al contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă și al procesului - verbal de refuz marfă.

În perioada 01.01.2008 - 31.12.2009 între cele două societăți au fost efectuate mai multe operațiuni economice.

De asemenea, Judecătoria Giurgiu a apreciat ca fiind edificator și faptul că, din analiza fișei conturilor 411 "clienți" și 401 "furnizori", rezultă că reprezentantul S.C. E. S.R.L. a efectuat compensarea pentru suma de 88.001, 88 lei.

Inculpatul D., fiind audiat de instanța de fond, a declarat că a cunoscut faptul că facturile și biletele la ordin vor fi folosite de inculpatul A. pentru obținerea unei finanțări, și mai mult, a recunoscut că la data emiterii, facturii și a mijloacelor de garanție nu a primit niciun fel de marfă.

Instanța de fond a reținut că precizarea acestuia, în sensul că marfa urma să fie livrată efectiv abia în luna august a anului 2008, nu este susținută de vreun alt mijloc de probă și, de asemenea, a înlăturat și susținerea inculpatului că ar fi avut o înțelegere verbală cu un domn "Q.", căruia urma, la rândul său, să îi livreze marfa primită de la S.C. E. S.R.L., iar acesta ar fi motivul pentru care a acceptat ca marfa să îi fie livrată în luna august. Astfel, Judecătoria Giurgiu a înlăturat susținerea că S.C. G. S.R.L. a așteptat un termen de două luni până la livrarea unei cantități de masă lemnoasă, pentru executarea unui alt contract, în condițiile în care S.C. E. S.R.L.nu era singurul procesator de masă lemnoasă din România.

Contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate în măsura în care vânzarea - cumpărarea strămută dreptul de proprietate și, din momentul încheierii valabile a contractului, se transmite și transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. Regula caracterului translativ de proprietate operează indiferent dacă s-a făcut predarea lucrului vândut sau plata prețului. Astfel, potrivit art. 1295 din C. civ. din 1865, "vinderea este perfectată între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul nu se va fi numărat". Regula caracterului translativ de proprietate este pe deplin operantă doar în cazul bunurilor individual determinante, deoarece în cazul bunurilor de gen, care se vând după greutate, număr, măsură și care nu sunt individualizate, proprietatea nu se poate transfera decât la momentul în care se realizează individualizarea prin operațiunile de cântărire, măsurare sau numărare.

Instanța de fond a reținut că, în cazul de față, fiind vorba despre bunuri de gen (semifabricate), transmiterea dreptului de proprietate s-ar fi produs în momentul individualizării bunurilor și emiterii facturii.

Potrivit art. 155 alin. (5) lit. k), l) din Codul fiscal din 2003, cu modificările și completările ulterioare, până la momentul săvârșirii infracțiunii, factura cuprinde, în mod obligatoriu, denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum și data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, cu excepția cazului în care factura este emisă înainte de data livrării/prestării sau încasării avansului. Or, Judecătoria Giurgiu a observa că, în speță, S.C. G. S.R.L., prin administrator D., a semnat pentru intrarea în posesie a bunurilor la data emiterii facturilor. În condițiile în care nici în contract, nici pe cele două facturi fiscale nu s-a menționat faptul că livrarea va avea loc la o data ulterioară, se consideră că livrarea ar fi avut loc în data de 23.05.2008 și 27.05.2008. Or, în cauză sunt implicați doi profesioniști care derulau activități comerciale de mulți ani, nefiind în fața încheierii primului contract sau a emiterii/primirii primei facturi fiscal. Ca atare, instanța de fond a reținut că, în condițiile în care ar fi cunoscut toate acestea (faptul că livrarea produselor nu a avut loc) C. nu ar mai fi acordat finanțarea către S.C. E..

Așadar, judecătorul fondului a constatat că inculpatul D. a acceptat facturile și a emis garanții pentru a plăti ceva ce nu exista, doar cu scopul de a-l ajuta pe inculpatul A. să obțină finanțarea.

