ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1182/2013

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 1062/121/2012, Sindicatul cadrelor

militare disponibilizate în rezervă și în retragere în numele membrilor săi, în

contradictoriu cu intimații M.A.I. și Casa sectorială de pensii a M.A.I., a

solicitat anularea deciziilor de revizuire a pensiilor emise pentru aceștia în

luna decembrie 2011, menținerea cuantumurilor pensiei de serviciu stabilite

prin deciziile emise anterior și obligarea la plata diferențelor neachitate și a

dobânzii legale aferente acestor sume, cu cheltuieli de judecată arătând că

deciziile contestate a fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2)

și art. 44 din Constituția României, art. 14 din C.E.D.O., art. 1 din

Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O. și art. 17 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului.

La

data de 01 martie 2012, instanța a dispus disjungerea cererii privindu-i pe

reclamanții Ț.O.P. și B.N. și formarea Dosarului nr. 1658/121/2012, în cadrul

căruia, prin sentința civilă nr. 727 din 9 aprilie 2012 a admis excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, invocată din oficiu și a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând aplicabilitatea

dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011.

Pe

rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, cauza a fost înregistrată sub nr. 25385/3/2012 și a fost soluționată

prin sentința civilă nr. 11656 din 19 decembrie 2012, în sensul admiterii

excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din

oficiu, declinării competenței în favoarea Tribunalului Galați, constatării

ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru

a pronunța această soluție, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 având în vedere materia în care

este formulată cererea - stabilire drepturi de pensie, aspect față de care

calitatea procesuală activă a Sindicatului se raportează doar la prevederile

alin. (1) și (2) al art. 28 din Legea nr. 62/2011 și nu vizează orice cerere pe

care ar putea să o formuleze în numele unui membru.

În

raport de dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat

conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte

de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării

regulatorului de competență.

Analizând

actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit

în soluționarea cererii de chemare în judecată, înalta Curte, în temeiul art. 22

alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind

competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalul Galați, secția I civilă,

pentru următoarele considerente:

Deciziile

de recalculare pensie nr. 601 și nr. 602 a căror anulare se solicită au fost

emise la 9 februarie 2010, cererea de anulare fiind îndreptată la instanța de

la domiciliul contestatorilor pensionari, reprezentați de Sindicatul cadrelor

militare disponibilizate în rezervă și în retragere.

Potrivit

art. 154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

”

Art.

28 din Legea nr. 62/2011 dă legitimare procesuală activă organizațiilor

sindicale, în apărarea drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația

muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și

contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile

de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești,

organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin

apărători proprii sau aleși.

Față

de prevederile celor două norme legale evocate, se constată incidența în cauză

a dispozițiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010, care statuează asupra

competenței teritoriale în cazul cererilor îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, textul legal precitat constituind

normă procesuală specială, deci derogatorie de la dreptul comun în materia

legislației muncii, aplicabil cu prioritate în baza principiului specialia

generalibus derogant.

Chiar

în eventualitatea în care s-ar ignora dispozițiile speciale din Legea nr. 263/2010,

pentru stabilirea competenței teritoriale avându-se în vedere dispozițiile art.

28 din Legea nr. 62/2011 și art. 269 alin. (2) C. muncii, nu se poate reține

competența teritorială a instanței în raza căreia se află sediul Sindicatului,

întrucât această entitate este reprezentantul reclamanților Ț.O.P. și B.N.,

ambii domiciliați în Galați, pentru soluționarea cererilor cărora a fost sesizat

Tribunalul Galați. Faptul că dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011

conferă calitate procesuală activă sindicatului lege nu schimbă calitatea de

reclamanți a membrilor de sindicat reprezentați.

Deci,

Tribunalul Galați a fost învestit prin manifestarea de voință a reclamanților

ca opțiune prin raportare la domiciliul persoanelor reprezentate și nu la

sediului reprezentantului, aspect față de care această instanță nu putea ridica

problema competenței teritoriale, cât timp nu se încalcă o normă absolută de

competență.

Prin

alegerea făcută Tribunalul Galați, a devenit exclusiv competent a judeca

litigiul cu care a fost investită, moment de la care orice altă instanță

posibil competentă alternativ, prin raportare a domiciliul/sediul unuia dintre

reclamanți a pierdut această prerogativă.

Astfel

fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art.

22 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 154 din Legea nr. 263/2010, va

stabili competența de soluționare a litigiului dintre reclamanții Ț.O.P. și B.V.N.

- prin Sindicatul cadrelor militare disponibilizate în rezervă și în retragere în

contradictoriu cu pârâții M.A.I. București și Casa sectorială a M.A.I. București,

având ca obiect contestație decizii de pensionare, în favoarea Tribunalului

Galați, secția I civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 martie 2013.