ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 507/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

5599 din 23 iunie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins cererea formulată de reclamanta – pârâtă SC F.P.I.E. SRL București, în

contradictoriu cu intimata-reclamantă F. S.P.A., ca neîntâmpinată.

A admis cererea reconvențională

formulată de pârâta – reclamantă F. S.P.A. în contradictoriu cu

reclamanta–pârâtă SC F.P.I.E.

A dispus rezilierea

contractului încheiat între părți la 7 octombrie 2004 și intitulat „Acord de

exclusivitate”.

A obligat-o pe

reclamanta–pârâtă la plata sumei de 8,3 RON reprezentând cheltuieli de

judecată, în favoarea pârâtei–reclamante.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a apreciat că reclamanta – pârâtă se află în culpă

pentru nerespectarea obligațiilor de a emite garanția cambială și a plăti

datoria precedentă până la data de 30 iunie 2005, pârâta–reclamantă fiind în

drept să invoce excepția de neexecutare a contractului.

A mai reținut că, de altfel,

reclamanta – pârâtă nu a făcut dovada celor susținute, privind nerespectarea obligațiilor

contractuale de către partea adversă.

Prin decizia comercială nr. 67

din 7 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC F.P.I.E. București

împotriva sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că înscrisul privat depus la dosarul de

fond, prin care doi cetățeni italieni declarau faptul că se constituie garanți

în favoarea debitoarei SC F.P.I.E. SA nu îndeplinește condițiile stabilite prin

contractul încheiat de părți la data de 7 octombrie 2004, prevăzute de art. 10 lit.

b), apelanta neîndeplinindu-și această obligație contractuală.

A reținut, totodată, și că

pentru neplata la termen a produselor livrate (debitul de 201.814,88 EURO

formând obiectul unui alt dosar aflat pe rolul instanței), ca și pentru

neîndeplinirea obligației de emitere și reînoire anuală a garanției sub forma

de titluri cambiale, până la concurența sumei de 139.061,82 EURO, intimata a

notificat în data de 7 decembrie 2005, apelantei, rezilierea contractului

încheiat cu aceasta și în această situație, în mod corect s-a stabilit culpa

contractuală a apelantei, aceasta nefăcând de altfel dovada nerespectării

obligațiilor contractuale reciproce asumate de intimată, astfel cum s-a

susținut în cererea de apel.

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs reclamanta – pârâtă SC F.P.I.E. SRL București,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând

admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea

apelului și, pe cale de consecință, admiterea cererii sale de reziliere a

contractului din culpa F. SPA și respingerea cererii de reziliere a

contractului din culpa SC F.P.I.E. SRL.

Recurenta formulează astfel

următoarele motive de recurs:

I.1. a) în ce privește

cererea de reziliere a contractului formulată de către F. S.P.A., consideră că

nu sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiile legale pentru

admisibilitatea acesteia, în acest sens, instanța de apel apreciind greșit că

nu a fost respectată obligația constituirii unei garanții pentru achitarea

sumei de 139.061,82 EURO, atât timp cât, pe de-o parte, această obligație a

fost executată prin acordarea unei garanții personale asumate de către

cetățenii italieni, care garantau că vor executa obligația la simpla cerere a F.

S.P.A., în cazul în care SC F.P.I.E. SRL nu își ca executa această obligație,

forma de garanție constituită astfel fiind acceptată și rezultând că părțile au

înțeles să modifice implicit acordul de exclusivitate; pe de altă parte, arată

că rezilierea contractului nu ar putea interveni decât în situația neexecutării

unei obligații esențiale, or, constituirea unei garanții nu reprezintă o

obligație esențială;

b). s-a reținut eronat

nerespectarea obligației de plată a sumei de 139.061,82 EURO de către SC F.P.I.E.

SRL, pentru că, așa cum s-a menționat la pct. I. a), această sumă a fost

recuperată în mare parte de către F. S.P.A. de la cetățenii italieni, astfel

încât s-ar impune respingerea cererii de reziliere a contractului.

admisibilitatea acțiunii în reziliere promovată de către F. S.P.A. este ca

neexecutarea să fie imputabilă SC F.P.I.E. SRL, or, respectarea obligației de

către aceasta depindea într-o măsură covârșitoare de executarea obligațiilor de

către F. S.P.A., însă produsele livrate în baza contractului nu au corespuns

nici calitativ, nici cantitativ comenzilor, astfel încât fără a i se putea

imputa vreo culpă, aceasta nu a putut să-și respecte obligațiile asumate; pe de

altă parte, o sumă importantă din cea datorată se compensează cu sumele pe care

F. S.P.A. le datora la rândul său către SC F.P.I.E. SRL.

II. în ceea ce privește

cererea de reziliere a contractului din culpa F. S.P.A. formulată de SC F.P.I.E.

