ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1323/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată acestei instanțe, la data de 15 decembrie 2009, contestatoarea SC A. SRL Vlăhița a solicitat, în contradictoriu cu intimatele SC L. SRL Vlăhița și SC V. SRL Vlăhița, SC A.A.M.G. SRL și SC F.E.S. KFT Budapesta, prin lichidator T.L., S.C.Î.L.C.E.P., anularea Deciziei nr. 3218, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 3 decembrie 2009, invocând în drept prevederile art. 318 C. proc. civ. În motivarea acestei cereri s-a arătat, în esență, că anularea recursului, ca netimbrat, prin decizia contestată, se datorează unei erori materiale, întrucât dovada achitării timbrajului a fost expediată prin mandat poștal, și, ulterior, prin fax.

În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat Dosarul nr. 4851/1/2009, în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită, prin care s-a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de intervenienta SC A. SRL Vlăhița împotriva Deciziei nr. 17/A din 2 martie 2009, pronunțată de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Târgu Mureș, cu motivarea că recurenta nu a îndeplinit obligația de a timbra cererea sa de recurs, astfel cum a fost încunoștințată. Este de observat că examinarea actelor și lucrărilor dosarului relevă inexistența dovezii achitării timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei, ci doar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 39,30 lei, transmisă prin fax.

Cum prin menționata cerere este vizată prima teză a art. 318 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs și cum, în cauză, anularea recursului, ca insuficient timbrat - și nu, ca netimbrat, cum greșit susține contestatoarea - nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul precitatului text legal, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispozițiile legale, prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, respectiv cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, se constată că prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în speță - nefiind posibil ca prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, aceeași instanță să cerceteze dacă soluția adoptată în lipsa timbrului judiciar a fost greșită sau corectă, știut fiind că legiuitorul nu a urmărit prin evocata cale specială de retractare să deschidă părților posibilitatea recursului la recurs. Așa fiind, Înalta Curte va respinge contestația în anulare dedusă prezentei judecăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL Vlăhița împotriva Deciziei nr. 3218 din 3 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 4851/1/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.