ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5556/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 octombrie 2012 pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrii săi, A.M.V., D.M.I., M.I.M., G.F.L.V., M.D.R., C.P.I., A.H.G., T.Gh.D., S.A.Gh., C.G.P., B.C.V., B.B.D., H.Gh.C., a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei, emisă de Ministerul Apărării Naționale - Casa de Pensii Sectorială, astfel: pentru reclamantul Colonel (r) A.M.V., Decizia de revizuire a pensiei nr. 48805 din 7 decembrie 2011 și a Deciziei de revizuire nr. 48805 din 27 februarie 2012; pentru reclamantul Colonel (r) D.M.I., Decizia de revizuire a pensiei nr. 52586 din 7 decembrie 2011; pentru reclamantul Comandor (r) M.I.M., Decizia de revizuire a pensiei nr. 94774 din 7 decembrie 2011; pentru reclamantul Maior (r) G.F.L.V., Decizia de revizuire a pensiei nr. 92581 din 7 decembrie 2011 și a Deciziei de revizuire nr. 92581 din 16 februarie 2012; pentru reclamantul Lt.

Colonel (r) M.D.R., Decizia de revizuire a pensiei nr. 56504 din 7 decembrie 2011; pentru reclamantul Lt. colonel (r) C.P.I., Decizia de revizuire a pensiei nr. 80777 din 5 decembrie 2011 și a Deciziei de revizuire nr. 80777 din 27 februarie 2012; pentru reclamantul Căpitan (r) A.H.G., Decizia de revizuire a pensiei nr. 17581 din 5 decembrie 2011; pentru reclamantul Maior (r) T.Gh.D., Decizia de revizuire a pensiei 58719 din 7 decembrie 2011; pentru reclamantul Maior (r) S.A.Gh., Decizia de revizuire a pensiei nr. 81109 din 15 decembrie 2011; pentru reclamantul Cpt. comandor (r) C.G.P., Decizia de revizuire a pensiei nr. 48793 din 5 decembrie 2011; pentru reclamantul Maior (r) B.C.V., Decizia de revizuire a pensiei nr. 80520 din 7 decembrie 2011; pentru reclamantul Lt.

colonel (r) B.B.D., Decizia de revizuire a pensiei nr. 77500 din 15 decembrie 2011, a Deciziei de revizuire nr. 77500 din 30 ianuarie 2012 și a Deciziei de revizuire nr. 77500 din 4 februarie 2012; pentru reclamantul Colonel (r) H.GH.C., Decizia de revizuire a pensiei nr. 93641 din 5 decembrie 2011. S-a mai solicitat menținerea pensiei de serviciu, cu consecința menținerii deciziei de stabilire a cuantumului pensiei emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr. 214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010, astfel: pentru reclamantul Colonel (r) A.M.V., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 094762 din 23 iunie 2003; pentru reclamantul Colonel (r) D.M.I., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 097839 din 3 decembrie 2010; pentru reclamantul Comandor (r) M.I.M., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0120506 din 13 mai 2009; pentru reclamantul Maior (r) G.F.L.V., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0118599/2008; pentru reclamantul Lt.

Colonel (r) M.D.R., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0101653 din 15 noiembrie 2002; pentru reclamantul Lt. colonel (r) C.P.I., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0111348/2005; pentru reclamantul Căpitan (r) A.H.G., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 084420 din 8 septembrie 1999; pentru reclamantul Maior (r) T.Gh.D., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0103754 din 16 decembrie 2003; pentru reclamantul Maior (r) S.A.Gh., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0111484 din 17 ianuarie 2006; pentru reclamantul Cpt. comandor (r) C.G.P., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 093759 din 3 iulie 2003; pentru reclamantul Maior (r) B.C.V., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0110946 din 14 noiembrie 2005; pentru reclamantul Lt.

colonel (r) B.B.D., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0108207 din 23 martie 2005; pentru reclamantul Colonel (r) H.Gh.C., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0119758 din 13 februarie 2009. Prin Sentința nr. 377 din 13 februarie 2013 Tribunalul Galați, secția Civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000. Prin Sentința nr. 8391 din 1 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Galați, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010. Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății, exercitată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrii săi, indicați în petitul cererii, are natura unei contestații împotriva deciziilor de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emise de o casă sectorială de pensii și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Sesizarea instanței s-a făcut la data de 22 octombrie 2012. Chiar dacă la data emiterii deciziilor contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, aceasta a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011. Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 22 octombrie 2012, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, publicată în M. Of. nr. 322 din 10 mai 2011, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și 2 ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Pornind de la această constatare, statuată și prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a ICCJ (dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social), și în lipsa unui text expres, prin aceeași decizie în interesul legii s-a arătat și care este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunile în justiție formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflictelor de muncă.

Anume, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, în vigoare și după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceeași decizie în interesul legii, nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că: „instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.” În speța supusă analizei, se constată că acțiunea este pornită de sindicat, care își păstrează calitatea de reclamant. Or, față de această calitate, raportat la dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010, urmează a se stabili competența de soluționare a litigiului dedus judecății în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are sediul sindicatul reclamant, respectiv Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM