ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 291/2013

Asupra recursului de față ;

Prin sentința penală nr. 141 din 28 martie 2012 a Tribunalului Dolj, în temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C.C., recidivist postexecutoriu, arestat în altă cauză, în prezent deținut în Penitenciarul Târgu Jiu, la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.

În baza art. 64 C. pen. a stabilit pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice si in funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale - pe o durata de 3 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată .

În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicata prin sentința penala nr. 17 din 19 ianuarie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitiva prin Decizia penala nr. 1426/2011 a Curții de Apel Craiova in pedepsele componente, astfel:

- 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 320

1

C. proc. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. acontopit pedepsele cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicata in prezenta cauza, in pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare.

În temeiul art 36 alin. (3) C. pen. a dedus durata arestării de la data de 03 octombrie 2011 la zi. S-a luat act ca inculpatul a fost arestat in alta cauza.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 11/2011 emis de Judecătoria Caracal in baza sentinței penale nr. 17 din 19 ianuarie 2011, definitiva prin Decizia penala nr. 1426/2011 a Curții de Apel Craiova si a dispus emiterea unui alt mandat de executare la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului C.C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), lit. c) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții publice elective, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale. În baza art. 64 C. pen. rap. la art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului C.C. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice si in funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale - pe o durata de 3 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executata.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 a dispus ca inculpatul C.C. sa nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.

În temeiul art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul C.C. la plata către partea civila Statul Roman prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Dolj a sumei de 241.925 lei, din care 6.461 lei reprezintă impozit pe profit estimat, si suma de 235.464 lei taxa pe valoare adăugata, precum și la dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 163 alin. (2) C. proc. pen. a dispus instituirea masurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpatului C.C. pana la concurenta sumei de 241.925 lei, precum și a sumei reprezentând dobânzi legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea sentinței la O.N.R.C. pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul C.C. la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu in cuantum de 200 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 01 mai 2008, între SC L.G. SRL, în calitate de vânzător, administrata de inculpatul C.C., și SC S.C.I. SRL, în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din data de 01 mai 2008, având ca obiect achiziționarea de produse cerealiere (grâu, rapiță, orz, floarea-soarelui și soia), de către prima societate și revânzarea către cea de-a doua. Conform convenției dintre părți, achitarea contravalorii produselor urma să se facă cu ordin de plată sau numerar, la momentul recepționării și facturării mărfii.

În derularea contractului, C.C. a achiziționat produse agricole de la diverse persoane fizice și juridice de pe raza județelor Dolj și Olt pe care ulterior le-a livrat către SC S.C.I. SRL, administrata de martorul S.P., care a recunoscut in declarația di cursul urmăririi penale împrejurarea derulării raporturilor comerciale, arătând cum a preluat pe parcursul mai multor zile cantitățile de cereale vândute de societatea administrata de inculpat.

Astfel, în perioada 20 iunie 2008 - 03 iulie 2008, SC L.G. SRL, administrata de inculpat, a livrat către SC S.C.I. SRL, cantitatea de 853.834 kg. rapiță, 159.996 kg. orz și 58.600kg. grâu, întocmind 13 facturi fiscale, documente pe care C.C. nu le-a înregistrat în evidenta contabilă proprie. Valoarea totala a cerealelor vândute de inculpat este de 1.239.327,02 lei, la care se adaugă T.V.A. in valoare de 235.464,53 lei.

Prin Raportul de expertiză contabilă judiciară nr. 420 din 22 septembrie 2011, s-a stabilit ca SC L.G. SRL Craiova nu a întocmit nota de intrare recepție pentru produsele achiziționate de la persoane fizice sau juridice pe care ulterior le-a vândut către SC S.C.I. SRL Craiova, întocmind un număr de 13 facturi, in perioada 20 iunie 2008 - 03 iulie 2008 pentru 853.834 kg rapița, 159.996 kg orz și 58.600 kg grâu, pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă proprie, nu a declarat obligațiile către bugetul de stat, pentru care datorează suma de 241.925 lei, din care: impozit pe profit estimat = 6.461 lei și T.V.A. =235.464 lei.»

