ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1323/2010

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanțe, la

data de 15 decembrie 2009,

contestatoarea SC A. SRL Vlăhița a solicitat, în

contradictoriu cu intimatele SC L. SRL Vlăhița și SC V. SRL Vlăhița, SC

A.A.M.G. SRL și SC F.E.S. KFT Budapesta, prin lichidator T.L., S.C.Î.L.C.E.P.,

anularea Deciziei nr. 3218, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, la data de 3 decembrie 2009, invocând în drept prevederile

art. 318 C. proc. civ.

În motivarea acestei

cereri s-a arătat, în esență, că anularea recursului, ca netimbrat, prin

decizia contestată, se datorează unei erori materiale, întrucât dovada

achitării timbrajului a fost expediată prin mandat poștal, și, ulterior, prin

fax.

În vederea

soluționării

contestației

în anulare s-a atașat Dosarul nr. 4851/1/2009, în care s-a pronunțat decizia a

cărei anulare se solicită, prin care s-a anulat, ca insuficient timbrat,

recursul declarat de intervenienta

SC A. SRL Vlăhița

împotriva Deciziei nr.

17/A din 2 martie 2009, pronunțată de Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Târgu Mureș, cu motivarea că recurenta

nu a îndeplinit obligația de a timbra cererea sa de recurs, astfel cum a fost încunoștințată.

Este de observat că

examinarea actelor și lucrărilor dosarului relevă inexistența dovezii achitării

timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei, ci doar dovada achitării taxei

judiciare de timbru în valoare de 39,30 lei, transmisă prin fax.

Cum prin menționata

cerere este vizată prima teză a art. 318 C. proc. civ., în conformitate cu care

hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu

contestație în

anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, evidente,

în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs și cum, în cauză,

anularea recursului, ca insuficient timbrat - și nu, ca netimbrat, cum greșit

susține

contestatoarea

- nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul precitatului text legal,

ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispozițiile legale,

prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru, respectiv cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, se constată că prevederile art. 318 alin. (1) C.

proc. civ. nu-și găsesc incidența în speță - nefiind posibil ca prin

intermediul acestei căi extraordinare de atac, aceeași instanță să cerceteze

dacă soluția adoptată în lipsa timbrului judiciar a fost greșită sau corectă,

știut fiind că legiuitorul nu a urmărit prin evocata cale specială de retractare

să deschidă părților posibilitatea recursului la recurs.

Așa fiind, Înalta

Curte va respinge

contestația

în anulare dedusă prezentei judecăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL Vlăhița împotriva Deciziei nr. 3218

din 3 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în Dosarul nr. 4851/1/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

21 aprilie 2010.