ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 682/2013

Asupra conflictului negativ ce competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 12 octombrie 2012, Biroul Executor Judecătoresc C.S. a solicitat încuviințarea executării silite formulată de creditoarea SC F.G. SRL împotriva debitoarei SC T.T. SRL. Judecătoria Alba Iulia, prin Încheierea nr. 1915/CC/2012 din Camera de Consiliu din data de 22 octombrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 - București, reținându-se că, sediul debitoarei SC T.T. SRL se află în București, str. I.C., sector 1 și că, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 337/1993, aceasta se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei sector 1 - București, în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, respectiv instanța de la sediul debitoarei.

Prin Sentința civilă nr. 21828 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 - București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost dispusă declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, reținându-se că, o eventuală încuviințare a executării silite de către această instanță, contrar voinței creditoarei, ar putea atrage consecințe în privința legalității urmăririi silite, prin prisma art. 105 C. proc. civ. Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, a pronunțat regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executare..". În speța de față, instanța competentă este Judecătoria Alba Iulia având în vedere că, prin cererea formulată la data de 12 octombrie 2012, creditoarea SC F.G. SRL a solicitat în mod expres, demararea procedurii executării silite asupra bunurilor identificate în patrimoniul debitoarei situate în raza teritorială a Curții de Apel Alba Iulia și asupra sumelor de bani pe care terții popriți cu sediul sau domiciliul aflat în raza aceleiași instanțe le datorează debitoarei. În acest sens, în mod corect s-a apreciat că voința creditoarei SC F.G. SRL este ca executarea silită a debitoarei SC T.T.

SRL să fie făcută pe raza teritorială a Judecătoriei Alba Iulia, instanță căreia îi revine competența de a se pronunța cu privire la cererea de încuviințare a executării silite, formulată în temeiul Ordonanței nr. 2525/2012 din 7 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, în Dosarul nr. 3028/176/2012. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (3) C. proc. civ. "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe". Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013. Procesat de GGC - AA