Ulterior, partea civila a formulat obiecțiuni, cărora expertul le-a răspuns in scris, in supliment, pornind de la definiția si natura juridica a noțiunii de profit impozabil, care reprezintă diferența dintre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizării veniturilor, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile, si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile .

Conform art 19 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare .

In conținutul răspunsului la obiectiunile formulate, expertul desemnat a precizat ca impozitul pe profit aferent celor 13 facturi este de 6.461 lei rezultat din : scăderea sumei de 1.203.595 lei (reprezentând cost de achiziție estimat in funcție de prețul mediu de achiziție transmis de D.R.S. Dolj, conform înscrisului aflat la fila 28 d.u.p.) din suma de 1.239.287 lei reprezentând totalul veniturilor obținute de societatea administrata de inculpat, iar la rezultatul acestei operațiuni se va aplica procentul de 16% cota de impozitare.

În cuprinsul raportului de inspecție fiscala întocmit de D.G.F.P. Dolj s-a considerat ca baza impozabila totalul veniturilor realizate, fara avea in vedere cheltuielile care s-au efectuat cu achiziționarea produselor, ceea ce contravine prevederilor art 19 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., care reglementează modul de calcul al profitului impozabil - diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri,

Responsabilitatea inculpatului pentru omisiunea înregistrării in contabilitate a operațiunilor comerciale decurge din prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, conform cărora: răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.

Deținerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor și datoriilor, precum și efectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise (art. 11 din Legea nr. 82/1991).

În drept, omisiunea evidențierii de către inculpat, in calitate de administrator al SC L.G. SRL, în actele contabile, a operațiunilor comerciale efectuate cu societatea SC S.C.I. SRL având ca obiect vânzarea produselor agricole, concretizate in încheierea a 13 facturi fiscale, in perioada 20 iunie 2008 - 03 iulie 2008 determinând astfel neîndeplinirea obligației de a plăti impozit pe profit si T.V.A. către bugetul de stat in valoare de 6461 lei si respectiv 235.464 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Din punct de vedere al conținutului constitutiv, infracțiunea presupune ca elementul material sa constea intr-o inacțiune, abstențiune de a evidenția operațiunile comerciale efectuate sau veniturile obținute in documentele contabile oficiale sau in alte documente legale. Urmarea imediată consta in neplata către stat a obligațiilor fiscale prevăzute de lege, precum si plata unor obligații fiscale micșorate in raport cu cele prevăzute de lege. Legătura de cauzalitate rezulta din probele administrate.

Forma de vinovăție cu care se săvârșește aceasta infracțiune este intenția directa calificata de scop, fapta savarsindu-se pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Prin dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 se urmărește asigurarea stabilirii de situații fiscale reale, care să asigure o corectă colectare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a celorlalte obligații fiscale ce revin contribuabililor.

De principiu, contribuabilul este obligat să își înregistreze toate aceste operațiuni în evidențele sale contabile, iar unele dintre acestea și în alte documente legale. De exemplu, vânzările, ca de altfel și cumpărările, se înregistrează atât în contabilitatea societății în ordine cronologică, potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991; cât și în decontul de T.V.A., document special pentru stabilirea, calcularea și virarea sumelor datorate de contribuabil bugetului de stat și invers. Totodată, aceste operațiuni se înregistrează și în jurnalul de vânzări și în jurnalul de cumpărări. Astfel, omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale poate consta fie în

neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul realizat, fie în neînscrierea documentelor justificative întocmite în celelalte documente contabile sau în alte documente legale, fie înregistrarea unor venituri mai mici decât cele realizate în realitate. Necalcularea, neînregistrarea și neraportarea acestor operațiuni determină, în final, pagube la bugetul de stat prin nefacturarea veniturilor încasate și neplata obligațiilor fiscale aferente acestora.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicata inculpatului, s-au avut în vedere criteriile legale, generale, cumulative si obligatorii de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei ce rezultă din împrejurările in care inculpatul a dezvoltat relațiile comerciale si nu si-a îndeplinit obligațiile contabile, perioada de timp in care a acționat.

