ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2128/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamanta SC C. SA Deva prin

lichidator judiciar SC A.I.E.I. SA a solicitat obligarea pârâtului Liceul

Teoretic T. Deva la plata sumei de 283.409,95 lei reprezentând penalități de

întârziere pentru neplata la termen a debitului principal.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că în urma contractului încheiat a prestat pârâtei servicii de furnizare

a energiei termice, însă aceasta a achitat contravaloarea lor cu mare

întârziere, fapt ce a determinat perceperea de penalități. De asemenea

reclamanta a arătat că din totalul penalităților datorate pentru suma de

131.778,85 lei există un titlu executoriu reprezentat de Ordonanța nr. 1061/2004

a Tribunalului Hunedoara.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 969, 970 și 1066 C. civ.

Reclamanta și-a precizat acțiunea în

sensul diminuării cuantumului penalităților deduse judecății, la suma de

149.228,54 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 31

iulie 2006 - 30 iunie 2008, sumă pe care o consideră ca fiind neprescrisă.

Prin sentința nr. 2214 din 23

noiembrie 2009 Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea formulată și

precizată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 4.790,96 lei

penalități de întârziere aferente contravalorii energiei termice furnizate în

perioada 31 iulie 2006 - 30 iunie 2008.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a

reținut că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. X/2003,

în temeiul căruia au fost prestate servicii de furnizare a energiei termice,

pentru care s-au emis și facturi. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată

la termen a contravalorii serviciilor prestate, motiv pentru care reclamanta

este îndreptățită să perceapă penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru

neplata obligațiilor față de bugetul de stat conform art. 18 lit. a) din

contract.

Tribunalul a apreciat acțiunea în

parte întemeiată, în raport de suma de 4.790,96 lei, întrucât pentru perioada

martie 2003 - 30 iulie 2006 debitul este prescris.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs lichidatorul judiciar al reclamantei, cale de atac care a fost

calificată de către instanță ca fiind apel.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, prin Decizia comercială nr. 16/A din 17 februarie 2010 a admis apelul declarat de reclamanta și a schimbat parțial sentința apelată și a obligat

pârâtul Liceul Teoretic T. să plătească reclamantei suma de 1.713,30 lei cu titlu

de penalități de întârziere.

Pentru a decide astfel, Curtea a analizat

dreptul reclamantei de percepere de penalități de întârziere egale cu cele

utilizate, pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, în ipoteza

neplății la termen a serviciilor prestate conform art. 18 lit. a din contractul

de prestări servicii. Curtea a apreciat că în mod corect instanța de fond a

apreciat că pentru o parte din debit, dreptul la acțiune s-a prescris, dar cu

toate acestea a considerat în mod greșit acțiunea prescrisă în privința

penalităților de întârziere în sumă de 1.713,30 lei, factură scadentă la data

de 30 mai 2006, dată de la care încep să curgă și penalitățile de întârziere.

Împotriva deciziei sus evocată a

declarat recurs reclamanta SC C. SA Deva prin lichidator judiciar SC A.I.E.I.

SA Deva, în temeiul termenului procedural, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de apel pentru administrarea probei cu expertiză contabilă, iar în

subsidiar modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii excepției

prescripției dreptului material la acțiune, admiterea apelului și pe fond

admiterea acțiunii.

Înalta Curte, a luat în examinare cu

prioritate excepția nulității recursului, invocată de către intimata pârâtă, ca

o chestiune prealabilă, în raport de dispozițiile art. 302

1

lit. c)

și 306 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul in actuala reglementare este

conceput drept cale de atac extraordinara, care poate fi promovată numai pentru

motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Casarea sau modificarea unei hotărâri

se poate cere numai pentru motivele limitativ prevăzute de pct. (1) - (9) ale

art. 304 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 306 alin.

(3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Din expunerea criticilor aduse

deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurată

reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de

vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau

modificare. Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă,

instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea si temeinicia

deciziei atacate, daca motivele nu au fost invocate si argumentate,

indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea. Prin criticile

invocate prin cererea de recurs de către reclamantă, a fost criticat modul de

soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru suma

de 144.437,58 lei, invocându-se că a operat întreruperea termenului, fără a

argumenta din punct de vedere juridic aceste critici, dezvoltarea acestora

nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art.

304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi

reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

În alți termeni fața de considerentele

precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea

cerințelor formale in legătură cu promovarea unei căi extraordinare de

atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat

de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ. și 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamantul SC C. SA Deva prin lichidator judiciar SC A.I.E.I. SA Deva împotriva

Deciziei comerciale nr. 16/ A din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, în temeiul

art.

302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

iunie 2010.