ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 507/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5599 din 23 iunie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea formulată de reclamanta – pârâtă SC F.P.I.E. SRL București, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. S.P.A., ca neîntâmpinată. A admis cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă F. S.P.A. în contradictoriu cu reclamanta–pârâtă SC F.P.I.E. A dispus rezilierea contractului încheiat între părți la 7 octombrie 2004 și intitulat „Acord de exclusivitate”. A obligat-o pe reclamanta–pârâtă la plata sumei de 8,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei–reclamante.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că reclamanta – pârâtă se află în culpă pentru nerespectarea obligațiilor de a emite garanția cambială și a plăti datoria precedentă până la data de 30 iunie 2005, pârâta–reclamantă fiind în drept să invoce excepția de neexecutare a contractului. A mai reținut că, de altfel, reclamanta – pârâtă nu a făcut dovada celor susținute, privind nerespectarea obligațiilor contractuale de către partea adversă. Prin decizia comercială nr. 67 din 7 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC F.P.I.E. București împotriva sentinței mai sus menționate. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că înscrisul privat depus la dosarul de fond, prin care doi cetățeni italieni declarau faptul că se constituie garanți în favoarea debitoarei SC F.P.I.E.

SA nu îndeplinește condițiile stabilite prin contractul încheiat de părți la data de 7 octombrie 2004, prevăzute de art. 10 lit. b), apelanta neîndeplinindu-și această obligație contractuală. A reținut, totodată, și că pentru neplata la termen a produselor livrate (debitul de 201.814,88 EURO formând obiectul unui alt dosar aflat pe rolul instanței), ca și pentru neîndeplinirea obligației de emitere și reînoire anuală a garanției sub forma de titluri cambiale, până la concurența sumei de 139.061,82 EURO, intimata a notificat în data de 7 decembrie 2005, apelantei, rezilierea contractului încheiat cu aceasta și în această situație, în mod corect s-a stabilit culpa contractuală a apelantei, aceasta nefăcând de altfel dovada nerespectării obligațiilor contractuale reciproce asumate de intimată, astfel cum s-a susținut în cererea de apel.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta – pârâtă SC F.P.I.E. SRL București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea apelului și, pe cale de consecință, admiterea cererii sale de reziliere a contractului din culpa F. SPA și respingerea cererii de reziliere a contractului din culpa SC F.P.I.E. SRL. Recurenta formulează astfel următoarele motive de recurs: I.1.

a) în ce privește cererea de reziliere a contractului formulată de către F. S.P.A., consideră că nu sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiile legale pentru admisibilitatea acesteia, în acest sens, instanța de apel apreciind greșit că nu a fost respectată obligația constituirii unei garanții pentru achitarea sumei de 139.061,82 EURO, atât timp cât, pe de-o parte, această obligație a fost executată prin acordarea unei garanții personale asumate de către cetățenii italieni, care garantau că vor executa obligația la simpla cerere a F. S.P.A., în cazul în care SC F.P.I.E.

SRL nu își ca executa această obligație, forma de garanție constituită astfel fiind acceptată și rezultând că părțile au înțeles să modifice implicit acordul de exclusivitate; pe de altă parte, arată că rezilierea contractului nu ar putea interveni decât în situația neexecutării unei obligații esențiale, or, constituirea unei garanții nu reprezintă o obligație esențială; b). s-a reținut eronat nerespectarea obligației de plată a sumei de 139.061,82 EURO de către SC F.P.I.E. SRL, pentru că, așa cum s-a menționat la pct. I. a), această sumă a fost recuperată în mare parte de către F. S.P.A. de la cetățenii italieni, astfel încât s-ar impune respingerea cererii de reziliere a contractului. 2. o a doua condiție pentru admisibilitatea acțiunii în reziliere promovată de către F. S.P.A.

este ca neexecutarea să fie imputabilă SC F.P.I.E. SRL, or, respectarea obligației de către aceasta depindea într-o măsură covârșitoare de executarea obligațiilor de către F. S.P.A., însă produsele livrate în baza contractului nu au corespuns nici calitativ, nici cantitativ comenzilor, astfel încât fără a i se putea imputa vreo culpă, aceasta nu a putut să-și respecte obligațiile asumate; pe de altă parte, o sumă importantă din cea datorată se compensează cu sumele pe care F. S.P.A. le datora la rândul său către SC F.P.I.E. SRL. II. în ceea ce privește cererea de reziliere a contractului din culpa F. S.P.A. formulată de SC F.P.I.E. SRL se impunea a fi admisă pentru că astfel cum reiese din analiza corespondenței purtate între părți, precum și din răspunsurile la interogatoriu ale F. S.P.A., aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.