Prin urmare, s-a constatat că faptele de înșelăciune/complicitate la înșelăciune există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații A. și D..

B. Relațiile comerciale cu S.C. F. S.R.L.

La data de 21.04.2008, între S.C. E. S.R.L. având ca administrator pe inculpatul A. și S.C. F. S.R.L., administrată în fapt de inculpatul D., a fost încheiat contractul nr. x, prin care S.C. E. SRL urma să livreze cherestea de rășinoase către S.C. F. S.R.L., la prețul de 520 lei/m.c. și semifabricate la prețul de 1010-1200 lei/m.c., în funcție de calitate. "Livrarea cherestelei se va face de către vânzător cu mijloace de transport proprii, însoțite de documentele prevăzute de lege (…). Cumpărătorul va plăti contravaloarea facturilor emise prin ordin de plată sau cu filă cec într-un termen de până la 120 de zile. Scadența pe fiecare livrare va fi menționată pe fiecare factură."

Cu toate că nu a livrat niciun fel de marfă la data de 23.05.2008, inculpatul A. a emis facturile de vânzare din 19.05.2008, în valoare de 78.000 lei, reprezentând contravaloarea a 65 m.c. semifabricate și din 28.05.2008 în valoare de 25.000,98 lei, reprezentând contravaloarea a 30,489 m.c. semifabricate.

La rubrica "date privind expediția" a semnat de primire martora R., soția inculpatului D., fiind menționat faptul că expedierea s-a efectuat la data de 23.05.2008 și la datat de 28.05.2008.

De asemenea, inculpatul D., în baza facturilor, a emis două bilete la ordin pe care i le-a înmânat drept garanție a efectuării plății inculpatului A.

În baza facturilor neajunse la scadență (urmând să ajungă la 20.09.2008 și 24.09.2008), care făceau dovada că și-a îndeplinit integral și la termen obligațiile sale în cadrul contractelor comerciale cu debitorii, inculpatul A. a primit finanțare de la partea civilă C. Astfel, C. a virat către S.C. E. S.R.L. suma de 80.000 lei (80% din valoarea totală cesionată), suma fiind înregistrată în contul 462 "creditori diverși" în contabilitatea societății.

Inculpatul D. a acceptat, a semnat și a ștampilat Notificarea de cesiune din 02.06.2008 prin care S.C. G. S.R.L. a cesionat toate creanțele aparținând S.C. E. S.R.L. În adresă era specificat faptul că "în conformitate cu contractul de factoring încheiat între S.C. E. S.R.L. și C. S.A, toate drepturile, titlurile și beneficiile prezente și viitoare în legătură cu creanțele deținute în baza contractului comercial menționat mai sus (nr. 62 din 21.04.2008), inclusiv în baza anexelor la contractul comercial menționat sau a comenzilor din cadrul relației comerciale cu dvs. au fost cesionate către C. S.A". În adresă erau menționate atât numărul celor două facturi, cât și valoarea acestora. De asemenea, era menționat faptul că "orice contestație care poate apărea după primirea de către dvs. a bunurilor livrate/serviciilor prestate va fi imediat notificată către C. S.A". Deși inculpatul a semnat de primirea adresei, acesta nu a formulat niciun fel de opoziție cu privire la cesiunea de creanță, în condițiile în care, așa cum a susținut, marfa nu a fost livrată.

La data de 29.08.2008 (la aproximativ 3 luni de la data emiterii facturii și a biletelor la ordin) D. a întocmit un proces - verbal prin care s-a constatat că semifabricatele produse nu corespund calitativ, fiind refuzate. În acest sens, marfa apare ca fiind refacturată, fiind întocmită factura din 06.11.2008, în valoare de 103.000,98 lei pentru 85,834 m.c. semifabricate. Prin același proces-verbal, S.C. E. S.R.L. și-a asumat răspunderea pentru achitarea sumelor către C.. Astfel, A., prin adresa din data de 15.10.2008 (la două luni de la încheierea procesului-verbal) a înștiințat C. că își asumă și acceptă achitarea sumelor restante în mod eșalonat și în ordinea scadențelor, începând cu 26.10.2008, până la stingerea ultimei obligații, incluzând perioada de grație. În condițiile în care cesiunea de creanță fusese executată, C. nu a ținut cont de înștiințare și a introdus spre decontare instrumentele de plată. Deoarece S.C. G. S.R.L. nu a dispus de acele sume în bancă, instrumentele au fost refuzate la plată.

Din verificările efectuate de Garda Financiară a rezultat faptul că societatea nu folosește fișe de magazie pentru materialul lemnos, societatea nu a prezentat Registrul special de evidență a materialului lemnos, mărfurile au fost facturate de către SC E. SRL în luna mai, refuzul acestora având loc în luna august, iar refacturarea mărfurilor s-a realizat în luna noiembrie.

Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că procesul - verbal de refuz marfă din 29.08.2008 nu face specificații referitoare la cantitățile refuzate, cantitățile prezentate spre expertizare, calitatea sau deficiențele mărfurilor refuzate. Așadar, s-a constatat că nu a existat o livrare faptică de marfă conform declarațiilor părților și nu a fost folosit "aviz de însoțire a mărfurilor", document special, obligatoriu de emis, în cazul transportului de material lemnos (livrării). De altfel, judecătoria a observat că, în contractul din 21.04.2008 nu sunt specificate clauze referitoare la: calitatea produselor, locul de livrare, cantitățile care trebuie livrate, termenul de livrare, tipodimensiunile produselor, condițiile de livrare și modul în care se poate constata calitatea și/sau lipsa calității. De asemenea, s-a observat că există transferuri de bani între cele două societăți fără a exista documente legale care să justifice operațiunile.

Totodată, s-a constatat că SC E. SRL a facturat 65 m.c. la prețul de 1.200 lei/m.c. și 30,489 m.c. la prețul de 820 lei/m.c., iar S.C. F. S.R.L. a refacturat 85, 834 m.c. la prețul de 1200 lei/m.c. de unde rezultă caracterul absolut fictiv al contractului de vânzare masă lemnoasă și al procesului - verbal de refuz marfă.

Inculpatul D., fiind audiat de instanța de fond, a declarat că, deși fosta sa soție era administratorul societății, el se ocupa de această societate, administrând-o în fapt. A arătat că a cunoscut faptul că facturile și biletele la ordin vor fi folosite de inculpatul A. pentru obținerea unei finanțări și, mai mult, a recunoscut că la data emiterii facturii și a mijloacelor de garanție nu a primit niciun fel de marfă.

Judecătoria Giurgiu a reținut că precizarea inculpatului potrivit căreia marfa urma să fie livrată efectiv abia în luna august a anului 2008 nu este susținută de vreun alt mijloc de probă. De asemenea, instanța de fond a înlăturat și susținerea inculpatului că ar fi avut o înțelegere verbală cu un domn "Q.", căruia urma, la rândul său, să îi livreze marfa primită de la S.C. E. S.R.L., iar acesta ar fi motivul pentru care a acceptat ca marfa să îi fie livrată în luna august, instanța neputând accepta că S.C F. ar fi așteptat un termen de două luni până la livrarea unei cantități de masă lemnoasă, pentru executarea unui alt contract, în condițiile în care S.C. E. nu era singurul procesator de masă lemnoasă din România.

Ca atare, s-a apreciat că partea civilă, în condițiile în care ar fi cunoscut toate acestea (faptul că livrarea produselor nu a avut loc), nu ar mai fi acordat finanțarea către S.C. E.

Așadar, instanța de fond a constatat că inculpatul D. a acceptat facturile și a emis garanții pentru a plăti ceva ce nu exista, doar cu scopul de a-l ajuta pe inculpatul A. să obțină finanțarea.

Prin urmare, s-a constatat că faptele de înșelăciune/complicitate la înșelăciune există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații A. și D.

