ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4912/2012

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. supra recursului civil de față, constată următoarele: 1. Instanța de fond Tribunalul București secția a III-a civilă prin Sentința civilă nr. 1781 din 22 noiembrie 2010 a admis în parte acțiunea precizată formulată la 28 noiembrie 2008 de reclamantul P.F.C. SRL și precizată ulterior împotriva pârâtului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale. A fost modificată în parte Hotărârea nr. 33 din 22 aprilie 2008 în sensul că a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.338.397 RON echivalentul a 368.867 RON la data de 4 martie 2008 cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat. În motivarea acestei soluții s-au reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2008 reclamanta SC P.F.C.

SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, precum și pe Consiliul local sector 1 București (la judecata în contradictoriu cu acesta din urmă renunțând la data de 9 ianuarie 2009 solicitând instanței obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri reale pentru terenul ce i-a fost expropriat situat în Șos. O. sector 1 București în suprafață de 1.872,42 mp, respectiv la plata sumei de 2.621.388 euro reprezentând diferența dintre suma reală cuvenită de 2.808.630 euro și suma de 187.242 euro acordată prin Hotărârea nr. 33 din 22 aprilie 2008. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma de 187.242 euro acordată prin hotărârea mai sus menționată cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat este cu mult sub valoarea reală de piață a terenului, cuantumul acesteia nefiind stabilit în condițiile prev. de art. 8 din O.G.

nr. 92/1997. În drept cererea reclamantei a fost întemeiată pe disp. art. 9 și 10 din Legea nr. 198/2004, art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 și O.G. nr. 92/1997. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că lucrarea de expropriere având ca obiectiv extinderea Șos. O. s-a realizat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 198/2004, lege specială prin care singurele articole din Legea nr. 33/1994 ce rămân aplicabile în speță sunt cele cuprinse în art. 21 - 27 ce se referă la procedura ce trebuie urmată în cazul în care expropriatul este nemulțumit de cuantumul despăgubirilor, procedură ce a fost respectată în cauză.

A mai arătat pârâtul că la stabilirea prețului despăgubirii experții evaluatori au avut în vedere prețul de pe piața liberă la data întocmirii rapoartelor de expertiză, luând în considerare informații de la birourile notariale (privind prețurile de tranzacționare) și de la agențiile imobiliare din zonă și de pe internet. În aceste condiții, cuantumul despăgubirilor acordate a fost stabilit cu respectarea disp.

art. 26 din Legea nr. 33/1994, acestea fiind consemnate pe numele expropriatului, conform recipisei din 4 iunie 2008. Tribunalul - văzând concluziile expertizei efectuate în cauză, precum și răspunsul la obiecțiunile formulate de pârât - a omologat expertiza în varianta 1 din răspunsul la obiecțiuni, respectiv cea referitoare la valoarea terenului la data transferului proprietății - 4 iunie 2008 - (data consemnării despăgubirii pe numele expropriatului) prin care s-a stabilit o valoare de 197 euro mp teren, respectiv un total al despăgubirilor ce urmează a fi plătite reclamantei de 1.338.397 RON echivalentul a 368.867 euro.

2. Instanța de apel Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie prin Decizia civilă nr. 552/A din 30 mai 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtului Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 22 februarie 2011. Criticile pârâtului au vizat încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la întocmirea raportului de expertiză omologat în varianta de la data exproprierii, respectiv luna iunie 2008 și nu varianta la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv iunie 2009. Valoarea imobilului avută în vedere de experți a fost stabilită în baza unor oferte reprezentând prețuri solicitate de proprietari-vânzători și nu în baza prețurilor cu care se vând (tranzacționează) imobile de același fel, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Curtea a reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 33 din 22 aprilie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pentru terenul în suprafață de 291 mp, situat în București, Șos. O., sector 1, având numerele cadastrale 7375/1 și 7375/2/1, proprietatea reclamantei SC P.F.C. SRL, expropriat în baza aceleiași hotărâri, s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 667.293,04 RON, echivalentul a 187.242 euro. Prin recipisa de consemnare la CEC B. SA nr. 2047237/2 din 4 iunie 2008, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a consemnat pe seama și la dispoziția SC P.F.C. SRL suma de 667.293,04 RON.

Societatea comercială expropriată, nemulțumită de cuantumul despăgubirii, s-a adresat instanței la data de 28 noiembrie 2008. Prin expertiza efectuată în primă instanță la data de 1 iunie 2009, s-a stabilit că valoarea de circulație a imobilului la momentul schimbului de proprietate (momentul consemnării sumei de bani conform recipisei aflate la dosarul cauzei) este de 1.338.397 RON. Prin suplimentul la raportul de expertiză depus la 15 septembrie 2010, s-a stabilit și că valoarea terenului la data efectuării expertizei este de 366.870 RON. Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, în forma inițială: „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire.

Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia". Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

S-a reținut că acest act normativ a fost modificat prin Legea nr. 184/2008, intrată în vigoare la 3 noiembrie 2008, prevăzându-se, între altele, prin art. 9 alin. (3) că: „acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

La calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din prezenta lege". Conform art. 15: „transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi". Curtea de apel a examinat actele dosarului și a reținut următoarele: Prin O.U.G. nr. 228/2008, intrată în vigoare la 5 ianuarie 2009, fraza a doua a art. 9 alin. (3) a fost înlăturată, revenindu-se astfel la soluția legislativă anterioară sub aspectul momentului care trebuie avut în vedere pentru stabilirea despăgubirilor constând în valoarea imobilului expropriat.

Problema care s-a ridicat în cauză, date fiind cele două modificări legislative intervenite în cursul procedurii de expropriere, este aceea a aplicării legii în timp. S-a observat că la data introducerii cererii de chemare în judecată, 28 noiembrie 2008, sub imperiul Legii nr. 198/2004, modificată prin Legea nr. 184/2008, s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri în funcție de valoarea imobilului la momentul transferului dreptului de proprietate, iar O.U.G. nr. 228/2008 nu conține norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziții de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.

S-a mai observat că principiul neretroactivității legii civile se regăsește și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a admis că puterea legiuitoare poate adopta reglementări cu efect retroactiv în materie civilă; preeminența dreptului și noțiunea de proces echitabil exclud însă orice ingerință a puterii legiuitoare într-un proces deja existent în vederea influențării soluționării litigiului de către puterea judiciară, cu excepția cazului în care există motive extrem de importante de interes general (Zielinski, Pradal, Gonzales și alții împotriva Franței, Hotărârea din 28 octombrie 1999). S-a constatat că în cauză, nefiind incidente situații excepționale care să justifice încălcarea principiului neretroactivității legii, intervenție a legiuitorului acceptată numai în cazuri de excepție, la soluționarea cauzei trebuie avută în vederea legea în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Pentru cel de-al doilea motiv de apel, referitor la valoarea avută în vedere de experți s-a observat că nu s-au administrat probe în dovedirea caracterului său fondat. Ca urmare, Curtea a înlăturat criticile formulate sub aspectul criteriului de stabilire a valorii imobilului, ca nefondate. 3. Recursul Pârâtul a formulat la 22 martie 2011 recurs împotriva deciziei Curții de Apel București, în termen legaI.

A fost invocat, în drept, motivul prevăzut de art. 304, iar în fapt recurentul a susținut că decizia atacată este nelegală pentru următoarele considerente: Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiza, precum și daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, valoarea despăgubirilor fiind cea de la momentul întocmirii raportului de expertiză.

S-a susținut că instanța de fond, precum și instanța de apel, în mod eronat au omologat un raport de expertiză care stabilește valoarea despăgubirilor la data transferului dreptului de proprietate, respectiv luna iunie 2008, în loc să omologheze varianta din raportul de expertiză care indică drept valoare aceea de la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv luna iunie 2009. S-a mai criticat greșita apreciere a instanței de apel că O.U.G. nr. 228/2008, prin care s-a modificat Legea nr. 184/2008, nu se aplică în cauză. La momentul pronunțării Sentinței civile nr. 1781 din 22 noiembrie 2010, era în vigoare Legea nr. 184/2008 modificată prin O.U.G. nr. 228/2008 intrată în vigoare la data de 5 ianuarie 2009, ordonanța care prevede că valoarea despăgubirilor este cea de la momentul efectuării raportului de expertiză.

Recurentul a arătat că instanța de apel trebuia să admită apelul său și să respingă acțiunea ca neîntemeiată, având în vedere că raportul de expertiză a stabilit că valoarea despăgubirilor la momentul efectuării raportului de expertiză este de 54 euro/mp. valoare care se situează sub nivelul sumei acordate de expropriator ca urmare a exproprierii. S-a mai arătat că încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 s-a produs de cele două instanțe și prin omologarea unui raport de expertiză care a determinat valoarea despăgubirilor în baza ofertelor și nu în baza prețurilor de vânzare a imobilelor consemnate ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare. Pe lângă faptul că oferta este negociabilă și de regulă superioară prețului plătit, este de notorietate că de la sfârșitul anului 2008 piața imobiliară a cunoscut un real declin, iar criza economică influențează cu atât mai mult în sens negativ tranzacțiile imobiliare.

Recurenta a susținut că valoarea de 187.242 euro stabilita drept despăgubire prin hotărârea comisiei de stabilire a despăgubirilor este corespunzătoare, cu respectarea atât a dispozițiilor Constituției, cât și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul de proprietate privată. 4. Analiza instanței de recurs Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este legală și temeinică urmând a se respinge recursul pentru considerentele ce urmează. Acțiunea a privit despăgubirile acordate de expropriator în temeiul art. 7 și 9 din Legea nr. 198/2004 și a fost formulată la 26 noiembrie 2008, în același temei. Reclamanta a contestat valoarea despăgubirilor acordate și a pretins o sumă mai mare, conform unei evaluări extrajudiciare depusă ca probă în dosar.

