ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2199/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 100/C din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea comercială formulată și precizată de reclamanta SC F.T. SA Mediaș, în contradictoriu cu pârâta SC S.G. SRL Galați. A fost obligată pârâta la plata sumei de 321.935,42 lei cu titlu de pretenții, reprezentând contravaloare lucrări foraj, a sumei de 60.363 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru perioada 30 octombrie 2008-04 martie 2009, precum și a sumei de 8.920 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta SC S.G.

SRL Galați. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile au încheiat Contractul de executare lucrări din 8 septembrie 2008, prin care reclamanta se obliga să execute un număr de 25 buc. foraje direcționale pentru introducerea cablurilor de oțel de 12 mm diametru în zona epavei Transilvania. Prețul a fost stabilit prin contract, avându-se în vedere lungimea unui foraj de 50 ml și numărul acestora de 25 buc. S-a arătat că prin contract pârâta s-a obligat să asigure accesul pentru amplasarea utilajului de foraj, ponton poziționare utilaj de foraj, coloana protecție între ponton și fund apă, scafandru pentru montarea cablului în cap tragere, cabluri pentru tăiere, personal asistență tehnică și că potrivit procesului-verbal de recepție din 30 septembrie 2008, semnat fără obiecțiuni de către pârâtă, reclamanta a realizat 8 foraje, în lungime totală de 410 ml.

S-a reținut că în procesul-verbal de recepție s-a menționat că, la execuția lucrării au fost respectate în întregime prevederile proiectului și cerințele beneficiarului, iar ulterior încheierii procesului verbal de recepție, pe comunicarea situației de lucrări, pârâta a notat o serie de obiecțiuni, în sensul că nu se pot utiliza cablurile de oțel, deoarece în zona unde a început forajul există un obstacol care nu permite apropierea cablurilor de epavă, motiv pentru care apreciază că lucrarea nu corespunde calitativ.

În baza probatoriului administrat, înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială, s-a considerat că reclamanta a executat forajele așa cum au fost acceptate de pârâtă în oferta de preț și stabilite în contractul încheiat și mai mult decât atât, s-au avut în vedere prevederile pct. 3.4 din contract, care menționează că decontarea lucrărilor se va face în funcție de cantitatea real executată, reieșită din procesul verbal de recepție acceptat de ambele părți. S-a motivat că, convențiile legal făcute au putere de lege între părți, obligația reclamantei fiind executată, conform contractului, pârâta este obligată, la rândul ei, să-și execute obligația contractuală privind achitarea prețului lucrării.

Față de cele reținute, acțiunea a fost admisă și în baza art. 969, 970 C. civ. raportat la art. 1470 și 1410 același cod, a fost obligată pârâta la plata sumei de 321.935,42 lei cu titlu de pretenții, reprezentând contravaloarea lucrărilor de foraj. De asemenea, pârâta a fost obligată, în baza art. 43 C. com. raportat la pct. 8.1 din contractul încheiat de părți și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 60.363 lei calculate pentru perioada 30 octombrie 2008-4 martie 2009, respectiv de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data formulării acțiunii.

În ceea ce privește cererea reconvențională, prima instanță a reținut că pârâta a solicitat să fie obligată reclamanta la plata sumei de 344.187,93 lei daune, deoarece a fost nevoită, pentru a utiliza cablurile de oțel în scopul pentru care au fost trecute pe sub epavă, să execute lucrări suplimentare, de excavare cu macaraua plutitoare pentru a putea smulge cablurile din albia fluviului, pentru a recupera cablurile și a le apropia de epavă. Pe lângă aceste lucrări, cu ajutorul scafandrilor, s-a executat decolmatarea stratului de depuneri aflat deasupra cablurilor și inspecții pentru identificarea cablurilor.

Pârâta a susținut că datorită nerespectării de către reclamantă a clauzelor contractuale, au fost produse daunele ce le solicită pe calea cererii reconventionale, ori din cele reținute anterior, a rezultat că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar operațiunile la care se referă pârâta-reclamantă reconvențională nu cădeau în sarcina reclamantei, aceasta din urmă având doar obligația prevăzută în cap. 2 al Contractului de execuție de lucrări, și anume aceea de a executa 25 buc. foraje pentru introducerea cablurilor de otel de 12 mm diametrul. Împotriva acestei sentințe, pârâta SC S.G. SRL Galați a declarat apel, iar prin Decizia nr. 61/A din 13 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins ca nefondat apelul.