C. Relațiile comerciale cu S.C. I. S.R.L.

La data de 11.07.2008, între S.C. E. S.R.L. având ca administrator pe inculpatul A. și S.C. I. S.R.L., administrată de inculpatul H., a fost încheiat contractul nr. 116, prin care S.C. E. SRL urma să livreze cherestea de rășinoase la prețul de 800 lei/m.c. și semifabricate la prețul de 1200-1500 lei/m.c., în funcție de calitate. "Livrarea cherestelei se va face de către vânzător cu mijloace de transport proprii, însoțite de documentele prevăzute de lege (…). Cumpărătorul va plăti contravaloarea facturilor emise prin ordin de plată sau cu filă cec într-un termen de până la 120 de zile. Scadența pe fiecare livrare va fi menționată pe fiecare factură."

Cu toate că nu a livrat niciun fel de marfă S.C. E. S.R.L. a emis facturile din 28.07.2008, în valoare de 96.000 lei (reprezentând 120 m.c. cherestea) și din 29.07.2008, în valoare de 92.000 lei (reprezentând 115 m.c. cherestea).

La rubrica "date privind expediția" a semnat de primire inculpatul H.

Inculpatul H. a emis două file CEC în alb, x și y completate doar cu semnătura administratorului și ștampila SC I. SRL, pe care le-a înmânat drept garanție a efectuării plății inculpatului A.

În baza facturilor neajunse la scadență care făceau dovada că și-a îndeplinit integral și la termen obligațiile sale în cadrul contractelor comerciale cu debitorii, inculpatul A. a primit finanțare de la partea civilă C. Astfel, C. a virat către S.C. E. S.R.L. suma de 150.000 lei (80% din valoarea totală cesionată), suma fiind înregistrată în contul 462 "creditori diverși" în contabilitatea societății.

Inculpatul H. a acceptat, a semnat și a ștampilat Notificarea de cesiune nr. 140 din 30.07.2008 prin care S.C. E. S.R.L. a cesionat toate creanțele față de S.C. I. S.R.L. În adresă era specificat că "în conformitate cu contractul de factoring încheiat între S.C. E. S.R.L. și C. S.A, toate drepturile, titlurile și beneficiile prezente și viitoare în legătură cu creanțele deținute în baza contractului comercial menționat mai sus (din 11.07.2008), inclusiv în baza anexelor la contractul comercial menționat sau a comenzilor din cadrul relației comerciale cu dvs. au fost cesionate către C. S.A". În adresă erau menționate, atât numărul celor două facturi, cât și valoarea acestora. De asemenea, era menționat că "orice contestație care poate apărea după primirea de către dvs a bunurilor livrate/serviciilor prestate va fi imediat notificată către C. S.A". Deși inculpatul a semnat de primirea adresei, acesta nu a formulat niciun fel de opoziție cu privire la cesiunea de creanță, în condițiile în care, așa cum a susținut, marfa nu a fost livrată.

La data de 15.10.2008, reprezentanții celor două societăți au întocmit documentul intitulat Act Adițional la contractul din 11.07.2008, prin care era reziliat contractul "întrucât nu s-a efectuat nicio operațiune comercială până la această dată, deoarece marfa oferită în această perioadă nu corespunde la prețul de contract pretins". Astfel, A., prin adresa din data de 15.10.2008 (la două luni de la încheierea procesului-verbal) a înștiințat C. că își asumă și acceptă achitarea sumelor restante în mod eșalonat și în ordinea scadențelor, începând cu 20.12.2008, până la stingerea ultimei obligații, incluzând perioada de grație. În condițiile în care cesiunea de creanță fusese executată, C. nu a ținut cont de înștiințare și a introdus spre decontare instrumentele de plată. Deoarece S.C. G. S.R.L. nu a dispus de acele sume în bancă, instrumentele au fost refuzate la plată.

Din nota explicativă dată de inculpatul A., în data de 04.03.2010, au rezultat următoarele:

" cheresteaua care a fost facturată către S.C. I. S.R.L. și neridicată de către reprezentanții societății a fost vândută către diverși beneficiari pe parcursul anilor 2008-2009 la prețuri aproape de prețul de achiziție, întrucât era degradată și de o calitate slabă, la un preț de aprox. 420-450 lei/m.c.".

