ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2621/2014

Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 748 din 18 aprilie 2011, Tribunalul Arad, secția comercială, a respins acțiunea astfel cum a fost precizată, promovată de reclamanta SC I.C.I.M. SA Arad în contradictoriu cu pârâtele CN C.F. C.F.R. SA București și Regionala C.F.R. Timișoara, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.

Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat, l-a format obligarea pârâtelor la plata sumei de 119.778,18 lei reprezentând contravaloare lucrări efectuate și neachitate la obiectivul „Amenajare Apartamente de Serviciu" conform facturii din 23 octombrie 2008 emisă în baza contractului de execuție din 2001 și a actului adițional din 2003. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, prima instanță a constatat că această excepție a fost soluționată prin sentința nr. 731 din 14 aprilie 2009, fiind incidente prevederile art. 1 alin. (1), (3) și (7) din Decretul nr. 167/1958 și adresa din 11 august 2006 emisă de reclamantă contra pârâtei.

Pe fondul cauzei, din aprecierea probelor de la dosar, inclusiv expertiza tehnică administrată în cauză, s-a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, nefinalizând lucrarea la data convenită în graficul de execuție, că părțile nu au încheiat procesul-verbal de recepție finală, context în care beneficiarul nu și-a însușit situațiile de lucrări ale executantului și nici factura emisă la 23 octombrie 2008, neexistând astfel obligația de plată în ce o privește. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea soluției în sensul admiterii cererii așa cum a fost ea precizată. Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, prin Decizia nr. 275 din 12 decembrie 2011 a admis apelul formulat de reclamanta SC I.C.I.M.

SA și a schimbat în parte sentința, în sensul admiterii acțiunii precizate și obligării în solidar a pârâtelor la plata sumei de 119.778,18 lei, menținând în rest dispozițiile apelate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele CN C.F. C.F.R. SA București și Sucursala Centrul Regional de întreținere și Reparații C.F. Timișoara. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4771 din 04 decembrie 2012 a admis recursurile declarate de recurenta-pârâtă CN.C.F. C.F.R. SA București - Sucursala Centrul Regional de întreținere și Reparații C.F. Timișoara și de recurenta-pârâtă CN.C.F. C.F.R. SA București împotriva Deciziei civile nr. 275/2011 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Înalta Curte a subliniat că motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie să fie convingătoare, coerentă și logică iar pentru atingerea acestui scop, analiza pe care considerentele o conține trebuie să privească susținerile și apărările părților, în raport cu limitele legale ale fazei procesuale, în sensul de a se răspunde la acestea, iar nu de a fi obstaculate, neabordarea lor lăsând loc și la suspiciuni, conchizând că pentru soluționarea cauzei și soluționarea excepțiilor invocate se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10 ianuarie 2013, instanța de apel procedând la o reluarea a judecății apel, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. Prin Decizia civilă nr. 114 din 16 septembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă SC I.C.I.M. A. SA - prin lichidator judiciar Expert Sprl, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Regionale C.F.R. Timișoara și a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta SC I.C.I.M. A. SA - prin lichidator judiciar Expert Sprl, în contradictoriu cu pârâta CN C.F. C.F.R. SA București, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 119.778,18 lei.

A fost menținută dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, fiind obligată pârâta CN.C.F. C.F.R. SA București să plătească reclamantei-apelante suma de 6.513 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut cu privire la cele două excepții procesuale, prematuritatea și prescripția, ambele invocate în apărare de către intimata-pârâtă CN.C.F. C.F.R. SA București că sunt nefondate, acestea excluzându-se reciproc atâta vreme cât prematuritatea vizează un drept care nu este actual, în timp ce prescripția sancționează pasivitatea creditorului care nu a acționat pentru valorificarea dreptului său subiectiv născut și actual în termenul de prescripție prevăzut de lege, iar din această perspectivă s-a apreciat că acțiunea introdusă în luna noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului Arad a fost formulată în termen de către reclamant.

Tot nefondată s-a apreciat a fi și excepția de prematuritate a acțiunii, întrucât dreptul antreprenorului de a cere plata prețului se putea naște din momentul întocmirii procesului-verbal de recepție a lucrărilor, privit ca act juridic de confirmare a conformității lucrărilor efectuate cu clauzele contractuale și prin urmare, de confirmare a executării obligațiilor de către antreprenor. Or, în lipsa unui asemenea proces-verbal de recepție, dreptul subiectiv a devenit actual din momentul în care s-a constatat refuzul ferm al pârâtei de a participa la realizarea recepției și de a semna procesul-verbal, situație în care în persoana antreprenorului se năștea dreptul de a cere prețul lucrării chiar în absența unei recepții, câtă vreme această stare de fapt este consecința conduitei contractuale a beneficiarului.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-intimate CN C.F. C.F.R. SA - Sucursala Centrul Regional de întreținere și Reparații C.F. Timișoara, instanța de apel a apreciat că aceasta nu justifică legitimitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu este parte în convenția generatoare a raportului juridic dedus judecății, sens în care constată că excepția este fondată, urmând a fi admisă. Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a apreciat că prima instanță a realizat o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 273/1994, întrucât este de necontestat faptul că recepția lucrărilor nu a avut loc, în conformitate cu cerințele acestui act normativ.

într-adevăr, dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 273/1994 stabilesc în sarcina executantului obligația de a comunica investitorului data terminării lucrărilor prevăzute în contract printr-un document scris, această obligație fiind instituită în sarcina beneficiarului cu scopul de a iniția procedura de recepție a lucrărilor ce presupune predarea efectivă a acestora și constatarea respectării cerințelor cantitative și calitate ale lucrării în raport de clauzele contractuale. Or în prezenta cauză, pârâta-intimată a preluat obiectivul respectiv, fără acordul executantului, cu toate lucrările care au fost efectuate și l-a folosit încă din anul 2005, culegând fructele produse ca urmare a lucrărilor efectuate și procedând la închirierea celor 4 apartamente care, urmare a lucrărilor realizate în temeiul contractului încheiat între părți au devenit utilizabile.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâtele CN.C.F. C.F.R. SA București și CN.C.F. C.F.R. SA București - Sucursala Regională de C.F. Timișoara au declarat recurs. Recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA București a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, cu consecința menținerii, ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Arad. Criticile aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât reclamanta SC I.C.I.M. A. SA prin administrator judiciar Expert Sprl și prin administrator judiciar C.I.T.

Filiala Timiș nu mai este titulara dreptului pretins încălcat, dedus judecății, având în vedere că aceasta și-a cedat creanța către avocat D.D.R., ca urmare a încheierii între părți a contractului de cesiune de creanță din data 02 aprilie 2012, sens în care se invocă lipsa calității procesuale active a reclamantei SC I.C.I.M. A. SA. Cu privire la excepțiile invocate de recurență și respinse de către instanța de apel, aceasta arată că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, făcându-se o greșită aplicare a normelor legale în materie, întrucât dreptul material la acțiune al reclamantei este prescris, având în vedere data încheierii contractului de execuție lucrări și a actului adițional, precum și data introducerii cererii de chemare în judecată, în cauză nefiind întrerupt termenul de prescripție, cazurile de întrerupere a cursului prescripției fiind strict și limitativ prevăzute de art. 16 din Decretului nr. 167/1958.

În acest context, recurenta susține că, instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 273/1994, care prevăd că terminarea lucrărilor se notifică de către executant și nici dispozițiile art. 8 din același act normativ, în care se arată că investitorul organizează recepția lucrărilor în termen de 15 zile de la data notificării, apreciind în acest fel că, aceste etape de lucrări nu pot fi considerate că au fost respectate. O altă critică de nelegalitate se referă la faptul că instanța de apel a respins în mod eronat și excepția prematurității acțiunii, având în vedere că în cauză nu sunt dovezi care să ateste refuzul ferm al recurentei de a participa la realizarea recepției lucrărilor.