S-au in vedere limitele mari de pedeapsă fixate de Legea nr. 241/2005, cuantumul foarte mare al prejudiciului provocat bugetului de stat si de nerecuperarea sa pana in prezent, inculpatul nedepunând nicio diligenta pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii.

Simpla atitudine de recunoaștere si regret a faptei nu poate antrena alte efecte atenuante ale pedepsei, cu excepția prevederii art. 320

1

C. proc. pen., întrucât recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, justa individualizări a pedepsei.

Starea de recidiva postexecutorie, forma continuata de infracțiune, conform art. 41 alin. (2) C. pen., existenta si a unei alte condamnări pentru același gen de infracțiuni concurente denota o periculozitate sporită a inculpatului dar și necesitatea ca funcțiile pedepsei constrângere, reeducare, eliminare, exemplaritate să fie realizate cu mai multa strictețe.

Prejudiciul nu a fost recuperat si este in continua ascensiune, având in vedere ca suma ce reprezintă prejudiciul cert este purtătoare de dobânzi si alte accesorii conform C. fisc.

S-a aplicat pedeapsa accesorie si pedeapsa complementara constând in interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., acesta din urma constând in interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o durata de 3 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executata. Necesitatea aplicării pedepselor accesorii si complementare decurge din incompatibilitatea stării de detenție cu exercițiul acestor drepturi, dar si in caracterul nedemn al persoanei inculpatului, care, in exercițiul funcției de administrator al unei societăți comerciale a încheiat operațiuni comerciale cu alte societăți, insa nu si-a îndeplinit si obligațiile fiscale obligatorii, ceea ce este de natura a releva gradul ridicat de periculozitate care decurge din comportamentul sau în raporturile comerciale.

A aplicat art. 35 C. pen. privind modalitatea de contopire a pedepselor concurente in cazul concursului de infracțiuni, având in vedere ca și prin sentința penala 17/2011 a Judecătoriei Caracal s-a aplicat inculpatului si pedeapsa complemeștara aferenta.

În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. s-a descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare, aplicata prin sentința penala 17 din 19 ianuarie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitiva prin Decizia penala nr. 1426/2011 a Curții de Apel Craiova in pedepsele componente, astfel:

-

5 luni închisoare pentru infracțiunea prev de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 320

1

C. proc. pen.

-

3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

-

1 ani 6 luni închisoare centru comiterea infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., constatându-se ca infracțiunile enumerate se afla in concurs real cu infracțiunea dedusa judecații, s-au contopit pedepsele enumerate cu pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare aplicata in prezenta cauza, în pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus durata arestării de la data de 03 octombrie 2011 (data începerii executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicata prin sentința penala 17 din 19 ianuarie 2011 a Judecătoriei Caracal) la zi si s-a luat act ca inculpatul este arestat în alta cauza. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 11/2011 emis de Judecătoria Caracal in baza sentinței penale nr. 17 din 19 ianuarie 2011, definitiva prin Decizia penala nr. 1426/2011 a Curții de Apel Craiova si s-a emis alt mandat de executare pentru pedeapsa rezultanta, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri (astfel cum s-a dispus prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 11 aprilie 2012 din prezentul dosar).