Din verificările efectuate de Garda Financiară, a rezultat că societatea nu folosește fișe de magazie pentru materialul lemnos, societatea nu a prezentat Registrul special de evidență a materialului lemnos, mărfurile au fost facturate de către S.C. E. S.R.L. în luna iulie, refuzul acestora având loc în luna august, iar refacturarea mărfurilor s-a realizat în luna octombrie.

Mai mult decât atât, instanța a reținut că actul adițional de reziliere a contractului nu face specificații referitoare la cantitățile refuzate, cantitățile prezentate spre expertizare, calitatea sau deficiențele mărfurilor refuzate. Nu a existat o livrare faptică de marfă conform declarațiilor părților. Nu a fost folosit "aviz de însoțire a mărfurilor" document special obligatoriu de emis, în cazul transportului de material lemnos (livrării). În contractul din 21.04.2008 nu erau specificate clauze referitoare la calitatea produselor, locul de livrare, cantitățile care trebuie livrate, termenul de livrare, tipodimensiunile produselor, condițiile de livrare și modul în care se poate constata calitatea și/sau lipsa calității. De asemenea, s-a observat că au existat transferuri de bani între cele două societăți, fără a exista documente legale care să justifice operațiunile.

Inculpatul H. a precizat că a semnat facturile și a emis filele CEC drept garanție pentru că inculpatul A. i-a spus că are nevoie de acestea pentru încheierea unui contract de factoring, deoarece în lipsa unei finanțări nu poate să proceseze cantitatea de lemn solicitată. A mai precizat că a semnat filele CEC deoarece livrarea urma să aibă loc în 90 de zile. De asemenea, a susținut că a semnat notificarea privind cesiunea de creanță, iar contractul a fost reziliat din cauza defecțiunilor apărute la utilajele de procesare a materialului lemnos.

Instanța a reținut că varianta expusă de inculpatul H. nu este susținută de celelalte mijloace de probă.

Astfel, s-a constatat că S.C. I. S.R.L., prin administrator H., a semnat pentru intrarea în posesie a bunurilor la data emiterii facturilor, în condițiile în care nici în contract, nici pe cele două facturi fiscale nu s-a menționat că livrarea va avea loc la o data ulterioară. Așadar, s-a apreciat că livrarea ar fi avut loc în zilele de 28 și 29.07.2008.

De asemenea, s-a subliniat că partea civilă, în condițiile în care ar fi cunoscut toate acestea nu ar mai fi acordat finanțarea către S.C. E. S.R.L.

Astfel, instanța de fond a constatat că inculpatul H. a acceptat facturile și a emis garanții pentru a plăti ceva ce nu exista, doar cu scopul de a-l ajuta pe inculpatul A. să obțină finanțarea.

În ceea ce privește infracțiunea de emiterea unui CEC fără acoperire și fără completarea elementelor esențiale, prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, întrucât la data de 28.01.2013 (înainte de sesizarea instanței) a intervenit prescripția specială, instanța de fond a dispus încetarea procesului penal.

Referitor la declarațiile date de inculpatul A. în ceea ce privește relațiile comerciale cu S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L. și S.C. I. S.R.L., instanța de fond a constatat că aceste sunt nesincere, în raport cu celelalte probe administrate. În acest sens, s-a reținut că inculpatul a încercat să acrediteze ideea că relațiile comerciale s-au desfășurat normal, fapt combătut de celelalte probe administrate, așa cum s-a arătat în cele ce prced.

D. Relațiile comerciale cu S.C. J. S.R.L.

Între S.C. E. S.R.L., reprezentată de inculpatul A., și S.C. J. S.R.L. a fost încheiat contractul de vânzare masă lemnoasă din 09.04.2008, prin care S.C. E. SRL urma să livreze către cea de-a doua societate cherestea de rășinoase la prețul de 550 lei/m.c. și semifabricate la prețul de 1010-1200 lei/m.c., în funcție de calitate. "Livrarea cherestelei se va face de către vânzător cu mijloace de transport proprii, însoțite de documentele prevăzute de lege (…). Cumpărătorul va plăti contravaloarea facturilor emise prin ordin de plată sau cu filă cec într-un termen de până la 120 de zile. Scadența pe fiecare livrare va fi menționată pe fiecare factură".

