ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.09.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6286/2013

HOTĂRÂRE
24.09.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6286/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

procedura derulată în fața primei instanțe

Prin încheierea din 20 august  2012,

pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 9956/117/2011, Curtea de Apel Cluj

a fost legal învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate cu privire la

dispozițiile art. 8 alin. (1) și (4) și art. 35 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007

emis de Președintele C.N.A.S.

În motivarea

excepției de nelegalitate invocate, reclamantul L.V.C.M. a susținut că, prin

textele criticate, se adaugă nepermis la Legea nr. 95/2006, în sensul că se stabilește

modul de calcul al unei contribuții bugetare și termenele de plată și se extinde

competența Casei de Asigurări de Sănătate privind emiterea de decizii de

impunere, care, la scadență, au valoare de titlu executoriu, în baza cărora se

poate declanșa urmărirea silită.

de apel

Prin sentința civilă nr.

924/2012 din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate a art.

8 alin. (1) și (4) și a art. 35 din Ordinul nr. 617/2006 emis de Președintele C.N.A.S.,

invocată de reclamantul L.V.C.M., în contradictoriu cu intimații Casa Județeană

de Sănătate a Județului Cluj, Președintele C.N.A.S. și C.N.A.S.

În motivarea acestei

soluții, prima instanță, examinând dispozițiile legale criticate, a apreciat,

mai întâi, că dispozițiile art. 8 alin. (1) și (4) din Ordin nu fac decât să

expliciteze și să detalieze modalitatea de calculare a termenului de plată

stabilit în Legea nr. 95/2006, fără a afecta termenul de plată.

În

continuare, instanța fondului a mai constatat că dispozițiile art. 35 din

Normele Metodologice nu adaugă la lege, întrucât C.N.A.S. este abilitată de

Legea nr. 95/2006 să aibă calitate de organ emitent al deciziei de impunere

pentru creanțele cu titlu de contribuții la Fondul național unic de asigurări de sănătate și, totodată, de organ execuțional, respectiv de a proceda la

aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite

bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile prevăzute de

legea procesual fiscală, iar măsurile de executare silită pentru care este

abilitată Casa conform art. 216 din Legea nr. 95/2006 se pot întreprinde doar

dacă există un titlu executoriu formal valabil și în fond temeinic.

Ca atare, prevederea

din textul art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor

justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru

aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate

Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate aprobate prin Ordinul nr.

617/2007, emis de C.N.A.S. conform căreia Casa este abilitată să emită decizii

de imputare care la scadență au valoare de titlu executoriu nu modifică

dispozițiile legale mai sus analizate, ci doar explicitează modalitatea

concretă de realizare.

Curtea a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui C.N.A.S., cu

motivarea că actul administrativ cu caracter normativ a fost emis de

președintele C.N.A.S. în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, precum și pentru

punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administrație care avea

competența de a elabora norme privind aplicarea măsurilor de executare silită

și de urmărire a contribuțiilor datorate la Fond pentru persoanele fizice.

3.Recursul

reclamantului

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul L.V.C.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul - reclamant a reluat criticile privind introducerea, prin art. 8 alin.

(1) și (4) a unor termene pentru plata obligațiilor ce exced cadrului stabilit

de Legea nr. 95/2006 arătat că instanța de fond a ocolit rezolvarea directă a cauzei

deduse judecății, apelând la o interpretare proprie, considerată „rațională”,

numai prin prisma politicii de gestionare a fondului de asigurări sociale de

sănătate.

A mai arătat că analiza

concretă a Legii nr. 95/2006 duce la concluzia că aceasta nu cuprinde

dispoziții privind abilitarea caselor de asigurări de sănătate de a stabili

impozite, taxe sau contribuții, respectiv de a emite decizii de impunere.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, recurentul - reclamant a reluat argumentele invocate în motivarea excepției

de nelegalitate, arătând că art. 216 din Legea nr. 95/2006 conferă C.N.A.S.,

prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, numai atribuția

de a aplica măsurile de executare silită, iar nu de a emite decizii de

impunere.

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 304

1

Conform art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ

nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la

cererea părții interesate.