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul sa nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost aleasa, este decăzuta din drepturi. Aceasta interdicție reprezintă o nedemnitate care decurge din condamnarea suferita, si care are o natura juridica diferita de pedeapsa complementara, întrucât: se executa pe toata perioada începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare penala la intervenirea reabilitării de drept, adică egala cu cea in care condamnarea suferita reprezintă un antecedent penal si nu numai pe o perioada determinata ; include interdicția exercitării nu numai a funcției de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, astfel cum prevede art. 64 lit. c C. pen., ci si alte funcții sau activități in corelație cu aceasta -fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale; decurge din hotărârea definitiva de condamnare, fiind o decădere prevăzuta de o lege extrapenala, dar care este obligatorie, imperativa, nefiind lăsata Ja dispoziția si aprecierea instanței de judecata ; nu depinde de cuantumul pedepsei aplicate, ci singura condiție impusa este aceea ca obiectul condamnării penale definitive suferite sa fie una dintre infracțiunile prev de Legea nr. 241/2005, întrucât aceasta decădere din drepturi este considerata un veritabil mijloc de protejare a relațiilor si activităților comerciale ce se caracterizează prin fermitate, loialitate si încredere intre parteneri.

Având natura juridica deosebita de pedeapsa complementara, decăderea din drepturi prev. de art. 12 din Legea nr. 241/2005 se poate dispune cumulat cu aceasta.

În temeiul art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civila Statul Roman prin A.N.A.F., a sumei de 241.925 lei, din care 6461 lei reprezintă impozit pe profit estimat si suma de 235.464 lei taxa pe valoare adăugata, precum și la dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului. Aceste sume au caracter accesoriu fata de creanța principala, si se cuvin părții civile, in temeiul principiului reparării integrale a pagubei, atât a celei efectiv produse cat si a beneficiului nerealizat (art. 14 C. proc. pen.).

Nu s-a acordat prejudiciul in cuantumul solicitat de partea civila si stabilit in mod extrajudiciar prin raportul de inspecție fiscala nr. 7163 din 05 iulie 2010 si Decizia de impunere nr. 974 din 05 iulie 2010 întocmite de D.G.F.P. Dolj, întrucât sumele pretinse sunt stabilite in afara procesului penal, înaintea începerii acestuia, prin rezoluția din data de 05 august 2010, si nu se coroborează cu alte probe administrate in cursul procesului penal.

Conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 in cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Aceste dispoziții legale nu impun si condiția prealabila identificării bunurilor asupra cărora sa se instituie masurile asigurătorii, întrucât identificarea bunurilor reprezintă o problema de punere in executare a dispoziției instanței, si nu de instituire a masurilor asigurătorii.

Rolul masurilor asigurătorii este acela de a garanta executarea obligațiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acțiunii penale si acțiunii civile din cadrul procesului penal; funcționalitatea lor este numai asiguratorie si nu reparatorie

Având in vedere obligativitatea instituirii masurilor asigurătorii prin art. 11 din Legea nr. 241/2005, și luând in considerare ca dispozițiile art. 163 C. proc. pen. si urm. nu instituie o condiție prealabila privind identificarea bunurilor sau a sumelor de bani asupra cărora sa se instituie masurile asigurătorii, rezulta ca aceste masuri procesuale se pot institui fara o astfel de condiție prealabila. Numai după instituirea masurilor asigurătorii, pe baza încheierii sau hotărârii instanței de judecata, se va proceda la punerea in executare prin identificarea bunurilor sau a sumelor de bani aflate in patrimoniul inculpatei sau a părții responsabile civilmente. Conform art. 164 alin. (2) C. proc. pen. încheierea sau hotărârea instanței de judecata prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc sau prin organele proprii de executare in cazul in care parte civila este una dintre unitățile prev. de art. 145 C. pen.

A considera pentru instituirea masurilor asigurătorii ca este obligatorie prealabila identificare a bunurilor presupune a adăuga la lege, deoarece niciun act normativ nu instituie o asemenea condiție,iar extinderea aplicării legii este inadmisibila in cadrul procesului penal, deoarece normele de drept procesual penal sunt de stricta interpretare si aplicare .

Măsurile asigurătorii au în primul rând un scop preventiv și produc efecte nu numai prezente, ci și în viitor. In acest sens, chiar dacă la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare inculpatul nu are nici un bun propriu mobil sau imobil, urmare instituirii sechestrului asigurător, creditorul are posibilitatea oricând în viitor de a pune în aplicare această măsură odată cu identificarea unor bunuri în patrimoniul sau.