Din partea S.C. J. S.R.L. contractul apare ca fiind semnat de administratorul S. însă, în fapt, a fost semnat de inculpata T., din dispoziția inculpatului U. Astfel, s-a reținut că, potrivit concluziilor Raportului de expertiză criminalistică din 26.09.2016, contractul a fost semnat la rubrica cumpărător de inculpata V.

În baza contractului, S.C. E. S.R.L. a emis facturile din 11.06.2008, în valoare de 88.000 lei (reprezentând 160 m.c. cherestea) și din 12.06.2008 în valoare de 86.900 lei, reprezentând 158 m.c. cherestea. S.C. J. S.R.L. a ridicat integral cheresteaua conform contractului (notele de intrare-recepție și constatările controlului efectuat de Ministerul Finanțelor - Garda Financiară). Instanța de fond a reținut că susținerile martorului W., magaziner în cadrul S.C. J. S.R.L., conform cărora, în activitatea sa, a întocmit n.i.r.-uri fără să vadă efectiv marfa, nu are relevanță în prezenta cauză, în condițiile în care afirmația acestuia nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

După emiterea facturilor, au fost emise două file CEC în alb, x și y, completate doar cu semnătura administratorului pe care le-a înmânat drept garanție a efectuării plății inculpatului A.. Filele CEC au fost semnate de inculpata V.

În baza facturilor neajunse la scadență care făceau dovada că și-a îndeplinit integral și la termen obligațiile sale în cadrul contractelor comerciale cu debitorii, inculpatul A. a primit finanțare de la partea civilă C.. Astfel, C. a virat către S.C. E. S.R.L. suma de 139.000 lei (80% din valoarea totală cesionată), suma fiind înregistrată în contul 462 "creditori diverși" în contabilitatea societății.

Inculpa V., din dispoziția inculpatului U., a acceptat, a semnat și a ștampilat Notificarea de cesiune din 13.06.2008, prin care S.C. E. SRL a cesionat C. toate creanțele față de S.C. J. S.R.L.

Ulterior acestui moment, la data de 01.07.2009, între S.C. J. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. a fost încheiat contractul din 01.07.2009 având ca obiect execuția de instalații termice și sanitare birouri, beneficiarul fiind obligat să achite contravaloarea acestora. Durata de execuție a lucrărilor era de 3 luni de zile, iar prețul lucrărilor era de 174.900 lei, incluzând TVA. În contract s-a stabilit că executantul (S.C. J. S.R.L.) va recalcula devizele ca urmare a executării de lucrări suplimentare sau a renunțării la unele articole de deviz, precum și în cazul creșterii prețului de achiziții la materiale, utilități (energie electrică, combustibili, apă etc.) și a majorării salariilor, iar beneficiarul va deconta lucrările executate conform valorii de deviz recalculată. Totuși, în acest contract nu s-a specificat exact amplasamentul construcției unde se vor executa lucrările.

La data de 01.10.2008, S.C. J. S.R.L. a emis factura din 01.10.2008, în valoare totală de 174.900 lei, primită în aceeași zi de inculpatul A., reprezentantul S.C. E. S.R.L. În factură era specificat că suma a fost achitată "conform contractului de prestări servicii contract".

Având în vedere cele două contracte încheiate și facturile emise de cele două părți, la data de 06.10.2008 a fost încheiat Ordinul de compensare încheiat între S.C. J. S.R.L., și S.C. E., reprezentată de inculpatul A.. Deși ordinul de compensare și procesul-verbal al ședinței de compensare purta semnătura administratorului S., instanța a reținut că, în fapt, la această operațiune S.C J. S.R.L. a fost reprezentată de inculpata V., așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.