SRL se impunea a fi admisă pentru că astfel cum reiese din analiza

corespondenței purtate între părți, precum și din răspunsurile la interogatoriu

ale F. S.P.A., aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.

Recursul nu este fondat.

Referitor la primul motiv de

recurs formulat de reclamanta–pârâtă la pct. I 1 a), potrivit căruia nu sunt

îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de reziliere a contractului,

formulată de pârâta–reclamantă, deoarece obligația de constituire a garanției

pentru achitarea sumei de 139.061,82 EURO a fost executată prin acordarea unei

garanții personale de către doi cetățeni italieni, se constată că nu este

fondat, întrucât înscrisul privat depus la dosarul de fond nu îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 10 lit. b) din contractul de exclusivitate încheiat între

părți, potrivit căruia s-a stipulat că simultan cu încheierea contractului,

distribuitorul să livreze furnizorului o garanție constituită din titluri

cambiale în favoarea furnizorului, pentru o sumă echivalentă cu 139.061,82

EURO. S-a mai stipulat, totodată, că distribuitorul se angajează să plătească

în totalitate datoria precedentă până la data de 30 iunie 2005.

Din actele dosarului rezultă

fără putință de tăgadă că recurenta nu și-a îndeplinit obligația asumată la art.

10 din contract și, de asemenea, că nu a intervenit nicio modificare implicită

a acordului de exclusivitate în sensul schimbării formei de garanție .

Critica formulată la pct. I

1 b) conform căreia s-a reținut eronat nerespectarea obligației de plată a

sumei de 139.061,82 EURO, pentru că aceasta a fost achitată în mare parte și nu

justifică admiterea cererii de reziliere este și ea nefondată, întrucât

reclamanta–pârâtă nu a plătit nici suma de 139.061,82 EURO și nici la termen

prețul produselor livrate în exclusivitate, -devenind evident caracterul

esențial al obligației reclamantei–pârâte de a plăti prețul și legitimitatea obținerii

rezilierii contractului de către pârâta–reclamantă pentru neexecutarea acestei

obligații.

Cel de-al 2-lea motiv de

recurs se referă la neîndeplinirea condiției de admisibilitate a cererii de

reziliere formulate de F. S.P.A., în sensul ca neexecutarea să fie imputabilă

SC F.P.I.E. SRL, în condițiile în care produsele nu au corespuns nici calitativ

și nici cantitativ comenzilor, respectarea obligațiilor reclamantei–pârâte

depinzând de îndeplinirea obligațiilor pârâtei-reclamante și, deci,

neputându-se reține vreo culpă recurentei.

Nici acest motiv de recurs

nu este fondat, ambele instanțe reținând corect culpa recurentei pentru

neexecutarea obligației de plată asumate la art. 10 din contract, împrejurare

în care pârâta-reclamantă este cea care are dreptul să invoce excepția de

neexecutare a contractului, susținerile reclamantei–pârâte privind livrarea

unor produse necorespunzătoare calitativ și cantitativ nefiind de altfel

dovedite prin administrarea unor probe concludente în acest sens.

Afirmația recurentei conform

căreia ar fi intervenit compensarea sumelor datorate reciproc de părți este

contrazisă de susținerile recurentei de la pct. I 1 a) potrivit cărora

obligația de plată a reclamantei–pârâte ar fi fost achitată de cetățenii

italieni și este oricum străină cauzei, neputând fi primită.

În fine, considerațiile de

la pct. II, formulate de recurentă în sensul că se impunea rezilierea

contractului din culpa F. S.P.A. sunt infirmate de întregul probatoriu

administrat în cauză, în baza căruia instanțele au reținut o anumită stare de

fapt, asupra căruia au aplicat legea, respingând cererea de reziliere formulată

de recurentă și admițând cererea de reziliere a intimatei, ceea ce nu

echivalează cu o greșită aplicare a legii.

De altfel, ca o notă

generală, criticile exprimate de recurentă în recurs țin mai mult de

interpretarea stării de fapt și nu se circumscriu expres noțiunii de aplicare

greșită a legii, astfel cum impun prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, față de cele

mai sus arătate, reținându-se că recurenta nu a formulat niciun motiv de

recurs, care în condițiile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304

C. proc. civ., să justifice desființarea deciziei instanței de apel, aceasta va

fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat de SC F.P.I.E.

SRL București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC F.P.I.E. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 67

din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2008.