Respingerea cererii de instituire a masurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului nu are suport legal și este în contradicție cu finalitatea urmărită de legiuitor prin instituirea acestei dispoziții legale și chiar cu finalitatea condamnării pentru evaziune fiscală - aceasta presupunând, pe lângă aplicarea unei pedepse, și recuperarea pagubei cauzate statului.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art 163 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus instituirea masurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpatului pana la concurenta sumei de 241.925 lei, precum și a sumei reprezentând dobânzi legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinței la O.N.R.C. pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva sentinței Tribunalului Dolj au declarat apel partea civilă D.G.F.P. Dolj în numele Statului Român și pentru A.N.A.F. și inculpatul C.C.

În motivarea apelului, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia invocând circumstanțele personale favorabile respectiv faptul că este căsătorit, are un copil major în continuarea studiilor și se gospodărește cu părinții săi pe care îi sprijină, aceștia având grave probleme de sănătate. Inculpatul a mai arătat că regretă fapta săvârșită pe care a recunoscut-o încă din timpul cercetărilor efectuate de organele de poliție, poziția sa procesuală rămânând constantă în acest sens pe întreg parcursul procesului penal. S-a invocat și similitudinea faptei cercetate în prezenta cauză cu cea pentru care a fost condamnat definitiv prin hotărârea a cărei contopire s-a solicitat.

Prin motivele de apel formulate în cauză de partea civilă s-a arătat ca instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de constituire ca parte civilă formulată de D.G.F.P. Dolj în numele Statului Român. De asemenea s-a arătat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază acordând doar suma de 241.925 lei cu acest titlu deși partea civilă solicitase în procesul penal suma de 433.750 lei, fără a arăta ce reprezintă suma acordată. S-a invocat și faptul că nu s-a arătat prin hotărârea apelată data de la care sunt datorate accesoriile debitului la care inculpatul a fost obligat, accesorii ce sunt determinate potrivit C. proc. fisc. și constau în dobânzi, majorări și penalități, din acestea prima instanță neacordând decât dobânzile. S-a arătat că accesoriile debitului se datorează de la data de 25 iulie 2008, data la care a încetat activitatea infracțională și până la stingerea sumei datorate.

Pe fondul cauzei s-a arătat că obligațiile fiscale au fost stabilite prin Decizia de impunere nr. 974 din 05 iulie 2010 și raportul de inspecție fiscală nr. 7163 din 05 iulie 2010 întocmite pentru SC L.G. SRL astfel că nu se poate da relevanță raportului de expertiză efectuat în cauză. Tot referitor la acest raport de expertiză s-a arătat că D.G.F.P. Dolj a formulat obiecțiuni la care expertul nu a răspuns.

De asemenea, în determinarea prejudiciului respectiv a impozitului pe profit expertiza contabilă a avut în vedere adresa din 14 septembrie 2011 a D.N.S. Dolj care a comunicat prețul mediu de achiziție pentru fiecare produs cerealier în parte, însă aceasta nu reprezintă un document justificativ fiind astfel nefiind respectate disp. art. 21 alin. 4 lit. f) din C. fisc. potrivit cărora cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ potrivit legii sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil. Mai mult, potrivit expertizei contabile rezultă că nu au fost găsite documente de aprovizionare pentru mărfurile livrate astfel că nu se putea ține cont de cheltuielile cu acestea, impozitul pe profit determinat de organul de control al D.G.F.P. Dolj respectiv suma de 198.286 lei fiind astfel cel real. In același sens s-a invocat și Decizia nr.5 din 15 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

Prin Decizia penală nr. 272 in 21 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de partea civilă D.G.F.P. Dolj în numele Statului Român și pentru A.N.A.F. și inculpatul C.C., împotriva sentinței penale nr. 141 din data de 28 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 21627/63/2011.

