ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2832/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă, astfel cum

a fost întregită și modificată, reclamanta SC S.E. SRL Botoșani a solicitat în

contradictoriu cu SC R.B. SA Târgu Mureș și SC S.E. SRL, Filiala Tecuci, să se

constate existența delegației perfecte în contractele de delegație din data de

29 septembrie 2003 și respectiv 3 septembrie 2003 încheiate între SC S.E. SRL

în calitate de debitor delegant, SC S.E. SRL, Filiala Tecuci, în calitate de debitor

delegat și SC R.B. SA, sucursala Iași, în calitate de creditor delegatar; să se

constate nulitatea unor clauze din capitolele III, IV și V și pe cale de

consecință să se constate că SC S.E. SRL nu mai are datorii față de bancă.

Potrivit susținerilor reclamantei,

urmare încheierii cu societatea bancară a contractului de credit nr. 685/2002

pentru suma de 13 miliarde lei, s-a convenit la 29 septembrie 2003 prin contractul

de delegație încheiat la acea dată ca Filiala Tecuci să preia obligațiile pe

care societatea le are față de bancă conform contractului de credit, astfel

încât, filiala, cu acordul băncii a preluat creditul contractat, ceea ce impune

concluzia existenței unei delegații perfecte.

Tribunalul Comercial Mureș, prin

sentința comercială nr. 2370 pronunțată la 4 octombrie 2006, a respins

excepțiile lipsei capacități de folosință și de exercițiu a SC R.B., sucursala

Iași și pe fond a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține

că, Legea nr. 58/1998 care reglementa la data încheierii contractelor ce fac

obiectul litigiului, activitatea bancară, acorda posibilitatea sucursalelor să

se angajeze în operațiuni financiare, cu precizarea că acestea se realizează „în

numele și contul băncii”.

Ca, actele pe care le reclamă

desfășurarea activității sucursalei sunt încheiate prin reprezentanți,

respectiv directorul general și directorul adjunct, desemnați de societatea bancară,

raporturile acestora cu banca fiind întemeiate pe contractul de mandat.

Totodată, tribunalul constată că în

contractele de delegație care fac obiectul litigiului la rubrica creditor

delegatar este menționată societatea bancară, după care urmează menționata

sucursală Iași, ceea ce oferă suficiente repere celorlalți contractanți să

cunoască împrejurarea că societatea care se obligă este R.B. SA.

Referitor la existența delegației

perfecte în cele două contracte de delegație încheiate la data de 3 septembrie

2003 și respectiv 29 septembrie 2003, tribunalul apreciază că nu sunt întrunite

condițiile unei delegații perfecte deoarece creditorul nu a declarat expres că

descarcă pe debitorul ce a făcut delegația.

În acest sens, tribunalul constată că,

încă de la încheierea primului contract la 3 septembrie 2003 s-a menționat în

capitolul IV „Efectele contractului” că „părțile convin asupra faptului că

transformarea raportului contractual prin asumarea obligației de plată a sumei

de 13 miliarde lei de către debitorul delegat alături de debitorul delegant are

loc cu menținerea până la data achitării integrale a sumei a garanțiilor

constituite de debitorul delegant”.

Concluzionând, prima instanță,

constată că nici unul dintre cele două contracte de delegație nu conține clauze

susceptibile de a fi anulate întrucât la momentul încheierii lor acestea erau

conforme cu dispozițiile legale, iar întocmirea lor succesivă, nu constituie o

cauză de nulitate, fiind fără putință de tăgadă, că părțile, de comun acord, au

înțeles să modifice conținutul primului contract de delegație, cu cel încheiat

la 29 martie 2003 în care se face referire la art. 1132 C. civ. și la delegația

imperfectă.

Apelul declarat de reclamanta SC S.E. SRL

Botoșani prin lichidator judiciar C.I. IPURL, la data de 16 noiembrie 2006,

împotriva sentinței fondului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

70/ A din data de 22 octombrie 2007.

Răspunzând motivului de apel referitor

la excepția lipsei capacității de folosință și exercițiu a Sucursalei Iași a

băncii pârâte, instanța de control judiciar apreciază că soluția fondului este

legală, sucursala, fără a avea personalitate juridică poate efectua activități

specifice domeniului bancar în limitele mandatului conferit de bancă,

operațiunile derulate de sucursală fiind coordonate și angajate prin

semnăturile celor două persoane desemnate prin Ordinul nr. 39/1996 și 38/19

decembrie 1996 ale Președintelui Consiliului de Administrație al băncii.

Referitor la fondul cauzei, instanța

constată că în ambele contracte obiectul este identic, efectele contractului,

respectiv o delegație imperfectă, sunt determinate, nu numai de mențiunea

expresă a delegației imperfecte, dar și de ansamblul clauzelor convenite.

Confirmând în totalitate argumentele avute

în vedere de prima instanță, Curtea de apel respinge, ca nefundat, apelul

formulat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii reclamanta

SC S.E. SRL a declarat recurs, la data de 26 noiembrie 2007, recurs ce a fost însușit

de actualul lichidator judiciar C.I. IPURL desemnat în procedura falimentului

acestei societăți, potrivit înscrisului depus în acest sens la data de 29

septembrie 2008.

Recurenta a invocat prin cererea de

recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora a susținut în sinteză următoarele:

- respingerea excepțiilor privind

lipsa capacității de folosință și exercițiu a pârâtei SC R.B. SA, sucursala

Iași, este greșită deoarece capacitatea de folosință și exercițiu a persoanei

juridice sunt atribute care derivă din existența personalității juridice, iar

conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 58/1998 sucursalele sunt unități

operaționale fără personalitate juridică, astfel că, fiind doar subunități

operaționale ele nu pot încheia contracte și nu poate primi un mandat, neputând

participa în nume propriu la circuitul civil;

- hotărârea instanței de apel este nemotivată,

în condițiile în care se mărginește la a menține soluția primei instanțe;

- argumentele cu privire la existența

delegației perfecte în contractele de delegație încheiate la 3 septembrie 2003

și 29 septembrie 2003 sunt cele prezentate pe parcursul procesului și prin

concluzii scrise depuse la termenul din 27 iunie 2006 la care s-au atașat

modele de contracte de delegație utilizate de societatea bancară.

La data de 3 octombrie 2008 intimata

pârâtă SC R.B. SA a formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând

respingerea recursului.

În esență, intimata a susținut că în

conformitate cu statutul societății și propriul regulament de funcționare, sucursala

Iași, a fost mandatată să desfășoare în mod direct activități de creditare, de

plăți și decontări, tranzacții în cont propriu sau al clienților, contractele

în cauză fiind semnate de directorul Sucursalei persoană mandatată legal prin

ordinul nr. 470/1999.

Cu privire la caracterul imperfect al delegației,

arată că, în contracte se prevede expres că obligația de plată este asumată de

debitorul delegat alături de debitorul delegant.

Înalta Curte, examinând decizia

atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

capacității de folosință și exercițiu a Sucursalei societății bancare, potrivit

dispozițiilor legale peremptorii, art. 3 din Legea nr. 58/1998 în vigoare la

data încheierii contractelor de delegație, Sucursala este o unitate

operațională a băncii, fără personalitate juridică, care însă efectuează în mod

direct toate sau unele din acțiunile băncii, în limita mandatului dat de

aceasta.

statutul SC R.B. SA astfel cum au fost modificate s-a hotărât înființarea

Sucursalei Iași, a cărei activitate a fost stabilită cu referire expresă la operațiuni

bancare în lei și valută și alte activități permise societății bancare,

angajarea în aceste operațiuni financiar bancare fiind în numele și contul

băncii.

organizare și funcționare a Sucursalei din Iași se precizează că Sucursala este

condusă de un director numit cu îndeplinirea condițiilor cerute de art. 31 din

Normele B.N.R. nr. 31/1999, director care reprezintă și angajează sucursale în

relațiile cu terții în cadrul competenței date de centrala băncii (art. 8).

Iași a băncii s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și a normelor B.N.R.,

competențele stabilite prin statutul de organizare și funcționare fiind

exercitate în limitele mandatului dat de societatea bancară, cu alte cuvinte,

cu numele și contul societății mame.

sucursala neavând personalitate juridică, nu poate încheia nici un act juridic,

se fundamentează pe invocarea trunchiată a dispozițiilor legale incidente și pe

un raționament fals, care scapă din vedere scopul pentru care sunt constituite

aceste unități operaționale dependente din punct de vedere juridic de o

instituție bancară și care efectuează în mod direct toate sau unele din

activitățile acesteia conform statutului său de organizare și funcționare.

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizând nemotivarea soluției

adoptate în apel, susținerile recurentei sunt nefondate.

Deși instanța de apel menține ca

legală și temeinică soluția fondului, în considerentele sale examinează distinct,

fiecare motiv de apel, argumentele aduse în sprijinul soluției adoptate fiind

în deplină concordanță cu aceasta.

de recurs vizând fondul cauzei respectiv constatarea existenței delegației perfecte

în cele două contracte de delegație supuse examinării, Înaltei Curți constată

că motivul de nelegalitate invocat nu a fost dezvoltat potrivit cerințelor

impuse de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Trimiterea pe care recurentul o face

la argumentele prezentate cu ocazia judecății în primă instanță, respectiv la

notele scrise depuse, la data de 27 iunie 2006, în fața primei instanțe, nu

îndeplinește exigențele impuse de dispozițiile legale care reglementează recursul,

dispozițiile cuprinse în Titlul V Capitolul I C. proc. civ., potrivit cărora,

recursul în actuala reglementare este o cale extraordinară de atac,

nedevolutivă, admisibilă pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., indicarea și dezvoltarea lor prin cererea

de recurs sau printr-un memoriu separat înăuntrul termenului de recurs fiind prevăzută

sub sancțiunea nulității.

Prin urmare, instanța de recurs nu

poate examina cauza sub toate aspectele în raport de susținerile și apărările

părților în celelalte grade procesuale ci numai în raport de motivele de

nelegalitate invocate și dezvoltate prin cererea de recurs sau prin memoriu

separat, înăuntrul termenului de recurs.

Așa fiind, simpla enunțare de către

recurent a motivului de nelegalitate fără o explicitare și argumentare a

criticilor în raport de cele statuate prin hotărârea atacată, are un caracter pur

formal, neputând face obiectul controlului pe calea recursului.

Totodată, Înalta Curte constată că în

raport de dispozițiile art. 303 C. proc. civ., referitoare la termenul de

motivare a recursului dezvoltarea motivului de nelegalitate cu ocazia

concluziilor orale la data judecății cauzei și ulterior prin concluziile scrise

depuse se plasează în afara termenului legal statuat de art. 303 C. proc. civ.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC S.E. SRL Botoșani prin lichidator judiciar C.I. IPURL (fost Cabinet Individual

de Practician în Insolvență C.M.), împotriva deciziei nr. 70/ A din 22

octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

octombrie 2008.