De asemenea, s-a constatat că, din adresa din 23.04.20019, rezultă că M.E.C. a comunicat faptul că S.C. J. S.R.L. și S.C E. S.R.L. nu fac parte din nomenclatorul persoanelor juridice care utilizează serviciul de compensare și nu au efectuat circuite de compensare în cadrul instituțional I.M.I. Cei doi agenți economici pot efectua compensări reciproce în afara cadrului instituțional I.M.I. în cazul în care nu sunt cuprinse facturile restante mai vechi de 30 de zile, cu o valoare mai mare de 10.000 lei. Conform Metodologiei de monitorizare a datoriilor nerambursate la scadență și a Regulamentului de compensare, aprobate de O.U.G. nr. 77/1999, O.U.G. nr. 181/1999, H.G. nr. 685/1999, H.G. nr. 804/1999, Legea nr. 211/2011, compensarea facturilor restante mai vechi de 30 de zile, cu o valoare mai mare de 10.000 lei se realizează obligatoriu sub cadrul instituționalizat I.M.I. Prin urmare, cei doi agenți economici au încălcat cu bună știință normele legal, efectuând compensarea în valoare de 174.900 lei în afara cadrului instituționalizat I.M.I.

Instanța de fond a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 244 din C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune fapta de inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Înșelăciunea săvârșită de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

În continuare, judecătoria a constatat că, în speță, nu a existat o acțiune de inducere în eroare, deoarece marfa a fost livrată de S.C. E. către S.C J., în baza facturilor din 11.06.2008, în valoare de 88.000 lei (reprezentând 160 m.c. cherestea) și din 12.06.2008 în valoare de 86.900 lei, reprezentând 158 m.c. cherestea (conform notelor de intrare-recepție și constatărilor controlului efectuat de Ministerul Finanțelor-Garda Financiară). De asemenea, s-a reținut că, din probele administrate nu a rezultat că această marfă nu ar fi fost livrată, iar faptul că, ulterior, în mod nelegal, cele două societăți au efectuat operațiunea de compensare în afara cadrului instituționalizat I.M.I., deși aveau cunoștință despre cesiunea de creanță, nu reprezintă o acțiune de inducere în eroare, ci o posibilă infracțiune de abuz de încredere în frauda creditorilor, infracțiune introdusă de legiuitor abia în Noul C. pen., neavând corespondent în vechea reglementare.

Prin urmare, având în vedere că fapta reținută în rechizitoriu nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, sub aspectul lipsei legăturii de cauzalitate dintre elementul material al laturii obiective și urmarea imediată, instanța de fond a dispus achitarea inculpaților U., V. și S.

În ceea ce privește săvârșirea de către inculpata V. a infracțiunii de emiterea unui CEC fără acoperire, prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934, întrucât la data de 11.06.2014 (înainte de sesizarea instanței) a intervenit prescripția specială, judecătorul fondului a dispus încetarea procesului penal.

Cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă, instanța de fond, din examinarea materialului probator existent la dosarul cauzei, prin prisma succesiunii de legi penale în timp, a reținut că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., iar potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În ceea ce îl privește pe inculpatul A., instanța a reținut că infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și 5 (prejudiciu de peste 200.000 lei) din C. pen. din 1969 (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului) se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani, în timp ce infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. (dispoziții în vigoare la momentul judecării), se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, fiind evident că este mai favorabilă noua reglementare.

Pentru aceste argumente, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile impuse de dispozițiile art. 74 C. pen. și ansamblul împrejurărilor reale și personale. Astfel, cu privire la inculpatul A., s-a ținut seama că acesta a avut o atitudine nesinceră, de nerecunoaștere a faptei comise.

Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 419.730 lei, însă ulterior, în cursul cercetării judecătorești, a revenit și a arătat că i s-a achitat suma de 9.359,81 lei, astfel că s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 410.370, 19 lei.

Astfel, s-a reținut că, prin contractul de factoring, S.C. E. i-a fost aprobată o finanțare în valoare de 485.000 lei. În baza relațiilor comunicate de inculpați au fost acceptați ca debitori cedați S.C. J. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L. și S.C I. S.R.L. Finanțarea a fost făcută la diverse date, în baza facturilor eliberate și prezentate de inculpatul A., reprezentantul S.C E. S.R.L.

