ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2592/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. 260 din 12 mai 2008,

reclamanta SC I.T.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Județeană

pentru Protecția Plantelor Dolj, în prezent SC P.P.P.I. SRL și Consiliul

Județean Dolj, solicitând, obligarea ambelor pârâte în solidar sau numai partea

în culpă la plata sumei de 78.904,29 lei, cu titlu de preț pentru produse

încredințate a fi vândute în regim de consignație.

Reclamanta a mai solicitat, ca în

cazul în care s-ar considera „că pârâtele, ori numai una dintre pârâte, nu ar

putea să fie obligate la plata sumei de 78.904,29 lei cu titlu de preț,

obligarea pârâtelor la plata acestei sume cu titlu de daune

”

.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că între ea, în calitate de consignant, și pârâta 1 - Direcția Județeană

pentru Protecția Plantelor Dolj (în prezent SC P.P.P.I. SRL), în calitate de

consignatar, au fost încheiate două contracte de consignație, respectiv

contractul din 05 aprilie 2004 (prelungit până la 31 decembrie 2007) și

contractul din 11 octombrie 2006, în baza cărora a încredințat pârâtei I

mărfuri (semințe de floarea soarelui, porumb, ovăz și grâu) prevăzute în anexele

1 și 2, respectiv anexa I, la contract, pentru a fi vândute în regim de

consignație, că potrivit art. 27 și 8 din contractul nr. x/2004, respectiv art.

11.1 și 4.2. din contractul nr. x/2006, pârâta I avea obligația să-i plătească

prețul produselor vândute, mai puțin valoarea comisionului, că pentru toată

perioada cât semințele se aflau în depozitul consignatarului, acesta avea

obligația să le păstreze în bună stare și că până în momentul vânzării

mărfurilor de către consignatar, proprietar al mărfurilor era consignantul.

Reclamanta a mai arătat că pârâta I nu

și-a îndeplinit corespunzător obligațiile asumate prin contracte în sensul că,

pentru cantitatea de 23.348 kg semințe vândute nu a achitat prețul acesteia,

respectiv suma de 78.904,29 lei, și că această sumă rezultă din facturile

emise.

De asemenea, reclamanta a mai arătat

că întreaga cantitate de semințe pentru care s-au emis facturile a căror

achitare se solicită prin acțiunea de față, nu se mai află în depozitul pârâtei

I, că pârâta I nu i-a comunicat nici când și cum au fost înstrăinate semințele,

că dacă pârâtele sau una dintre aceasta nu ar fi obligate la plata sumei

pretinse prin prezenta cerere, acestea sau pârâta în culpă s-ar îmbogăți fără

just temei și că a chemat în judecată și Consiliul Județean Dolj, având în

vedere că pârâta I, Direcția Județeană pentru Protecția Plantelor Dolj (în

prezent SC P.P.P.I. SRL), este în subordinea directă a Consiliului Județean

Dolj.

La data de 11 noiembrie 2008

reclamanta a formulat o precizare a acțiunii, arătând că pârâta I urmează a fi SC

P.P.P.I. SRL cu sediul în Craiova str. Constantin Angelescu, parter, județul

Dolj (fila 72).

La data de 17 decembrie 2008 pârâta SC

P.P.P.I. SRL a formulat întâmpinare (fila 80) a invocat excepția lipsei

calității sale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Tribunalul a constatat că excepția

invocată de către pârâtul Consiliul Județean Dolj este întemeiată.

Cu privire la excepția prescripției

dreptului la acțiune,

invocată

de SC P.P.P.I. SRL, tribunalul a constatat că este, de asemenea, neîntemeiată,

pentru că dreptul reclamantei de a pretinde remiterea contravalorii produselor

încredințate spre a fi vândute, din care se scădea valoarea comisionului, se

năștea, conform contractului, la data la care reclamanta era informată în

legătură cu vânzarea semințelor, în acest sens fiind dispozițiile art. V -

„Obligațiile părților contractante" lit. j) (a se vedea contract din 05

aprilie 2004 - fila 5).

Cât privește fondul pretenției,

tribunalul a constatat că aceasta este

întemeiată având în vedere că este dovedită de către reclamantă împrejurarea că

a predat cantitățile de semințe arătate în cererea de chemare în judecată și că

doar o parte dintre semințele predate se mai regăsesc în depozitele pârâtei iar

pârâta SC P.P.P.I. SRL nici nu a contestat că autoarea ei ar fi primit aceste

cantități de semințe și că încă mai are o parte din semințele ce au fost

încredințate spre vânzare în depozitele sale. Deprecierea acestora ori livrarea

de semințe necorespunzătoare calitativ, invocată prin întâmpinare, nu poate

constitui motiv de respingere a acțiunii pentru că constatarea unor astfel de

împrejurări trebuia să fie făcută în conformitate cu art. 12 din contract prin

act comunicat reclamantei în trei zile de la constatare, în caz contrar

considerându-se că bunurile au fost primite de consignatar în stare bună. Cum

nu s-a făcut dovada reclamării unor vicii a bunurilor încredințare în

condițiile arătate, Tribunalul reține că bunurile au fost primite de către

pârâtă în stare bună. De asemenea, nu a fost contestată împrejurarea că în

magaziile pârâtei nu se găsește cantitatea de 23.348 kg. semințe, în valoare de 78.904,29 lei, fiind, prin urmare, concluzia că această cantitate

de semințe a fost vândută, fără ca reclamantei să i se achite suma cuvenită,

respectiv suma de 78.904,29 lei.

Așa fiind, Curtea de Arbitraj

Internațional prin sentința arbitrală nr. 117 din data de 18 mai 2009, în baza art.

969 și art. 1073 C. civ. a admis acțiunea de față și a obligat pe pârâta SC

P.P.P.I. SRL la plata sumei de 78.904,29 lei către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe arbitrale a

formulat acțiune în anulare petenta SC P.P.P.I. SRL Craiova, iar Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 20 din 29

ianuarie 2010 a respins ca nefondată acțiunea în anulare.

Sentința sus menționată a fost

recurată de către reclamanta SC P.P.P.I. SRL Craiova în temeiul 304 pct. 9 C.

proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței

atacate și pe fond admiterea acțiunii și anularea sentinței arbitrale.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta

Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3)

din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării

cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea

oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor

de judecată, și a reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC P.P.P.I. SRL Craiova

nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta

fiind citată pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010 cu mențiunea

de a achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 15

dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta

nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă

pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010, când procedura de citare

a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35

pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art.

9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și

să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

reclamanta SC P.P.P.I. SRL Craiova împotriva sentinței comerciale nr. 20 din

data de 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

iulie 2010.