ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1978/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1978/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1053/Civ din
data de 30 octombrie 2012 Tribunalul lași, secția a ll-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul
lași, prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC F.C.P. SA. Iași.
Împotriva acestei
sentințe, a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, care a fost respins prin Decizia nr. 57 din 20 mai 2013 pronunțată
de Curtea de Apel lași, secția civilă.
Împotriva acestei
decizii, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea sa, în sensul
admiterii apelului și schimbării sentinței, cu consecința admiterii cererii de
chemare în judecată.
Prin Decizia nr.
1162 din 25 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă,
a respins tardiv recursul reținând că potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc.
civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă
legea nu dispune altfel" și că în cauză, comunicarea hotărârii s-a făcut
la data de 25 iunie 2013, conform dovezilor aflate la dosarul cauzei, astfel
că, față de această dată, termenul de 15 zile, calculat conform art. 101 alin.
(1) și (5) C. proc. civ., a fost depășit la data expedierii prin poștă a
cererii de recurs.
Astfel,
calculând termenul de recurs cu respectarea dispozițiilor evocate mai sus,
instanța supremă a constatat că acesta s-a împlinit la data de 11 iulie 2013,
iar calea extraordinară de atac a recursului a fost promovată la data de 12
iulie 2013, ulterior împlinirii sale.
Împotriva acestei
decizii, contestatorul Municipiul lași, prin primar, a formulat contestație în
anulare, întemeiată pe dispozițiile primei teze a art. 318 C. proc. civ.
În motivare,
contestatorul a arătat că Decizia nr. 57 din 20 mai 2013 pronunțată de Curtea
de Apel lași, secția civilă, i-a fost comunicată la data de 26 iunie 2013,
astfel că termenul de recurs s-a împlinit la 12 iulie 2013, când a și exercitat
calea de atac a recursului.
Analizând
contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată
următoarele:
Potrivit art. 318
C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație
în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în
parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau
de casare.
Prin „greșeală
materială" în sensul primei teze a articolului mai sus evocat se înțelege
o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept
consecință darea unei soluții greșite. Prin urmare, este vorba despre acea
greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante
sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
În speță,
contestatorul invocă drept „greșeală materială" faptul că eronat instanța
de recurs a reținut că, în cauză, comunicarea hotărârii recurate s-a făcut la
data de 25 iunie 2013, susținând că, în realitate, aceasta i-a fost comunicată
cu o zi mai târziu, adică la 26 iunie 2013, astfel că termenul de recurs de 15
zile de la comunicarea hotărârii s-ar fi împlinit la 12 iulie 2013, dată la
care a fost exercitată și calea de atac a recursului.
În conformitate
cu art. 86 alin. (1) C. proc. civ., comunicarea actelor de procedură se face,
din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat
al acesteia, iar potrivit art. 100 alin. (1) pct. 1 și alin. (3) din același
cod, procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de
procedură trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, anul, luna și ziua
când a fost încheiat, acest proces-verbal făcând dovada, conform art. 100 alin.
(4) C. proc. civ., până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate
personal de cel care l-a încheiat.
În cauză, Înalta
Curte constată că, așa cum rezultă din dovada de comunicare a Deciziei nr. 57
din 20 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, aflată la
fila 53 a dosarului instanței de apel, copia deciziei sus menționate a fost
predată contestatorului la data de 25 iunie 2013.
Totodată, se
constată că înscrisul depus de contestator la dosar, respectiv o copie a
comunicării emisă de instanța de apel pe care este trecut un număr de înregistrare
din data de 26 iunie 2013, nu poate face dovada datei comunicării hotărârii,
peste mențiunile efectuate de agentul procedural.
Prin urmare, în
mod vorect instanța de recurs a reținut că, în cauză, comunicarea hotărârii s-a
făcut la data de 25 iunie 2013, conform dovezilor aflate la dosarul cauzei,
astfel că, față de această dată, termenul de 15 zile, calculat conform art. 101
alin. (1) și (5) C. proc. civ., a fost depășit, împlinindu-se anterior
expedierii prin poștă a cererii de recurs, la data de 12 iulie 2013.
Având în vedere
aceste considerente, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Municipiul lași,
prin primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare formulată de contestatorul Municipiul Iași prin primar împotriva
Deciziei nr. 1162 din 25 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 30 mai 2014.