ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 893/2011

HOTĂRÂRE
15.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 893/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, inițial pe rolul

Tribunalului Vâlcea, secția civilă, reclamantul I.V.D. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului București, efectuarea instruirii practice pe grupe de elevi la toate

unitățile școlare cu profil tehnic și obligarea la daune morale de 20.000 RON,

precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că au fost încălcate dispozițiile Constituției României,

art. 4 lit. b) din Legea învățământului, Legea nr. 319/2006, Legea nr. 48/2002,

De asemenea, a mai arătat

că elevii sunt privați de dreptul de a beneficia de o pregătire corespunzătoare

și sunt supuși riscului la accidente în orice moment, ceea ce îl determină să solicite

anularea ordinului nr. 3342 din 11 martie 2002 emis de pârât, prin care s-a impus

Inspectoratelor Școlare Județene și unităților de învățământ cu profil tehnic ce

nu fac parte din programul PHARE TVET RO 9405, ca instruirea practică în atelierele

școlare să se realizeze cu clasa întreagă.

Pârâtul, prin întâmpinarea

formulată a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și excepția inadmisibilității

acțiunii, în temeiul art. 112 C. proc. civ., pe considerentul că aceasta nu cuprinde

motivele de drept pe care se întemeiază și dovezile pe care se sprijină, arătând,

totodată, că ordinul respectiv a fost abrogat prin ordinul nr. 4927/2002, în prezent

fiind aplicabile prevederile ordinului nr. 5885 din 10 noiembrie 2009, care a înlocuit

prevederile ordinului nr. 5743 din 28 octombrie 2008.

Față de cele susținute

de pârât, reclamantul a depus precizare la acțiune, în sensul că mai solicită și

modificarea art. 20 lit. b) din anexa la ordinul nr. 574/2008 și a art. 33 din anexa

la ordinul nr. 5885/2009, întrucât pârâtul folosește două metode diferite de instruire

pentru aceeași formă de pregătire, ceea reprezintă o discriminare profesională,

ce intră sub incidența C. pen.

Tribunalul Vâlcea, complet

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 293 pronunțată

în data de 12 aprilie 2010, a admis excepția invocată de pârât și a dispus declinarea

competenței materiale de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești,

în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, prin

sentința nr. 115/F-CONT din data de 28 mai 2010, a respins acțiunea formulată de

reclamantul I.V.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, pentru lipsa procedurii prealabile.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

Reclamantul a precizat

acțiunea, prin care a solicitat obligarea pârâtului la modificarea art. 1 pct. 20

lit. b) din ordinul nr. 5473 din 28 octombrie 2008, în care se arată că pregătirea

practică se efectueze pe clase la agenții economici și pe grupe în atelierele proprii,

precum și art. 1 pct. 3 din ordinul nr. 5885 din 10 noiembrie 2009, cu precizarea

că pregătirea practică se efectuează pe clase la agenții economici și pe grupe în

atelierele proprii, precum și obligarea la daune morale de 20.000 RON și cheltuieli

de judecată.

De asemenea, a mai invocat

procedura discriminatorie, sub aspectul menționat, în ceea ce privește atelierele

incluse în programul PHARE, unde instruirea se face cu un număr de numai 15 elevi.

În ceea ce privește excepția

invocată de pârât privind inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile,

instanța a constat că este întemeiată, având în vedere că reclamantul a adresat

un memoriu către minister, la data de 10 martie 2010, prin care doar a semnalat

situațiile existente în școli, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul I.V.D.

În motivarea recursului

formulat, recurentul-reclamant a susținut în esență că, în mod greșit instanța de

fond a reținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ și, în consecință, a respins acțiunea, ca inadmisibilă

întrucât această soluție este în contradicție cu însăși motivarea acțiunii, care

se referă la tardivitatea depunerii acesteia.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant

a susținut că prin soluția pronunțată sunt încălcate implicit și dispozițiile

art. 3 C. civ., dar și dispozițiile art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului privitoare la liberul acces la un proces echitabil.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Intimatul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța

de fond ca fiind legală și temeinică susținând în esență că, în mod corect s-a reținut

de către instanța de fond neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Analizând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente cât și în temeiul

dispozițiilor art. 304

1

declarat în cauză este nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual

trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea,

în tot sau în parte a acestuia.

(1

1

) În cazul

actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

Dispozițiile legale mai

sus expuse, reglementează procedura plângerii prealabile ca o condiție de exercitare

a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii și este obligatorie,

iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ,

ca inadmisibilă, în acord cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Este de necontestat în

cauză și instanța de fond a relevat această împrejurare că reclamantul nu a urmat

procedura prealabilă prevăzută de aceste dispoziții legale, astfel că soluția de

respingere a acțiunii reclamantului dată de instanța de fond se impune a fi menținută.

Criticile recurentului

reclamant referitoare la încălcarea dreptului subiectiv al acestuia de a promova

o acțiune în justiție în temeiul dispozițiilor legii privind contenciosul administrativ,

ca și a dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil

sunt nefondate. Astfel, Curtea Constituțională a reținut prin mai multe decizii

- cum ar fi Decizia nr. 39/2005; Decizia nr. 123/2006 - constituționalitatea prevederilor

legale prin care este reglementată procedura prealabilă obligatorie, precum și faptul

că nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o

procedură prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este procedura recursului

administrativ grațios sau cel ierarhic, precum și faptul că stabilirea unor condiționări

pentru introducerea acțiunilor în justiție „nu constituie o încălcare a dreptului

la accesul liber la justiție și la un proces echitabil”.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că sentința pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică

neexistând motive de casare sau modificare a acesteia și, în consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art.

20 din Legea nr. 554/2004 modificată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamantul I.V.D. împotriva sentinței nr. 115/F-CONT din 28 mai 2010 a Curții

de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-22
0,92
ÎCCJ, Decizia nr. 164/2011
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.A.A. a chemat în judecată
ÎCCJ 2011-05-18
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2835/2011
Ordinul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 6161 din 17 decembrie 2009, cât și Ordinul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3005 din 8 ianuarie 2010. Totodată, Curtea de apel a dispus rei
ÎCCJ 2010-06-22
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4571/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.A.A. a chemat în judecată pe
ÎCCJ 2011-04-13
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2011
ție împotriva efectelor ireparabile, pentru cei vătămați, iar simpla afirmație a reclamantului că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără să existe probe din care să rezulte temeinica susținerilor, nu po
ÎCCJ 2011-10-14
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4747/2011
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fi
Sursă