ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2493/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 8 aprilie

2014 sub numărul de Dosar nr. 1474/1/2014, revizuentul C.S.M., a solicitat în

contradictoriu cu intimata P.L.S. revizuirea deciziei din 10 martie 2014,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4154/1/2013, în temeiul art. 509

alin. (1) pct. 1 și pct. 2 noul C. proc. civ.

În motivarea cererii,

astfel formulate revizuentul, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1)

pct. 1 noul C. proc. civ., a susținut că prin hotărârea supusă revizuirii instanța

a dat mai mult decât s-a cerut atâta vreme cât a obligat C.S.M. să emită o hotărâre

prin care să dispună promovarea efectivă a contestatoarei la oricare dintre secțiile

civile ale Tribunalului Brașov.

În acest sens, se arată

că instanța nu putea să admită cererea contestatoarei, fără a individualiza

secțiile la care C.S.M. poate să dispună promovarea efectivă a intimatei, întrucât

poate exista situația înființării unor noi secții civile la Tribunalul

Brașov, până la data executării deciziei, acest lucru ducând la încălcarea

principiului disponibilității părților.

Mai susține revizuentul

că instanța de fond a apreciat în mod eronat, în dezacord cu dispozițiile

art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (3

1

) și alin. (4) coroborat cu

art. 30 și art. 28 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 621/2006, că valorificarea rezultatelor concursului de promovare se face exclusiv

în funcție de media obținută, fiind fără relevanță secția la

care se optează, dacă aceasta este de aceeași specializare.

Totodată, în considerarea

faptului că nu există nici un post vacant la una dintre secțiile civile ale

Tribunalului Brașov în limitele termenului de executare a deciziei din 10 martie

2014, revizuentul a mai susținut că, în cauză, este incident și motivul

de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, se arată că punerea

în executare a respectivei decizii are drept consecințe destabilizarea sistemului

judiciar în ansamblul său, în condițiile în care această valorificare impusă

pe cale jurisprudențială, încalcă regulile clare, previzibile și predictibile

prevăzute în lege și regulament, acte normative care stau la baza organizării

și desfășurării concursului de promovare în funcții de execuție

a judecătorilor. În esență aceste reguli prevăd că, încă din momentul înscrierii

la concurs, candidații judecători își asumă șansele de pierdere și/sau

câștig în raport cu opțiunea pe care o manifestă efectiv în cuprinsul

cererii de înscriere, opțiune care vizează nu numai materia de examen ci și

secția din cadrul instanței la care doresc să promoveze.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 noul C. proc. civ.

P.L.S.

Prin întâmpinarea formulată,

în condițiile art. 513 alin. (2) noul C. proc. civ., intimata a solicitat respingerea

cererii de revizuirii ca inadmisibilă, făcând ample și detaliate apărări în

raport de cele două motive de revizuire invocate, în cauză, de revizuentul C.S.M.

Astfel, intimata, a susținut,

în esență că din cuprinsul dosarului de fond rezultă în mod clar că instanța

a acordat exact ceea ce s-a cerut conform precizării de acțiune de la termenul

din 17 decembrie 2013, respectiv a obligat revizuentul să emită o hotărâre de promovare

efectivă a contestatoarei la oricare din secțiile civile ale Tribunalului Brașov.

În acest context, intimata

a susținut că motivul invocat de revizuent nu se încadrează în ipoteza prevăzută

de art. 509 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., instanța de fond pronunțându-se

întocmai în limitele cu care a fost investită, fapt pe care și revizuentul

îl recunoaște, deoarece nu își motivează acest caz de revizuire pe o eventuală

încălcare de către instanță a principiului disponibilității, ci pe cu

totul alte motive, străine de ipoteza avută în vedere de text.

Cu privire la cel de-al

doilea motiv de revizuire invocat intimata susține că acesta nu este incident

în litigiul dedus judecății, în care revizuentul a fost obligat la emiterea

unui act administrativ pe care de altfel, l-a și emis, dispunând prin hotărârea

nr. 7308 din 6 mai 2014 promovarea sa la Tribunalul Brașov, pe un post transferat

temporar de la o altă instanță.

Prin decizia nr. 1199

din 10 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4073/1/2013, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte

contestație formulată de contestatoarea P.L.S., a anulat hotărârea Plenului

C.S.M. nr. 764 din 27 iunie 2013 și, în consecință, a obligat Plenul C.S.M.

să emită o nouă hotărâre prin care să dispună promovarea efectivă a contestatoarei,

la oricare dintre secțiile civile ale Tribunalului Brașov, urmare a valorificării

rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de

execuție din data de 3 martie 2013, a luat act de renunțarea la judecata

capătului de cerere privind anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 499 din 4

iunie 2013 și a respins celelalte cereri ca neîntemeiate.

competente a se pronunța asupra revizuirii

Analizând cauza prin prisma

motivelor de revizuire invocate de revizuent, în raport cu dispozițiile art. 509

alin. (1) pct. 1 și pct. 2 noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea

de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:

Din examinarea cererii

de revizuire, astfel cum aceasta a fost formulată, Înalta Curte constată că deși

se susține incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și

pct. 2 noul C. proc. civ., întreaga motivare a cererii de revizuire vizează, în

realitate, o pretinsă nelegalitate și netemeinicie a hotărârii contestate,

în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză respectiv starea de fapt

invocată/reținută de instanța care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii.

În acest context, Înalta

Curte reamintește că, revizuirea este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată

doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute de lege și care nu presupune

efectuarea unui control al legalității și temeiniciei hotărârile supuse revizuirii.

Prin urmare, nu vor fi

analizate, în acest cadru procesual, care nu presupune realizarea unui control judiciar

asupra hotărârii a cărei revizuire se solicită, intrată, de altfel, în puterea lucrului

judecat, argumentele revizuentului referitoare la pronunțarea hotărârii contestate

cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (3

1

)

și alin. (4) coroborat cu art. 30 și art. 28 din Regulamentul aprobat

prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006 ca și cele referitoare la situația

posturilor vacante la Tribunalul Brașov la data pronunțării hotărârii

contestate.

Analizând cererea de revizuire,

în limitele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de

revizuire reglementat prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 noul C.

proc. civ., în ipoteza invocată de revizuent, respectiv plus petita, în condițiile

în care, din simpla lecturare a actelor Dosarului nr. 4037/1/2014 al Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, este lesne de observat că decizia nr. 1199 din 10 martie 2014 a fost pronunțată,

în limitele stabilite de contestatoarea P.L.S. prin cererea de chemare în judecată

așa cum a fost precizată la data de 17 decembrie 2013, prin care s-a solicitat

expres, printre altele și obligarea C.S.M. la emiterea unei hotărâri de promovare

efectivă la oricare din secțiile civile ale Tribunalului Brașov.

Prin urmare, contrar celor

susținute de revizuent hotărârea supusă revizuirii, nu este criticabilă prin

prisma dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., fiind pronunțată

cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) noul

C. proc. civ.

De asemenea, nu poate

fi reținut nici motivul de revizuire reglementat prin dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ., în condițiile în care prin hotărârea

supusă revizuirii C.S.M. nu a fost obligat să predea un obiect individual determinat

care a fost distrus sau a pierit după pronunțarea hotărârii, ci o fost obligat

să dispună promovarea intimatei, prin valorificarea rezultatului obținut la

concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de 3

martie 2013, la una din secțiile civile ale Tribunalului Brașov.

A accepta teza revizuentului

în sensul că inexistența unui post de judecător vacant la Tribunalul Brașov

la momentul pronunțării deciziei nr. 1199 din 10 martie 2014, se încadrează

în ipoteza reglementată prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 noul C.

proc. civ. ar însemna a extinde, în mod nepermis, pe cale jurisprudențială,

prin analogie prevederile respectivei norme juridice la alte ipoteze decât cele

avute în vedere de legiuitor.

Într-o astfel de ipoteză,

respectiv lipsa posturilor vacante, în respectul puterii executorii (art. 434 noul

C. proc. civ.) și a principiului obligativității hotărârii judecătorești

(art. 435 noul C. proc. civ.), C.S.M., trebuie să uzeze de toate căile legale, circumscrise

atribuțiilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor/organizarea

instanțelor și parchetelor, pentru a asigura promovarea unui judecător/procuror,

beneficiar al unei hotărâri judecătorești definitive, pe un post de judecător/procuror

chiar dacă acest lucru ar însemna transferul temporar al unui post vacant de execuție

de judecător/procuror din ștatul de funcții și de personal al altei

instanțe/parchet, cu respectarea procedurii prevăzute de dispozițiile

art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

De altfel, la data soluționării

cererii de revizuire C.S.M. a și executat decizia nr. 1199 din 10 martie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, dispunând prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 539 din 6 mai 2014,

promovarea intimatei P.L.S. la Tribunalul Brașov, începând cu data emiterii

Ordinului Ministrului Justiției pentru modificarea ștatelor de funcții

și de personal ale Judecătoriei Jibou și Tribunalului Brașov.

Așadar, lipsa unui

post vacant de judecător la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești,

este un aspect care vizează etapa executării hotărârii, și contrar celor susținute

de revizuent, nu se încadrează în ipoteza cazului de revizuire reglementat prin

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ. care prin sintagma

obiectul pricinii nu se află în ființă desemnează ideea de dispariție

fizică a bunului, ceea ce nu cadrează cu ipoteza conturată în cauză.

Prin urmare, constatând

că, în cauză, nu pot fi reținute susținerile revizuentului privind incidența

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 noul C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 1199 din 10 martie

2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată, cu obligarea revizuentului în temeiul

art. 453 noul C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de C.S.M. împotriva deciziei nr. 1199 din 10 martie 2014 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondată.

Obligă revizuentul C.S.M.

la plata sumei de 542 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata

P.L.S.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2014.