ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4569/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 februarie

2011 contestatorul B.N. - prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în

Rezervă și în Retragere - Filiala Hunedoara, a solicitat instanței, în

contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale, în principal, anularea Deciziei de recalculare a pensiei

nr. 60661 din 31 decembrie 2010, menținerea în plată a drepturilor de pensie

stabilite prin Decizia din 28 noiembrie 2003, precum și a drepturilor de pensie

pe care contestatorul le-a avut anterior deciziei atacate, aferente gradului de

locotenent maior.

Prin Sentința nr.

1200/LM/2011 Tribunalul Hunedoara a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea

nr. 19/2000.

Prin Sentința nr.

6667 din 21 iunie 2013 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Tribunalului Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte

cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus

a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în

prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciul Român de Informații,

structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135

din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din

Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.),

dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în

vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de cele

reținute, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., să stabilească competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului

Hunedoara în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS