ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4494/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea de la 30 iulie 2006 pronunțată în dosarul nr. 247/193/2006

Judecătoria Botoșani a dispus, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

înaintarea cauzei având ca obiect soluționarea contestației la executare

formulată de contestatorul D.R., în contradictoriu cu intimații SC R.B. SA Tg.

Mureș, SC R.B. SA Tg.Mureș, sucursala Iași, adjudecătorul T.S.A. și debitoarea SC

S.E. Botoșani, filiala Tecuci, instanței de contencios administrativ competentă

pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului Ministrului Justiției

nr. 2628/1999 privind aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari

invocată de contestator.

În motivarea

excepției contestatorul a arătat, în esență, că ordinul a cărui nelegalitate se

solicită a se constata încalcă mai multe texte din Constituție în sensul că

prin delegare legislativă nelegală [deoarece regimul juridic al proprietății se

poate dispune numai prin lege organică, art. 73 alin. (3)] către Ministerul

Justiției a fost încălcat principiul separației puterilor în stat permițând

Ministerului Justiției, reprezentant al puterii executive, să se erijeze în

legiuitor al raporturilor juridice decurgând din executarea silită, conferind

în mod ilegal forța autorității publice actelor emise de executorul bancar care

nu este funcționar public, ci simplu salariat al societății private creditoare.

Așadar această

delegare legislativă este o derogare a atribuțiilor puterii legislative în

favoarea celei executive, care înlătură principiul echilibrului puterilor în

stat, în condițiile în care prin art. 115 din Constituție însăși Guvernului îi

este interzisă emiterea de ordonanțe în domeniul legilor organice, cu atât mai

mult unui ministru.

A mai arătat

că există în cuprinsul ordinului suspiciuni legate de imparțialitatea executorului

bancar relative la

apartenența acestuia la structurile

organizației creditoare ceea ce ridică la rang de nou-principiu imparțialitatea

acestuia.

De asemenea

cadrul legislativ în care își desfășoară activitatea executorul bancar este

ambiguu incert, cu trimitere la activitățile executorului judecătoresc căruia i

se substituie, în condițiile în care art. 88 din Legea bancară a fost abrogat,

iar Statutul Corpului executorilor bancari este ilegal.

Actul executorului

bancar a mai arătat reclamantul nu este un act de autoritate publică, ci doar

de autoritate privată, întrucât el nu prestează un serviciu public ci unul

privat și strict în folosul băncii la care este angajat ca salariat.

In ședința publică

din 19 iunie 2007 Ministerul Justiției a invocat inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate în raport cu data emiterii ordinului contestat anterioară intrării

în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1836 din 26 iunie 2007 a respins excepția inadmisibilității

acțiunii. A respins excepția de nelegalitate formulată de reclamantul D.R.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

următoarele:

Cu privire la

admisibilitatea excepției a considerat că în temeiul art. 4 din Legea nr.

554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter normativ

poate fi supusă cenzurii instanței de contencios administrativ indiferent de

momentul adoptării acestuia.

Pe fond, a reținut că

Ordinul nr. 2628/1998 este legal în raport cu dispozițiile art. 26 din Legea

nr. 90/2001 în varianta în vigoare la momentul adoptării hotărârii.

Pe de altă

parte dispozițiile art. 88 din Legea nr. 58/1998 (lege organică) confereau

Ministerului Justiției competența de a aproba prin ordin Statutul corpului

executorilor bancari, neexistând nici o substituire a puterii executive în

sfera legislativă, ci doar o delegare a atribuției de legiferare stabilită prin

lege organică, conform dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind Normele de

tehnică legislativă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs D.R. criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut în esență următoarele:

- prima instanță a

motivat superficial hotărârea ceea ce în fapt echivalează cu o nemotivare;

- în cadrul

controlului de legalitate instanța trebuia să verifice conformitatea actului

administrativ cu toate actele juridice cu forță superioară, respectiv

Constituția, legile și ordonanțele de urgență. Orice altă interpretare, a

susținut reclamantul, ar sustrage hotărârile de guvern și ordinele miniștrilor

de la verificarea legalității față de cea mai importantă lege a țării,

Constituția, ceea ce evident nu este corect;