Odată cu

instituționalizarea excepției de nelegalitate, prin Legea nr. 554/2004,

instanța de contencios administrativ stabilește, în baza principiilor

legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui

act administrativ pe calea acestei excepții.

Prin urmare, excepția

de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la

legea în a cărei executare au fost emise.

Cu alte cuvinte, avem

de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu o forță

juridică inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică

superioară, fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5),

coroborat cu art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din

Constituție.

Ordinul nr. 617/2007,

din care fac parte normele administrative atacată pe calea excepției de

nelegalitate, are ca obiect aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor

justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără

plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită

pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de Asigurări Sociale

de Sănătate. Ordinul a fost emis de C.N.A.S., în temeiul unor prevederi expres menționate

din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin. (3),

art. 213 alin. 3 și 4, art. 216, art. 256 - 260 ș.a) și din Statutul C.N.A.S.,

aprobat prin H.G. nr. 972/2006 (art. 7, art. 17 alin. 5 și art. 18 pct. 36).

Soluția adoptată de

judecătorul fondului reflectă aplicarea corectă a principiului ierarhiei forței

juridice a actelor normative, atât dispozițiile art. 8 alin. (1) și (4), cât și

ale art. 35 din Normele metodologice neadăugând la lege și necontravenind sensului

și spiritului actelor normative cu forță juridică superioară în aplicarea cărora

a fost adoptat

De asemenea sentința este

motivată în mod logic și convingător, întrunind cerințele art. 261 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ.

Mai întâi, așa cum a

reținut și instanța de fond, dispozițiile art. 8 alin. (1) și (4) din Ordin nu

fac decât să expliciteze și să detalieze modalitatea de calculare a termenului

de plată stabilit în Legea nr. 95/2006, fără a afecta în vreun fel acest termen

sau a excede cadrului stabilit de legea în executarea căreia au fost emise

normele metodologice.

În continuare, se

constată că art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la

prevederile Codului de procedură fiscală în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor

ce revin C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice sau juridice specializate,

pentru aplicarea măsurilor de executare silită în vederea încasării sumelor cuvenite

bugetului fondului și a majorărilor de întârziere aferente, astfel că nu se

poate reproșa instanței de fond că a raportat fără temei analiza legalității ordinului

la prevederile Codului de procedură fiscală, în loc să se limiteze la cele ale

Legii nr. 95/2006, așa cum afirmă recurentul - reclamant.

Potrivit art. 141 din

normelor cuprinse în același cod, de către organul de executare competent, care

în materia supusă analizei este C.N.A.S.. Interpretarea sistematică a prevederilor

cuprinse în textele examinate conduce la concluzia că, în cadrul competenței atribuite

caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silite pentru

sumele datorate către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, este

inclusă și atribuția de a emite decizii de impunere și titluri executorii, în

condițiile și cu respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală, strict

cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de Asigurări

Sociale de Sănătate .

O astfel de interpretare

apare ca fiind și rațională în condițiile în care gestionarea fondului național

unic de asigurări sociale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția

pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin C.N.A.S. ca și prin casele

de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află

direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și

natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil

executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor

art. 141 din C. proc. fisc.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat în temeiul art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004.

Respinge recursul

declarat de L.V.C.M. împotriva sentinței civile nr. 924 din 23 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal,

ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 219/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul excepției de nelegalitate și procedura derulată în fața primei instanțe Prin încheierea din 11 mai 2012, pronunțată d
ÎCCJ 2014-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1045/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul excepției de nelegalitate și procedura derulată în fața primei instanțe Prin încheierea din 14 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în
ÎCCJ 2013-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6741/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul excepției de nelegalitate și procedura derulată în fața primei instanțe Prin Încheierea din 17 decembrie 2012, pronun
ÎCCJ 2011-05-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2667/2012
respinsă,întrucât instanța de fond respectat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., expunând considerentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea soluției de respingere a excepției de nelegalitate. 2. Soluția ins
ÎCCJ 2012-11-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4749/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul N.L.I., a sesizat instanța de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a prevederilor din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007.
Sursă