Recursul nu este fondat. Referitor la primul motiv de recurs formulat de reclamanta–pârâtă la pct. I 1 a), potrivit căruia nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de reziliere a contractului, formulată de pârâta–reclamantă, deoarece obligația de constituire a garanției pentru achitarea sumei de 139.061,82 EURO a fost executată prin acordarea unei garanții personale de către doi cetățeni italieni, se constată că nu este fondat, întrucât înscrisul privat depus la dosarul de fond nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10 lit. b) din contractul de exclusivitate încheiat între părți, potrivit căruia s-a stipulat că simultan cu încheierea contractului, distribuitorul să livreze furnizorului o garanție constituită din titluri cambiale în favoarea furnizorului, pentru o sumă echivalentă cu 139.061,82 EURO.

S-a mai stipulat, totodată, că distribuitorul se angajează să plătească în totalitate datoria precedentă până la data de 30 iunie 2005. Din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că recurenta nu și-a îndeplinit obligația asumată la art. 10 din contract și, de asemenea, că nu a intervenit nicio modificare implicită a acordului de exclusivitate în sensul schimbării formei de garanție . Critica formulată la pct. I 1 b) conform căreia s-a reținut eronat nerespectarea obligației de plată a sumei de 139.061,82 EURO, pentru că aceasta a fost achitată în mare parte și nu justifică admiterea cererii de reziliere este și ea nefondată, întrucât reclamanta–pârâtă nu a plătit nici suma de 139.061,82 EURO și nici la termen prețul produselor livrate în exclusivitate, -devenind evident caracterul esențial al obligației reclamantei–pârâte de a plăti prețul și legitimitatea obținerii rezilierii contractului de către pârâta–reclamantă pentru neexecutarea acestei obligații.

Cel de-al 2-lea motiv de recurs se referă la neîndeplinirea condiției de admisibilitate a cererii de reziliere formulate de F. S.P.A., în sensul ca neexecutarea să fie imputabilă SC F.P.I.E. SRL, în condițiile în care produsele nu au corespuns nici calitativ și nici cantitativ comenzilor, respectarea obligațiilor reclamantei–pârâte depinzând de îndeplinirea obligațiilor pârâtei-reclamante și, deci, neputându-se reține vreo culpă recurentei. Nici acest motiv de recurs nu este fondat, ambele instanțe reținând corect culpa recurentei pentru neexecutarea obligației de plată asumate la art. 10 din contract, împrejurare în care pârâta-reclamantă este cea care are dreptul să invoce excepția de neexecutare a contractului, susținerile reclamantei–pârâte privind livrarea unor produse necorespunzătoare calitativ și cantitativ nefiind de altfel dovedite prin administrarea unor probe concludente în acest sens.

Afirmația recurentei conform căreia ar fi intervenit compensarea sumelor datorate reciproc de părți este contrazisă de susținerile recurentei de la pct. I 1 a) potrivit cărora obligația de plată a reclamantei–pârâte ar fi fost achitată de cetățenii italieni și este oricum străină cauzei, neputând fi primită. În fine, considerațiile de la pct. II, formulate de recurentă în sensul că se impunea rezilierea contractului din culpa F. S.P.A. sunt infirmate de întregul probatoriu administrat în cauză, în baza căruia instanțele au reținut o anumită stare de fapt, asupra căruia au aplicat legea, respingând cererea de reziliere formulată de recurentă și admițând cererea de reziliere a intimatei, ceea ce nu echivalează cu o greșită aplicare a legii.

De altfel, ca o notă generală, criticile exprimate de recurentă în recurs țin mai mult de interpretarea stării de fapt și nu se circumscriu expres noțiunii de aplicare greșită a legii, astfel cum impun prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință, față de cele mai sus arătate, reținându-se că recurenta nu a formulat niciun motiv de recurs, care în condițiile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., să justifice desființarea deciziei instanței de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat de SC F.P.I.E. SRL București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.P.I.E. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 67 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2008.