ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1615/2015

Decizia nr. 1615/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. 141/64/2014, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, revizuirea Sentinței nr. 10/F din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin anularea recursului.

Prin Sentința civilă nr. 94/F din 5 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus: respingerea cererii de repunere în termen pentru exercitarea căii de atac, admiterea excepției tardivității formulării cererii de revizuire și respingerea cererii de revizuire, ca tardiv formulată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.

Revizuentul a invocat în susținerea cererii de revizuire existența unui înscris nou, respectiv Adresa din 23 decembrie 2013 eliberată de Centrul Militar Zonale Brașov, comunicată la data de 24 decembrie 2013, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul poștal.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., termenul de revizuire s-a împlinit la data de 24 ianuarie 2014, iar împrejurarea că până la acea dată nu fusese redactată hotărârea pronunțată în calea extraordinară de atac a contestației în anulare nu poate constitui o împrejurare mai presus de voința părții care să justifice, în condițiile art. 103 C. proc. civ., repunerea în termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii.

În concluzie, prima instanță a dispus respingerea cererii de repunere în termenul pentru exercitarea căii de atac și respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire formulată împotriva Sentinței nr. 10/f din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Brașov.

Împotriva Sentinței civile nr. 94/F din 5 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal revizuentul A., susținând că este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Deși primei instanțe i s-a solicitat unirea excepțiilor cu fondul, aceasta a procedat la admiterea excepției tardivității cererii de revizuire, cu consecința pronunțării unei hotărâri prin care drepturile sale prevăzute de art. 58 din Legea nr. 263/2010 îi sunt grav afectate.

Rolul activ al judecătorului s-a manifestat exclusiv în soluționarea excepțiilor, și nu pe fondul cauzei, astfel că fondul cauzei nu a fost evocat în nicio cale de atac pe care a exercitat-o.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței nr. 94 din 5 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov și rejudecarea cererii de revizuire care a formulat-o.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Din cuprinsul încheierii din data de 22 mai 2014, în care au fost consemnate susținerile părților privind cererea de repunere în termen și excepția tardivității formulării cererii de revizuire, nu rezultă că revizuentul ar fi solicitat, iar prima instanță ar fi respins cererea acestuia de unire a excepțiilor cu fondul cauzei.

În aceste condiții, nu prezintă relevanță asupra legalității hotărârii primei instanțe susținerea din recurs potrivit căreia a fost ignorată în primă instanță solicitarea de unire a excepțiilor cu fondul cauzei.

În mod legal prima instanță a interpretat și aplicat prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu.

Relativ la termenul de introducere a cererii de revizuire, în mod legal s-a reținut că în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., acesta este de o lună și se calculează „din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă”, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În speță, termenul de revizuire s-a împlinit la data de 24 ianuarie 2014, în condițiile în care înscrisul invocat de revizuent i-a fost comunicat la data de 24 decembrie 2013, astfel că sesizarea instanței la data de 13 martie 2014 cu soluționarea cererii de revizuire este tardivă.

Împrejurarea invocată de revizuent, în sensul că nerespectarea termenului de formulare a cererii de revizuire a fost cauzată de neredactarea hotărârii pronunțate în contestația în anulare îndreptată împotriva Sentinței civile nr. 10/F din 23 ianuarie 2013 nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care reglementează procedura repunerii în termen, situație în care în mod legal prima instanță a respins cererea de repunere în termen și a admis excepția tardivității cererii de revizuire.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. (1865).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței civile nr. 94/F din 5 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.

Procesat de GGC - LM