ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.10.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3088/2008

HOTĂRÂRE
28.10.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3088/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

cererii de recurs de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată că, prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 11

ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă C.C.I.R. în dosarul nr. 14/2006 s-a admis acțiunea arbitrală formulată de

SC L.I.P.C. SA în contradictoriu cu S.S., astfel cum a fost modificată si s-a

dispus: rezilierea contractului nr. 2 din 8. iunie 2004 (nr. 8) de asociere in

participațiune si rezilierea contractului nr. 2 din 8 iunie 2004 (nr. 7) de

cesiune de creanță pentru 3 milioane DOLARI S.U.A.; obligarea pârâtului, către

reclamantă la plata sumei de 3 milioane DOLARI S.U.A. cu titlu de contravaloare

a prejudiciu produs; obligarea paratului, către reclamantă, la plata sumei de

118.786 lei cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de

îndreptare a erorii materiale s-a trecut „rezoluțiunea” contractului de

asociere in participațiune si „rezoluțiunea” contractului de cesiune de creanță

nr. 2 din 8 aprilie 2004.

În considerente, instanța

arbitrală a reținut, în esență, că

raportul juridic fundamental este dat de

contractul de asociere in participațiune, contract cu executare in timp si nu

succesivă, a stabilit natura juridică a contractului in raport de modul de

executare a obligațiilor asumate, pe care l-a calificat drept un contract cu

executare in timp și s-a mai statuat că actul juridic de cesiune de creanța

este contract accesoriu al acelui de asociere.

Instanța arbitrală a

mai stabilit că, in speță, obiectul cesiunii îl constituie suma de 3 milioane DOLARI

S.U.A., iar scopul, finalitatea este in relație de interdependență cu clauza

4.1. - 4.2. - 4.3. din contractul de asociere, recuperarea acestei creanțe de

la debitoarea SC S. SA.

Aceasta „strânsă

legătura” de interdependenta poate genera efectul direct al culpei, ca temei al

rezoluțiunii succesive al celor doua contracte, rezoluțiunea contractului de

cesiune fiind efectul imediat al rezoluțiunii contractului de asociere in participațiune.

Or, aceste norme: art.

969, 970 C. civ., care consacră marile principii ale dreptului privat, buna

credință si echitatea, nu au fost respectate de pârât, in principal prin

neîndeplinirea integrală, în mod culpabil, a obligațiilor asumate prin clauzele

4.2. si 4.3. din contract.

În speță, culpa

pârâtei a generat neexecutarea deplină a obligațiilor sale contractuale și

neîndeplinirea obiectului și obiectivelor asumate de cele doua părți prin art. 2

al contractului de asociere, care, deci, constituie temei al rezoluțiunii

contractului de asociere, precum și al contractului de cesiune de creanța

dintre aceleași părți.

Drept consecință,

prin rezoluțiune se desființează ambele contracte, iar părțile își pierd

calitățile de asociați, dobândite in baza acestora. De asemenea, ele își pierd

si calitățile de cedent si cesionar din contractul de cesiune de creanță,

reclamanta reluându-si figura juridică anterioară de titulară a creanței

cesionate.

Pârâtul, în calitatea

sa de cesionar si titular al creanței de 3 milioane DOLARI S.U.A., nu a

finalizat demersurile pentru recuperare si nici nu s-a înscris la masa credală

a debitorului SC S. SA cu această creanță; nu a depus in termenul legal

declarația de creanța si nici nu si-a exercitat drepturile de creanță de a

formula contestația si de a utiliza căile legale de atac.

Pe de alta parte, din

cauza unor încălcări procedurale, întreaga executare silita pornită de pârât,

care si-a adjudecat activele debitoarei, s-a anulat si părțile au fost repuse

in situația anterioară. Drept urmare, atât pârâtul, in cazul când nu s-ar

dispune rezoluțiunea contractelor, cât si reclamanta după rezoluțiune, in

raport cu debitoarea aflată in procedura insolvenței, se află in

imposibilitatea executării acestei creanțe, situație stabilită irevocabil de

Curtea de Apel Galați prin decizia civila nr. 309/ R din 12 aprilie 2006.

Reclamanta, deci, a

suferit un prejudiciu, o dauna in patrimoniul său, care, după rezoluțiune,

include creanța de 3 milioane DOLARI S.U.A., față de debitorul SC S. SA,

creanța imposibil de executat din cauza pârâtului.

Aceasta, deci,

implică răspunderea civilă a pârâtului, al cărei fundament se află in

încălcarea cu vinovăție a obligațiilor asumate prin contractul de asociere si

în neexecutarea unora din obligațiile esențiale, care au atras rezoluțiunea,

dar si imposibilitatea de a se recupera creanța din patrimoniul debitorului

aflat in procedura insolvenței.

Împotriva soluției

instanței arbitrale, astfel cum aceasta a fost înfățișată mai sus, S.S. a

formulat acțiune in anulare.