La momentul introducerii acțiunii, temeiul de drept invocat, Legea nr. 198/2004, prevedea în art. 9 - așa cum acesta a fost modificat prin intervenția Legii nr. 184/2008, intrată în vigoare la 4 noiembrie 2008, la trei zile după publicarea în M. Of. (31 octombrie 2008) - regula stabilirii despăgubirilor cuvenite expropriaților. Alin. (3) al art. 9 sus-menționat dispunea în mod expres că acțiunea formulată în temeiul acestei dispoziții se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii, cu precizarea că „la calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate în condițiile art. 15 din lege.

Prin art. IV din O.U.G. nr. 228/2008 (publicată în M. Of. nr. 3 din 5 ianuarie 2009) pentru modificarea și completarea unor acte normative, Legea nr. 198/2004 a fost modificată și completată într-o serie de dispoziții, între acestea și art. 9 alin. (3) și (5), care au fost reunite într-un singur alineat, 3 cu următorul conținut: „acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor". Legea nr. 184/2008 a fost abrogată prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local (publicată în M. Of.

nr. 853 din 20 decembrie 2010), la data de 23 decembrie 2010, art. 9 din Legea nr. 198/2004 revenind la forma inițială. La 22 decembrie 2010 când s-a pronunțat, prin Sentința civilă nr. 1781, Tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii incidente cauzei, lucru în mod corect și legal constatat de Curtea de apel sesizată cu apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului cauzei. Apelul formulat la 11 noiembrie 2011 de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost fondat pe critica referitoare la greșita stabilire a despăgubirilor raportate la momentul transferului dreptului de proprietate și nu la momentul efectuării raportului de expertiză. Instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică prin respingerea apelului, constatând că instanța de fond a soluționat în mod corect aplicarea în timp a legii ca urmare a unor modificări succesive intervenite pe parcursul procesului în redactarea art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Modificările privind reglementări de drept material nu intră sub incidența art. 725 alin. (1) C. proc. civ. care impun imediata aplicare numai cât privește noua lege de procedură, în consecință, Curtea de apel în mod legal a constatat - în virtutea principiului neretroactivității legii, consacrat de Constituție în art. 15 alin. (2) și de Codul civil în art. 1 - că în cauză este aplicabil art. 9 în redactarea primită după modificarea acestuia prin Legea nr. 184/2008, sub imperiul căruia a fost formulată acțiunea și nu art. 9, în redactarea inițială, la care s-a revenit pe parcursul soluționării cauzei, ca urmare a modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 228/2008 și ulterior a abrogării Legii nr. 184/2008.

Critica referitoare la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor prin nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu a fost primită de Curtea de apel. Sub acest aspect s-a reținut că pârâtul apelant pe de o parte, nu a mai susținut această critică, iar pe de altă parte nu a produs probe pentru susținerea criticii. În recurs, pârâtul a reluat această critică sub aspectul enunțat în apel fără să se refere însă la modul în care instanța de apel a soluționat acest motiv de apel. Cum în recurs, potrivit motivului invocat, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se verifică modul în care instanța de apel a aplicat norma de drept la situația de fapt dedusă judecății, se constată că soluția instanței este corectă în raport de învestirea sa.

În Încheierea din 16 mai 2011 a Curții de Apel București secția a III-a, aflată la fila 36 din dosarul Curții de Apel București (care face parte integrantă din Decizia nr. 552A din 30 mai 2011), s-a consemnat poziția apelantului pârât prin avocat ales, A.M. în sensul că „nu mai susține cererea formulată în apel privind efectuarea unei alte expertize având în vedere probele deja administrate în cauză". De altfel sub aspectul de fond invocat în critica adusă nerespectării art. 26 din Legea nr. 33/1994, este de observat că instanța de fond a încuviințat pârâtului obiecțiuni la raportul de expertiză.

În răspunsul la această problemă, expertul a precizat că „estimarea corectă a valorii de piață, potrivit practicii corpului experților tehnici, este derivată din amendarea valorii de oferte cu coeficientul de tranzacționare, apreciată a fi unica obiectivă, prin confruntare cu rigorile pieții, valoarea declarată de tranzacționare fiind afectată de interesele pro cauza ale declaranților". La precizările solicitate expertului la acest răspuns la obiecțiuni, expertul a indicat cele două valori solicitate, la data transferului proprietății și respectiv la data efectuării expertizei, cu observarea, potrivit art. 9 alin. (4) a valorilor din expertiza actualizată de Camera notarilor publici potrivit art. 77 C. fisc.

(în acest document din anul 2009, la pag. 201 este prevăzută valoarea de 54 euro/mp pentru imobilele incluse în zona IV marginea SE, imobile situate în zona III cartiere și limita administrativă a municipiului; în această din urmă zonă se situează terenul din cauză din Șos. O.). Observând că prin criticile formulate nu se întrunesc în cauză condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 invocat ca motiv de recurs, pentru a dispune modificarea deciziei Curții de Apel București, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, împotriva Deciziei nr. 552A din 30 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2012. Procesat de GGC - LM