A desființat sentința penală în parte sub aspectul laturii penale, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, și sub aspectul laturii civile.

A descontopit pedeapsa rezultantă principală de 3 ani și 6 luni închisoare și a repus pedepsele în individualitatea lor.

A redus pedeapsa aplicată în cauză inculpatului C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

A recontopit pedeapsa aplicată cu pedepsele aplicate prin secția penală nr. 17 din 19 ianuarie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitivă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., prin D.G.P.F. Dolj și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 241.925 lei reprezentând despăgubiri civile cu dobânzi și penalități aferente calculate în conformitate cu dispozițiile art. 120 și 120

1

C. proc. fisc. până la executare.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate. Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului din care 200 lei a reprezentat onorariu] apărătorului oficiu.

S-a reținut că în mod temeinic prima instanță a făcut aplicarea în cauză a procedurii simplificate prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele de fond și de formă care permit aplicarea acestei proceduri, respectiv inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței în termenul prescris de lege iar din probele administrate, rezultă că fapta acestuia este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a constatat că prima instanță a avut în vedere în mod temeinic criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei comise de inculpat ce rezultă din modalitatea în care fapta a fost săvârșită, în formă continuată, precum și din urmarea acesteia respectiv prejudiciul adus bugetului consolidat al statului și faptul că acesta nu a fost recuperat până în prezent precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului respectiv starea de recidivă postexecutorie în care infracțiunea cercetată în prezenta cauză a fost săvârșită dar și datele favorabile acestuia, respectiv împrejurarea că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal atât la urmărirea penală cât și la judecată și a consimțit să acopere prejudiciul așa cum a fost acesta reținut prin actul de sesizare al instanței beneficiind astfel și de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Întrucât minimul special pentru infracțiunea săvârșită de inculpat redus potrivit disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost de un an și patru luni, a reținut că o pedeapsă de trei ani închisoare în raport de toate criteriile mai sus arătate este în măsură să satisfacă scopul preventiv și educativ al pedepsei față de inculpat prev. de art. 52 C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei instanța de apel a reținut că prima critică formulată de partea civilă este nefondată întrucât analizându-se sentința apelată rezultă în mod evident din dispozitivul și considerentele acesteia că latura civilă a cauzei, respectiv cererea de constituire ca parte civilă a D.G.F.P. Dolj ca reprezentant al Statului Român, a fost analizată, prima instanță pronunțându-se asupra acestei cereri. De asemenea, sentința apelată cuprinde considerentele ce au condus la soluționarea acțiunii civile, prima instanță explicitând în acest sens, argumentele care au dus la admiterea în parte a acțiunii civile.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței sub aspectul laturii civile a reținut similar primei instanțe că prejudiciul efectiv cauzat bugetului de stat prin fapta inculpatului cercetată în prezenta cauză constă în suma de 241.925 lei din care 6.461 lei impozit pe profit și 235.464 lei T.V.A. așa cum aceste obligații fiscale au fost determinate prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

Nu au fost reținute argumentele aduse în apel de partea civilă în sensul că impozitul pe profit datorat de inculpat ar fi într-un cuantum mai mare deoarece prin raportul de expertiză dar și prin obiecțiunile formulate de partea civilă la acesta, expertul desemnat în cauză a arătat care au fost împrejurările care au determinat calcularea impozitului pe profit la suma de 6.461 lei respectiv aplicarea art. 19 alin. (1) din C. fisc. potrivit căruia „profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile".

Împotriva Deciziei penale nr. 272 din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs partea civilă D.G.F.P. Dolj - Statul Român prin A.N.A.F., susținând că se impune obligarea inculpatului la plata sumei de 433.750 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat dovedit cu raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, cât și instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului.