Prin sentința

comerciala nr. 219 din 13 noiembrie 2007 pronunțata de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 1477/2/2007, s-a respins, ca nefondată,

acțiunea in anulare formulata de S.S. ca nefondata.

În considerente

instanța a reținut, in esența, că prin primul motiv al acțiunii in anulare se

susține ca litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului,

deoarece nu are caracter patrimonial.

Acest motiv al

acțiunii in anulare a fost apreciat de către Curtea de Apel ca fiind

neîntemeiat, deoarece pârtile au încheiat contractul de

asociere in

participațiune si contractul de cesiune de creanță in vederea recuperării, pe

cai legale, a creanței intimatei-reclamante L.I.P.C. SA împotriva debitoarei SC

dosarul nr. 2740 din 04 octombrie 2002, la plata sumei de 32.021.298 DOLARI

S.U.A., hotărâre rămasa definitiva si irevocabila si investita cu formula

executorie. Având in vedere că obiectul acestor contracte este unul

patrimonial, rezultă că și prezentul litigiu prin care se solicită rezoluțiunea

celor doua contracte este tot patrimonial.

În cadrul celui de-al

doilea motiv al acțiunii in anulare s-a invocat faptul ca tribunalul arbitral a

soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală, pentru motivul că in

soluționarea litigiului având ca obiect rezoluțiunea contractului de cesiune de

creanță nu își găsește aplicare clauza compromisorie inserată in contractul de

asociere in participațiune, iar principiul accesoriul urmează soarta juridica a

principalului nu si găsește aplicarea.

Instanța de control

judiciar, in cadrul acțiunii in anulare, a apreciat că actul de cesiune de

creanța este încheiat in executarea contractului de asociere in participațiune,

iar în consecință rezultă că si litigiului având ca obiect rezoluțiunea

contractului de cesiune de creanța ii este aplicabilă clauza compromisorie

cuprinsă in contractul de asociere in participațiune. S-au constatat

îndeplinite condițiile prevăzute de arta 343

1

privire la existenta clauzei compromisorii si soluționarea litigiului pe calea

arbitrajului si cu privire la cererea de rezoluțiune a contractului de cesiune

de creanța, având in vedere ca acest litigiu s-a născut „din contractul in care

este inserata clauza compromisorie”.

Referitor la cel

de-al treilea motiv al acțiunii in anulare, s-a constatat că, prin încheierea

pronunțata la data de 06 martie 2007 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional

de pe lângă C.C.I.R. în același dosar a dispus îndreptarea erorii materiale din

dispozitivul sentinței arbitrale nr. 1 din 11 iulie 2007 in sensul că in loc de

„rezilierea” contractului nr. 2 din 08 aprilie 2004 de asociere in

participațiune si „rezilierea” contractului nr. 2 din 08 aprilie 2004 de

cesiune de creanță pentru 3 milioane DOLARI S.U.A. s-a trecut „rezoluțiunea”

contractului de asociere in participațiune si „rezoluțiunea” contractului de

cesiune de creanța nr. 2 din 08 aprilie 2004.

Susținerea privind

încălcarea dispozițiilor art. 977art. 985 C. civ., referitoare la

interpretarea convențiilor si ale art. 1532art. 1537 C. civ., nu a fost

reținută de Curtea de Apel deoarece, ca urmare a reținerii culpei pârâtului

pentru neexecutarea mandatului cu bună credință, potrivit art. 1539 si art. 1540

cauzat mandantului, respectiv intimatei SC L.I.P.C. SA

Instanța de anulare

mai retine, în concluzie, că nu au fost încălcate, prevederile legale privind

competenta tribunalului arbitral si nici cele referitoare la egalitatea de

tratament in cadrul procedurii arbitrale, tribunalul arbitral expunând si

analizând apărările pârâtului in mod egal cu susținerile reclamantei si

motivând înlăturarea apărărilor S.S.

Împotriva soluției

pronunțate in acțiunea in anulare a formulat recurs S.S. care a invocat, in

esență următoarele:

Temeiul prevăzut de ari.

304 pct. 7 C. proc. civ.

Motivarea instanței

este contradictorie si constă in aprecierea diferită a consecinței juridice a

admiterii acțiunii arbitrale. Capătul principal al cererii de chemare in

judecata este rezoluțiunea unui contract, rezoluțiunea având un caracter

nepatrimonial, drept pentru care nu este susceptibilă de a fi soluționată pe

calea arbitrajului comercial in cadrul căreia este stabilită o competenta

materială exclusivă asupra cauzelor patrimoniale.

Temeiul prevăzut de

ari. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește

respingerea celui de-al doilea motiv al acțiunii in anulare, instanța a

apreciat in mod eronat faptul că prin cererea de chemare in judecată așa cum a

fost precizată de reclamant la termenul din 13 septembrie 2006 nu s-a solicitat

repunerea părților in situația anterioară, deși din însăși precizarea

reclamantei din cadrul înscrisului intitulat „Precizare cu privire la obiectul

cererii arbitrale si răspunsurile la întâmpinările formulate de către pârâți”,

pagina 2, reiese in mod expres acest capăt de cerere.