Așa cum rezultă din adresa părții civile și a extraselor de cont, în baza contractului de finanțare, în contul S.C. E. S.r.l. au fost virate următoarelor sume: 192.786, 58 lei, în baza notei de finanțare din data de 02.06.2008; 65.269,02 lei, în baza notei de finanțare din data de 13.06.2008; 69.520 lei, în baza notei de finanțare din 16.06.2008; 147.429,60 lei, în baza notei de finanțare din data de 31.07.2008.

Prin nota din data de 02.06.2008, a fost aprobată finanțarea S.C. E. S.R.L. cu suma de 192.786,00 (195.000-valoare finanțată din care se scad 1.860,22 lei, reprezentând comision de procesare și 353,40 lei TVA comision de procesare). Suma de 195.000 lei se compune din următoarele: valoarea cesionată, în baza facturilor emise către S.C F. S.R.L. este de 103.000,98 lei, iar valoarea finanțată este de 80.000 lei; valoarea cesionată, în baza facturilor emise către S.C. G. S.R.L. este de 63.001,08, iar valoarea finanțată este de 50.000 lei; valoarea cesionată, în baza facturilor emise către S.C. M. S.R.L. este de 82.000,96 lei, iar valoarea cesionată este de 65.000 lei (S.C. M. S.R.L. a achitat contravaloarea creanței, motiv pentru care nu a făcut obiectul prezentului dosar).

Din prejudiciul total creat prin lăsarea drept garanție a facturilor fictive emise de S.C. E. către S.C F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L. (administrate de inculpatul D.), în cuantum de 130.000 lei, a fost recuperată doar suma de 190 lei, suma nerecuperată fiind în cuantum de 129.810 lei.

Din nota din data de 31.07.2008 a fost aprobată finanțarea S.C. E. S.R.L. cu suma de 147.429,60 lei (188.000 - valoare finanțată din care se scad 3.570,40 lei reprezentând comision de procesare, comision de modificare debitori și TVA). Suma de 150.000 lei reprezintă 80% din valoarea cesionată - 188.000 lei.

Din prejudiciul total creat prin lăsarea drept garanție a facturilor fictive emise de S.C. E. către S.C I. S.R.L. (administrată de inculpatul H.) nu a fost recuperată vreo sumă de bani.

În ceea ce privește notele din datele de 13.06.2016 și 16.06.2016, instanța de fond a constatat că a fost aprobată finanțarea S.C. E. S.R.L. cu sumele de 65.269,02 lei și 69.520 lei, având la bază facturile emise de S.C. E. S.R.L. către S.C. J. S.R.L.

Având în vedere aspectele anterior prezentate, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. S.A. și i-a obligat, în solidar, pe inculpații A. și D. la plata către partea civilă a sumei de 129.810 lei, iar pe inculpații A. și H., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 150.000 lei.

De asemenea, față de achitarea inculpaților U., V. și S. (reprezentanți ai S.C. J. S.R.L.), întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. b) teza 1 din C. proc. pen., nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, judecătorul fondului a constatat că se impune, în temeiul art. 25 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza 1din C. proc. pen., lăsarea nesoluționată a acțiunii civile formulată de C. în ceea ce privește notele de finanțare din 13.06.2008 și 16.06.2008 și facturile seriile x din 11.06.2008 și y din 12.06.2008 emise de S.C E. S.R.L. - cumpărător S.C. J. S.R.L.

În temeiul art. 19 alin. (1) și art. 397 din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea facturilor menționate în dispozitivul sentinței.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1000/A din 07.07.2017, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, s-a dispus, între altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., respingerea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 335 din 23.02.2017 a Judecătoriei Giurgiu, ca nefondate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul apelant A. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare stat.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului au rămas în sarcina statului.

Onorariile parțiale ale apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 90 lei, astfel cum au fost stabilite