Pe fondul cauzei, se susține că instanța de apel nu a avut în vedere la pronunțarea soluției, situația de fapt reală, în desfășurarea contractului, deși reclamanta a susținut faptul că a executat în totalitate și la termen lucrările, conform prevederilor contractului de execuție din 2001 și a actului adițional din 2003, aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens, întrucât nu a depus la dosarul cauzei situațiile de lucrări ce se solicita a fi recunoscute și semnate de recurentă. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA București, în limitele controlului de legalitate și a temeiurilor de drept invocate, înalta Curte constată că recursul este fondat din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. și va fi admis în considerarea următoarelor argumente: Referitor la criticile aduse deciziei atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor ce privesc condițiile exercitării acțiunii civile, care stabilesc faptul că, calitatea procesuală prezintă o importanță considerabilă peste care instanța nu poate trece în soluționarea cauzei, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul litigios, iar calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecații.

Astfel, pentru a avea calitate procesuală activă în raportul juridic dedus judecății, reclamanta SC I.C.I.M. SA Arad trebuie să fie titularul dreptului pretins încălcat, cerință care trebuie să fie îndeplinită nu doar la înregistrarea cererii de chemare în judecată ci și pe parcursul procesului, or, atâta timp cât la pronunțarea hotărârii din data de 16 septembrie 2013 în patrimoniul SC I.C.I.M. SA nu se mai afla dreptul dedus judecații, acesta fiind cedat încă din data de 02 aprilie 2012, ca urmare a încheierii între părți a contractului de cesiune de creanță, în persoana reclamantei nu mai sunt întrunite concomitent calitatea de titular al dreptului pretins încălcat și aceea de titular al acțiunii.

Din această perspectivă, instanța de apel, în rejudecare va avea în vedere acest aspect de care nu a ținut seama la data soluționării apelului, precum și celelalte critici formulate în cauză, întrucât față de soluția de trimitere nu se mai justifică analiza celorlalte critici formulate în recurs. Recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA București - Sucursala Regională de C.F. Timișoara a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Criticile aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că, hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât reclamanta SC I.C.I.M.

A. SA nu mai este titulara dreptului pretins încălcat, dedus judecății, sens în care se invocă lipsa calității procesuale active a reclamantei SC I.C.I.M. A. SA, având în vedere că aceasta și-a cedat creanța către avocat D.D.R., ca urmare a încheierii între părți a contractului de cesiune de creanță din data 02 aprilie 2012. O altă critică se referă la faptul că instanța de apel a respins în mod greșit excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, întrucât dreptul material la acțiune al reclamantei este prescris, având în vedere data încheierii contractului de execuție lucrări și a actului adițional, precum și data introducerii cererii de chemare în judecată. Pe fondul cauzei, se susține că nu s-a făcut dovada lucrărilor executate, iar potrivit legii, singura modalitate de a dovedi existența lucrărilor efectuate este procesul-verbal de recepție al lucrărilor, conform dispozițiilor H.G.

nr. 273/1994, care prevăd cum se recepționează și se predă o lucrare efectuată în baza unui contract și cu respectarea graficului de lucrări. Analizând criticile formulate de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA București - Sucursala Regională de C.F. Timișoara, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul să fie respins, pentru următoarele argumente: Din argumentarea motivelor de recurs invocate de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA București - Sucursala Regională de C.F. Timișoara, se constată că această parte a criticat decizia din apel doar cu privire la soluțiile referitoare la excepțiile pronunțate în cauză, fără însă a critica soluția de respingere a cererii formulate de reclamantă împotriva sa, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Din această perspectivă se constată că, pârâta CN.C.F. C.F.R. SA București - Sucursala Regională de C.F. Timiș nu a făcut dovada interesului în prezenta cauză, față de împrejurarea că acțiunea împotriva sa a fost respinsă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, iar C. proc. civ. stabilește că interesul persoanei în solicitarea unui drept trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, condiții pe care această parte nu le mai îndeplinește, astfel că, în cazul lipsei calității procesuale sau a interesului, în mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că se impune respingerea acțiunii. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc.

civ., urmează să admită recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA București împotriva deciziei atacate, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA București - Sucursala Regională de C.F. Timișoara, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA București împotriva Deciziei civile nr. 114 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Respinge recursul declarat de pârâta CN.C.F. C.F.R. SA București - Sucursala Regională de C.F. Timișoara împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.