ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6286/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6286/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul excepției de nelegalitate și
procedura derulată în fața primei instanțe
Prin încheierea din 20 august 2012,
pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 9956/117/2011, Curtea de Apel Cluj
a fost legal învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate cu privire la
dispozițiile art. 8 alin. (1) și (4) și art. 35 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007
emis de Președintele C.N.A.S.
În motivarea
excepției de nelegalitate invocate, reclamantul L.V.C.M. a susținut că, prin
textele criticate, se adaugă nepermis la Legea nr. 95/2006, în sensul că se stabilește
modul de calcul al unei contribuții bugetare și termenele de plată și se extinde
competența Casei de Asigurări de Sănătate privind emiterea de decizii de
impunere, care, la scadență, au valoare de titlu executoriu, în baza cărora se
poate declanșa urmărirea silită.
Hotărârea Curții
de apel
Prin sentința civilă nr.
924/2012 din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate a art.
8 alin. (1) și (4) și a art. 35 din Ordinul nr. 617/2006 emis de Președintele C.N.A.S.,
invocată de reclamantul L.V.C.M., în contradictoriu cu intimații Casa Județeană
de Sănătate a Județului Cluj, Președintele C.N.A.S. și C.N.A.S.
În motivarea acestei
soluții, prima instanță, examinând dispozițiile legale criticate, a apreciat,
mai întâi, că dispozițiile art. 8 alin. (1) și (4) din Ordin nu fac decât să
expliciteze și să detalieze modalitatea de calculare a termenului de plată
stabilit în Legea nr. 95/2006, fără a afecta termenul de plată.
În
continuare, instanța fondului a mai constatat că dispozițiile art. 35 din
Normele Metodologice nu adaugă la lege, întrucât C.N.A.S. este abilitată de
Legea nr. 95/2006 să aibă calitate de organ emitent al deciziei de impunere
pentru creanțele cu titlu de contribuții la Fondul național unic de asigurări de sănătate și, totodată, de organ execuțional, respectiv de a proceda la
aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite
bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile prevăzute de
legea procesual fiscală, iar măsurile de executare silită pentru care este
abilitată Casa conform art. 216 din Legea nr. 95/2006 se pot întreprinde doar
dacă există un titlu executoriu formal valabil și în fond temeinic.
Ca atare, prevederea
din textul art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor
justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru
aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate
Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate aprobate prin Ordinul nr.
617/2007, emis de C.N.A.S. conform căreia Casa este abilitată să emită decizii
de imputare care la scadență au valoare de titlu executoriu nu modifică
dispozițiile legale mai sus analizate, ci doar explicitează modalitatea
concretă de realizare.
Curtea a respins
excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui C.N.A.S., cu
motivarea că actul administrativ cu caracter normativ a fost emis de
președintele C.N.A.S. în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, precum și pentru
punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administrație care avea
competența de a elabora norme privind aplicarea măsurilor de executare silită
și de urmărire a contribuțiilor datorate la Fond pentru persoanele fizice.
3.Recursul
reclamantului
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul L.V.C.M.,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
În motivarea căii de atac,
recurentul - reclamant a reluat criticile privind introducerea, prin art. 8 alin.
(1) și (4) a unor termene pentru plata obligațiilor ce exced cadrului stabilit
de Legea nr. 95/2006 arătat că instanța de fond a ocolit rezolvarea directă a cauzei
deduse judecății, apelând la o interpretare proprie, considerată „rațională”,
numai prin prisma politicii de gestionare a fondului de asigurări sociale de
sănătate.
A mai arătat că analiza
concretă a Legii nr. 95/2006 duce la concluzia că aceasta nu cuprinde
dispoziții privind abilitarea caselor de asigurări de sănătate de a stabili
impozite, taxe sau contribuții, respectiv de a emite decizii de impunere.
În dezvoltarea motivelor
de recurs, recurentul - reclamant a reluat argumentele invocate în motivarea excepției
de nelegalitate, arătând că art. 216 din Legea nr. 95/2006 conferă C.N.A.S.,
prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, numai atribuția
de a aplica măsurile de executare silită, iar nu de a emite decizii de
impunere.
Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Conform art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ
nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi
cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la
cererea părții interesate.
Odată cu
instituționalizarea excepției de nelegalitate, prin Legea nr. 554/2004,
instanța de contencios administrativ stabilește, în baza principiilor
legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui
act administrativ pe calea acestei excepții.
Prin urmare, excepția
de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la
legea în a cărei executare au fost emise.
Cu alte cuvinte, avem
de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu o forță
juridică inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică
superioară, fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5),
coroborat cu art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din
Constituție.
Ordinul nr. 617/2007,
din care fac parte normele administrative atacată pe calea excepției de
nelegalitate, are ca obiect aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor
justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără
plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită
pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de Asigurări Sociale
de Sănătate. Ordinul a fost emis de C.N.A.S., în temeiul unor prevederi expres menționate
din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin. (3),
art. 213 alin. 3 și 4, art. 216, art. 256 - 260 ș.a) și din Statutul C.N.A.S.,
aprobat prin H.G. nr. 972/2006 (art. 7, art. 17 alin. 5 și art. 18 pct. 36).
Soluția adoptată de
judecătorul fondului reflectă aplicarea corectă a principiului ierarhiei forței
juridice a actelor normative, atât dispozițiile art. 8 alin. (1) și (4), cât și
ale art. 35 din Normele metodologice neadăugând la lege și necontravenind sensului
și spiritului actelor normative cu forță juridică superioară în aplicarea cărora
a fost adoptat
De asemenea sentința este
motivată în mod logic și convingător, întrunind cerințele art. 261 alin. (1)
pct. 5 C. proc. civ.
Mai întâi, așa cum a
reținut și instanța de fond, dispozițiile art. 8 alin. (1) și (4) din Ordin nu
fac decât să expliciteze și să detalieze modalitatea de calculare a termenului
de plată stabilit în Legea nr. 95/2006, fără a afecta în vreun fel acest termen
sau a excede cadrului stabilit de legea în executarea căreia au fost emise
normele metodologice.
În continuare, se
constată că art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la
prevederile Codului de procedură fiscală în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor
ce revin C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice sau juridice specializate,
pentru aplicarea măsurilor de executare silită în vederea încasării sumelor cuvenite
bugetului fondului și a majorărilor de întârziere aferente, astfel că nu se
poate reproșa instanței de fond că a raportat fără temei analiza legalității ordinului
la prevederile Codului de procedură fiscală, în loc să se limiteze la cele ale
Legii nr. 95/2006, așa cum afirmă recurentul - reclamant.
Potrivit art. 141 din
C. proc. fisc., executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul
normelor cuprinse în același cod, de către organul de executare competent, care
în materia supusă analizei este C.N.A.S.. Interpretarea sistematică a prevederilor
cuprinse în textele examinate conduce la concluzia că, în cadrul competenței atribuite
caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silite pentru
sumele datorate către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, este
inclusă și atribuția de a emite decizii de impunere și titluri executorii, în
condițiile și cu respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală, strict
cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de Asigurări
Sociale de Sănătate .
O astfel de interpretare
apare ca fiind și rațională în condițiile în care gestionarea fondului național
unic de asigurări sociale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția
pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin C.N.A.S. ca și prin casele
de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află
direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și
natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil
executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor
art. 141 din C. proc. fisc.
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat în temeiul art. 4 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de L.V.C.M. împotriva sentinței civile nr. 924 din 23 noiembrie 2012 a
Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal,
ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 septembrie 2013.