Recursul declarat de partea civilă D.G.F.P. Dolj - Statul Român prin A.N.A.F. este nefondat.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în perioada 20 iunie 2008 - 03 iulie 2008, SC L.G. SRL a livrat societății SC S.C.I. SRL cantitatea de 853.834 kg rapiță, 159.996 kg orz și 58.600 kg grâu, întocmind 13 facturi fiscale, documente pe care inculpatul C.C. nu le-a înregistrat în evidența contabilă și s-a sustras raportării obligațiilor fiscale (impozit pe profit și T.V.A.).

Prin raportul de expertiză contabilă s-a stabilit că SC L.G. SRL Craiova a emis către SC S.C.I. SRL Craiova un număr de 13 facturi, pe care nu Je-a înregistrat în evidența contabilă proprie, nu a declarat obligațiile către bugetul de stat, pentru care datorează suma de 241.925 lei, din care impozit pe profit 6.461 lei și T.V.A. 235.464 Iei.

Așadar, prin expertiza contabilă efectuată s-a stabilit că în cauză prejudiciul bugetului de stat este în cuantum de 241.925 Iei, din care impozit pe profit - 6.461 lei și T.V.A. - 235.464 lei, pagubă reținută și în acrul de sesizare.

Corect, pe baza acestei probe, instanța a dispus obligarea inculpatului C.C. - administrator al SC L.G. SRL la plata acestei sume către partea civilă, inclusiv dobânzi și penalități de întârziere calculate conform codului de procedură fiscală până la executare.

În soluționarea acțiunii civile, instanța este ținută și de respectarea principiului reparației integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune atât repararea pagubei efectiv încercată - lucrum cesans - cât și acoperirea, folosului material, a unui câștig de care partea civilă a fost lipsită - damnum emergens.

Contrar celor susținute de partea civilă, dar în acord cu cele două instanțe - fond, apel - se reține că prejudiciul solicitat de partea civilă în sumă de 433.750 lei nu a fost dovedit. În acest sens, se are în vedere că dovada pretențiilor civile nu se poate realiza prin raportul de inspecție fiscală din 5 iulie 2010 și Decizia de impunere nr. 974 din 5 iulie 2010, ambele întocmite de însăși partea civilă A.N.A.F. din prezenta cauză.

Cele două înscrisuri au fost emise în faza actelor premergătoare, anterior începerii urmăririi penale, dispusă la 5 august 2010, nu se coroborează cu alte probe administrate și provin de la o parte din proces.

Ca atare, raportul de expertiză contabilă - (fundamentat pe o cercetare de specialitate realizat în conformitate cu dispozițiile art. 118 și urm.C. proc. pen., de către un expert independent de părți, oficial desemnat de organul de urmărire penală și ale cărui concluzii se întemeiază pe cercetarea înscrisurilor prezentate de părți, inclusiv a raportului de inspecție fiscală din 5 iulie 2010 întocmit de partea civilă) nu poate fi înlăturat cu cele două înscrisuri ale părții civile ale căror concluzii în ceea ce privește cuantumul pagubei au fost infirmate prin expertiza de specialitate.

Prin raportul de expertiză s-au arătat explicit împrejurările care au determinat calcularea impozitului pe profit la suma de 6.461 lei, respectiv prin aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. (1) C. fisc. potrivit cărora profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Cât privește cererea părții civile de instituire a măsurilor asigurătorii, reiterată în recurs, se observă că prima instanță în temeiul dispozițiilor art. ll din Legea nr. 241/2005 și art. 163 alin. (2) C. proc. pen., a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpatului C.C. până la concurența sumei de 241.925 lei, precum și a sumei reprezentând dobânzi legale cât și penalități de întârziere aferente.

Prin urmare, cererea părții civile a rămas fără obiect, de vreme ce instanța de fond a dispus în sensul solicitat, aspect nesesizat de partea civilă odată ce a înțeles că formuleze aceeași cerere de instituire a măsurilor asigurătorii atât în apel cât și în recurs.

Constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă D.G.F.P. Dolj - Statul Român prin A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 272 din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă D.G.F.P. Dolj - Statul Român prin A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 272 din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013.