În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că obiectul contractului de execuție lucrări încheiat între părți, l-a constituit execuția de către reclamanta SC F.T. SA a 25 buc. foraje direcționale pentru introducerea de cabluri de oțel de 12 mm în zona epavei „Transilvania", valoarea lucrării fiind stabilită la 803.214,23 lei (la cursul de 3,6059 ron/euro), cu referire la oferta executantului, ce s-a stipulat în Anexa 1 la contract, parte integrantă a acestuia. În baza contractului menționat, reclamanta a executat în beneficiul pârâtei lucrări de foraj direcțional efectiv în lungime totală de 410 ml, respectiv 8 foraje orizontale dirijate, fapt atestat de procesul verbal de recepție tehnică din 30 septembrie 2008, având anexat tabelul cu defalcarea lucrărilor executate.

În cuprinsul procesului verbal de recepție precitat, semnat de ambele părți, s-a făcut mențiunea expresă că la executarea lucrării au fost respectate în întregime prevederile proiectului și cerințele beneficiarului, lucrările fiind declarate recepționate, fără a se vorbi despre executarea de lucrări experimentale. S-au considerat astfel, a fi nefondate criticile pârâtei referitoare la nerespectarea tehnologiei stabilite, cu consecința inutilității forajelor, respectiv cele privind neperfectarea unui act adițional la contract, care să cuprindă prevederi referitoare la modificarea soluției tehnologice, câtă vreme reprezentanții acesteia au fost prezenți pe șantier la efectuarea lucrărilor, neridicând obiecții.

În ceea ce privește cuprinsul procesului verbal de recepție, s-a constatat că obiecțiunile pârâtei au fost făcute ulterior, fiind contrare constatării că lucrările s-au efectuat cu respectarea cerințelor beneficiarului, fapt ce rezultă și din interogatoriul administrat, pârâta susținând că, eventual, dintr-o eroare de transmitere, în posesia reclamantei a ajuns un exemplar al procesului verbal de recepție redactat în mod necorespunzător. În baza probatoriului administrat, ce atestă executarea forajelor de 410 ml, cum în contract s-a stipulat la pct. 3.4.

că decontarea lucrărilor se face în funcție de cantitatea real executată, reieșită din procesul verbal de recepție acceptat de ambele părți, s-a constatat a fi temeinică și legală soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantei sub aspectul contravalorii lucrărilor de foraj, determinată conform înțelegerii părților, ca și cu privire la penalitățile de întârziere calculate pe perioada de când creanța a devenit exigibilă și până la formularea acțiunii (30 octombrie 2008 -09 martie 2009). În ceea ce privește cererea reconvențională, s-a reținut că dispozițiile cuprinse în clauza din cap. 8 pct. 8.1. și pct. 8.2.

nu sunt incidente, aplicabilitatea acestora fiind condiționată de nerespectarea obligațiilor contractuale asumate de reclamantă, în calitate de executant, însă nu se poate imputa acesteia un eventual prejudiciu rezultat din nerespectarea tehnologiei, raportat la mențiunile procesului-verbal de recepție arătat și nici necontinuarea, nefinalizarea întregii lucrări contractate, câtă vreme nici beneficiarul nu și-a îndeplinit obligația corelativă a plății lucrării deja executate. Mai mult decât atât, s-a reținut că lucrările menționate de pârâtă care, conform susținerilor acesteia, au determinat cheltuieli suplimentare, nu erau în sarcina reclamantei cum, de altfel, în mod corect a reținut prima instanță.

Împotriva Deciziei nr. 61/A din 13 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, a declarat recurs pârâta SC S.G. SRL Galați, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei atacate, ca insuficient motivată, desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la Tribunalul Sibiu. în subsidiar, a solicitat desființarea sentinței primei instanțe, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul reducerii obligației de plată stabilită în sarcina sa, până la concurența sumei de 123.277,71 lei și anulării obligației de plată a penalităților de întârziere în sumă de 60.363 lei și a cheltuielilor de judecată aferente acestei sume.

În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa în pronunțarea soluției, referirea globală și superficială la dispozițiile art. 1410 și 1470 C. civ., ca temei pentru admiterea acțiunii, face ca soluția să apară nemotivată. Prin alte argumente, recurenta a criticat soluția primei instanțe, susținând că în mod confuz și incompetent, s-au invocat prevederile art. 969-970 C. civ., în condițiile în care contractul încheiat între părți este denumit contract de execuție lucrări, iar conform obiectului contractului, aveau obligații stabilite comutativ.

În același mod incompetent, susține recurenta că s-au invocat dispozițiile art. 43 C. com., ca temei pentru obligarea sa la plata penalităților, instanța făcând confuzie între răapunderea contractuală și delictuală. În continuare, în argumentarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că prima instanță a analizat părtinitor probele administrate și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al procesului-verbal de recepție tehnică din 30 septembrie 2008, reținând în mod eronat că acesta cuprinde mențiunea respectării prevederilor proiectului și cerințelor beneficiarului. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata SC F.T.

SA Mediaș a solicitat constatarea nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., având în vedere că susținerile recurentei nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reprezentând în fapt, critici de netemeinicie și nu de nelegalitate. Deliberând asupra excepției invocate, Înalta Curte o va respinge cu motivarea că, din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă critici ce ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cu referire la interpretarea actului juridic dedus judecății, respectiv a contractului încheiat între părți și a clauzelor stipulate de către acestea. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Este adevărat că dispozițiile sus menționate supun spre analiză prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care obligă instanța de judecată să arate în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa în pronunțarea soluției, însă în speță, recurenta a invocat o serie de argumente care vizează soluția primei instanțe, astfel încât acestea nu vor fi examinate, având în vedere caracterul nedevolutiv al căii de atac extraordinar a recursului.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., acesta vizează situația în care hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din argumentarea recursului, se observă că niciuna dintre cele două ipoteze nu a fost dezvoltată pentru a da posibilitatea exercitării controlului de legalitate, știut fiind că în calea extraordinară de atac a recursului nu este suficientă critica pe chestiuni de fapt și aspecte probatorii, pentru că astfel de susțineri nu fac posibilă examinarea celor două ipoteze ale motivului de recurs invocat, fiind în realitate critici de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Se mai constată din argumentele expuse că recurenta face referire la nerespectarea tehnologiei de execuție, modalitatea de completare a formularelor prevăzute în procedura standard și obiecțiunilor cuprinse în procesul-verbal de recepție, or aceste critici nu se încadrează în cerința punctului 9 al art. 304 C. proc. civ., nici sub aspectul lipsei de temei legal și nici sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a legii. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, prin interpretarea greșită a acestuia.

Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, în raport de criticile formulate, se constată că instanța de apel a făcut o analiză amplă și aprofundată atât a obiectului contractului de execuție lucrări din 8 septembrie 2008 încheiat între părți, cât și a obligațiilor stipulate și modalității de executare a acestora, astfel cum rezultă din procesul-verbal de recepție. Astfel, în mod corect s-a reținut că la pct. 3.4 din contract se menționează că decontarea lucrărilor se va face în funcție de cantitatea real executată, conform procesului-verbal acceptat de ambele părți, iar potrivit art. 969-970 C. civ., obligația reclamantei fiind executată, pârâta urma a fi obligată la rândul său la executarea obligației contractuale de plată a prețului.

În legătură cu susținerea referitoare la modalitatea de completare a procesului-verbal, respectiv a obiecțiunilor formulate de către pârâtă, așa cum s-a arătat anterior, acestea reprezintă aspecte ce țin de administrarea și interpretarea probelor, ce nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, fiind atributul instanțelor anterioare, care de altfel au examinat în cadrul considerentelor expuse și această susținere. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei SC S.G. SRL Galați va fi respins ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., ca parte căzută în pretenții, recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.700 lei, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.G. SRL Galați împotriva Deciziei comerciale nr. 61/A din 13 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba - Iulia, secția comercială. Obligă recurenta-pârâtă la 2.700 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC F.T. SA Mediaș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.