-legea bancară

prevede că doar se poate înființa Corpul Executorilor Bancari, Statutul fiind

aprobat prin Ordin al ministrului justiției, nu face referire însă la

competențele materiale sau teritoriale de executare;

-instanța de fond nu

a cenzurat abuzul de putere al unei organizații profesionale, care profitând de

o prevedere intenționat neclară și permisivă și a organizat sub un deplin

control o activitate proprie de recuperare a creanțelor.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin Ordinul nr. 2628

din 8 noiembrie 1999 al ministrului de justiție atacat cu excepția de

nelegalitate în prezenta cauză s-a aprobat Statutul Corpului Executorilor

Bancari.

El a fost

emis în temeiul H.G. nr. 65/1997 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Justiției și pentru executarea dispozițiilor art. 88 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 58/1998 devenit art. 173 alin. (2) și (3) ca urmare a

republicării legii. Potrivit acestor dispoziții separat de cadrul asociației

profesionale, băncile vor putea să-și organizeze un corp propriu de executori,

a cărui activitate va fi strict legată de punerea în executare a titlurilor

executorii aparținând băncilor. Statutul acestui corp de executori va fi

aprobat prin ordin al ministrului justiției.

Se constată

din enunțul acestui articol că Ministrului Justiției i s-a conferit competența

de a aproba prin ordin Statutul

Corpului Executorilor Bancari, statut ce

presupune reglementarea organizării activității, competența executorilor

bancari, drepturile, îndatoririle, răspunderea acestora, noțiuni proprii și

intrinseci oricărui act normativ cu rang de statut.

Împrejurarea că prin

statut se reglementează inclusiv atribuțiile executorilor este nu numai

specific oricărui statut de organizare profesională ci derivă și din

dispozițiile art. 88 (devenit art. 173) din Legea nr. 58/1998 care fac

trimitere la activitatea executorilor.

In consecință

nu există o substituire a puterii executive în sfera legislativă ci doar o

delegare a atribuției de legiferare stabilită prin lege organică, conformă

dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Acest text de lege a

fost declarat constituțional prin deciziile Curții Constituționale nr.

267/2003; 662/2005 și decizia nr. 1/2006 la sesizarea reclamantului din acest

dosar.

Recurentul critică

hotărârea instanței de fond în sensul că nu a cenzurat abuzul de putere al unei

organizații profesionale. In fapt acțiunea de față vizează legalitatea unui act

administrativ în raport cu o lege organică iar nu acte de executare abuzive

pentru care reclamantul ar fi putut avea deschisă o altă cale, respectiv

contestația la executare.

Critica vizând lipsa

de obiectivitate sau independență a executorilor bancari este neîntemeiată

având în vedere că prin statut se impune executorilor bancari, ca și

executorilor judecătorești, obligația de a-și executa atribuțiile cu

respectarea Codului de procedură civilă și a celorlalte reglementări în

materie.

Actele de executare

îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca și actele executorilor

judecătorești, acelorași căi de atac prevăzute de lege, debitorii fiind apărați

astfel împotriva eventualelor abuzuri care ar decurge din poziția executorilor

bancari subordonați unității creditoare.

In ceea ce privește

încălcarea principiului separației puterilor prin aprobarea de către un

reprezentant al executivului a Statutului Corpului Executorilor Bancari se reține

că

executarea titlurilor executorii nu reprezintă un act

de înfăptuire a justiției, în sensul prevăzut de art. 126 alin. (1) din

Constituție. Nici executorii bancari și nici executorii judecătorești nu fac

parte din putea judecătorească pentru a se putea vorbi despre o încălcare a

principiului separației și echilibrului puterilor.

Celelalte critici au

vizat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 173 din Legea nr.

58/1998 invocată de reclamant, urmare căreia Curtea Constituțională s-a

pronunțat prin decizia nr. 11/2006 prin respingerea excepției.

Având în vedere că

motivele de recurs formulate de reclamant nu se verifică, Curtea urmează ca în

temeiul art. 312 C. proc. civ. să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de D.R. împotriva sentinței civile nr. 1836 din 26 septembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

noiembrie 2007.