Temeiul

prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Prin hotărârea

atacată, instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra

unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii: „încheierile

de ședința ale tribunalului arbitral, contracte de vânzare cumpărare încheiate

de reclamanta cu privire la bunurile adjudecate in urma valorificării creanței

ce nu fusese cesionată si in baza cărora reclamanta este îndreptățită a obține

un preț, în consecință, ea nesuferind niciun prejudiciu, răspunsurile la

interogatorii, concluziile scrise referitoare la inexistenta prejudiciului in

patrimoniul reclamantei intimate (care demonstrează prin coroborarea cu

înscrisurile depuse in susținere ca reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu

născut, real si actual, drept pentru care nu ar fi trebuit sa fie căzut in

pretenții) asupra cărora dacă instanța s-ar fi aplecat ar fi constat că sunt

întemeiate si că tribunalul arbitral a procedat nelegal atunci când nu s-a

pronunțat asupra lor, atât din punct de vedere procedural, cât si din punct de

vedere al temeiniciei hotărârii arbitrale”.

Înalta Curte,

analizând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, va

respinge recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 340 C.

proc. civ., persoanele, care au capacitatea deplină de exercițiu a drepturilor,

pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre

ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a

se face tranzacție.

Acțiunea in

rezoluțiunea/rezilierea contractelor este una patrimonială, indiferent dacă s-a

formulat și cerere de repunere a parților in situația anterioară.

Ca atare, in mod

corect, prin decizia recurată s-a înlăturat acest motiv de anulare,

reținându-se, pe de o parte, caracterul patrimonial al litigiului, iar pe de

altă parte că atât contractul de cesiune de creanță, cât si contractul de

mandat, au fost încheiate in executarea contractului de asociere in participațiune,

care cuprinde o clauză compromisorie.

Așadar, motivul

prevăzut de art.  304 pct. 7 C. proc. civ., a fost invocat in mod nefondat,

sentința neavând o motivare contradictorie. Hotărârea atacată cuprinde motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente

elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel,

judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei

nuanțe date de părți textelor pe care și-au întemeiat acțiunea sau apărările.

Cat privește motivele

de recurs încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se observă că argumentele

aduse de recurenta nu se circumstanțiază celor doua ipoteze vizate de text,

anume: hotărârea să fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii

sau hotărârea sa fie lipsita de temei legal. În cauza de față nu rezultă că instanța

de anulare ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că

a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea

restrâns ori cu totul eronat. De altfel, această recurentă nici nu indică

explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidența motivului de recurs

arătat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la

casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare

formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând determinarea

greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurenta circumscrie

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici de netemeinicie și

nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac.

Curtea găsește

nefondat motivul de recurs invocat de recurent și prevăzut de art. 304 pct. 10

de nelegalitate, ceea ce, așa cum s-a mai arătat, excede controlului exercitat

pe calea recursului. În plus, pct. 10 al art. 304 a fost abrogat prin art. I

pct. 111

1

din O.U.G. nr. 138/2000.

Pentru considerentele de fapt și de

drept reținute mai sus, se va respinge recursul declarat de pârâta S.S.

București împotriva sentinței comerciale nr. 219 din 13 noiembrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a V a comercială, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de pârâta S.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 219 din 13

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 28 octombrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1570/2008
și răspunde motivelor în anulare formulate, care s-au întemeiat exclusiv pe art. 364 lit. f), i) și g) C. proc. civ., celelalte aspecte dezvoltate de recurentă referitoare la art. 364 lit. b) și e) nefiind invocate în acțiunea în anulare. R
ÎCCJ 2005-10-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4541/2005
i penale stabilită prin actele adiționale. 4. Cu privire la interpretarea greșită a clauzei penale, s-a reținut că deși părțile au stipulat cedarea creanțelor în sumă de 13 miliarde potrivit ordinelor de compensare și a procesului verbal al
ÎCCJ 2006-05-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1861/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iulie 2004 și completată la 8 septembrie 2004, reclamanta SC S.C. SA, în contradictoriu cu pârâtele SC L.I.P.C. SA și SC
ÎCCJ 2017-03-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2017
, prin Decizia civilă nr. 1814 din 8 noiembrie 2016. Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că între reclamantă, în calitate de cedent și pârâtă, în calitate de cesionar, s-a încheiat Acordul privind cesiunea de creanță nr. 39
ÎCCJ 2008-04-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1455/2008
în mod greșit instanța de apel a interpretat clauzele contractuale, invocând ca temei de casare pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. Printr-un alt motiv de recurs, reclamanta critică decizia atacată sub aspectul aplicării greșite a legii. În su
Sursă