ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2592/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. 260 din 12 mai 2008, reclamanta SC I.T.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Județeană pentru Protecția Plantelor Dolj, în prezent SC P.P.P.I. SRL și Consiliul Județean Dolj, solicitând, obligarea ambelor pârâte în solidar sau numai partea în culpă la plata sumei de 78.904,29 lei, cu titlu de preț pentru produse încredințate a fi vândute în regim de consignație.

Reclamanta a mai solicitat, ca în cazul în care s-ar considera „că pârâtele, ori numai una dintre pârâte, nu ar putea să fie obligate la plata sumei de 78.904,29 lei cu titlu de preț, obligarea pârâtelor la plata acestei sume cu titlu de daune ” . În motivarea cererii reclamanta a arătat că între ea, în calitate de consignant, și pârâta 1 - Direcția Județeană pentru Protecția Plantelor Dolj (în prezent SC P.P.P.I. SRL), în calitate de consignatar, au fost încheiate două contracte de consignație, respectiv contractul din 05 aprilie 2004 (prelungit până la 31 decembrie 2007) și contractul din 11 octombrie 2006, în baza cărora a încredințat pârâtei I mărfuri (semințe de floarea soarelui, porumb, ovăz și grâu) prevăzute în anexele 1 și 2, respectiv anexa I, la contract, pentru a fi vândute în regim de consignație, că potrivit art. 27 și 8 din contractul nr. x/2004, respectiv art. 11.1 și 4.2.

din contractul nr. x/2006, pârâta I avea obligația să-i plătească prețul produselor vândute, mai puțin valoarea comisionului, că pentru toată perioada cât semințele se aflau în depozitul consignatarului, acesta avea obligația să le păstreze în bună stare și că până în momentul vânzării mărfurilor de către consignatar, proprietar al mărfurilor era consignantul. Reclamanta a mai arătat că pârâta I nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile asumate prin contracte în sensul că, pentru cantitatea de 23.348 kg semințe vândute nu a achitat prețul acesteia, respectiv suma de 78.904,29 lei, și că această sumă rezultă din facturile emise.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că întreaga cantitate de semințe pentru care s-au emis facturile a căror achitare se solicită prin acțiunea de față, nu se mai află în depozitul pârâtei I, că pârâta I nu i-a comunicat nici când și cum au fost înstrăinate semințele, că dacă pârâtele sau una dintre aceasta nu ar fi obligate la plata sumei pretinse prin prezenta cerere, acestea sau pârâta în culpă s-ar îmbogăți fără just temei și că a chemat în judecată și Consiliul Județean Dolj, având în vedere că pârâta I, Direcția Județeană pentru Protecția Plantelor Dolj (în prezent SC P.P.P.I. SRL), este în subordinea directă a Consiliului Județean Dolj. La data de 11 noiembrie 2008 reclamanta a formulat o precizare a acțiunii, arătând că pârâta I urmează a fi SC P.P.P.I.

SRL cu sediul în Craiova str. Constantin Angelescu, parter, județul Dolj (fila 72). La data de 17 decembrie 2008 pârâta SC P.P.P.I. SRL a formulat întâmpinare (fila 80) a invocat excepția lipsei calității sale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune. Tribunalul a constatat că excepția invocată de către pârâtul Consiliul Județean Dolj este întemeiată. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de SC P.P.P.I.

SRL, tribunalul a constatat că este, de asemenea, neîntemeiată, pentru că dreptul reclamantei de a pretinde remiterea contravalorii produselor încredințate spre a fi vândute, din care se scădea valoarea comisionului, se năștea, conform contractului, la data la care reclamanta era informată în legătură cu vânzarea semințelor, în acest sens fiind dispozițiile art. V - „Obligațiile părților contractante" lit. j) (a se vedea contract din 05 aprilie 2004 - fila 5). Cât privește fondul pretenției, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere că este dovedită de către reclamantă împrejurarea că a predat cantitățile de semințe arătate în cererea de chemare în judecată și că doar o parte dintre semințele predate se mai regăsesc în depozitele pârâtei iar pârâta SC P.P.P.I.

SRL nici nu a contestat că autoarea ei ar fi primit aceste cantități de semințe și că încă mai are o parte din semințele ce au fost încredințate spre vânzare în depozitele sale. Deprecierea acestora ori livrarea de semințe necorespunzătoare calitativ, invocată prin întâmpinare, nu poate constitui motiv de respingere a acțiunii pentru că constatarea unor astfel de împrejurări trebuia să fie făcută în conformitate cu art. 12 din contract prin act comunicat reclamantei în trei zile de la constatare, în caz contrar considerându-se că bunurile au fost primite de consignatar în stare bună. Cum nu s-a făcut dovada reclamării unor vicii a bunurilor încredințare în condițiile arătate, Tribunalul reține că bunurile au fost primite de către pârâtă în stare bună.

De asemenea, nu a fost contestată împrejurarea că în magaziile pârâtei nu se găsește cantitatea de 23.348 kg. semințe, în valoare de 78.904,29 lei, fiind, prin urmare, concluzia că această cantitate de semințe a fost vândută, fără ca reclamantei să i se achite suma cuvenită, respectiv suma de 78.904,29 lei. Așa fiind, Curtea de Arbitraj Internațional prin sentința arbitrală nr. 117 din data de 18 mai 2009, în baza art. 969 și art. 1073 C. civ. a admis acțiunea de față și a obligat pe pârâta SC P.P.P.I. SRL la plata sumei de 78.904,29 lei către reclamantă. Împotriva acestei sentințe arbitrale a formulat acțiune în anulare petenta SC P.P.P.I. SRL Craiova, iar Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 20 din 29 ianuarie 2010 a respins ca nefondată acțiunea în anulare.

Sentința sus menționată a fost recurată de către reclamanta SC P.P.P.I. SRL Craiova în temeiul 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii și anularea sentinței arbitrale. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC P.P.P.I. SRL Craiova nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 15 dosar recurs). În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC P.P.P.I. SRL Craiova împotriva sentinței comerciale nr. 20 din data de 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.