ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 704/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin Sentința nr. 5326 din 26 septembrie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC D.G.S. SRL,

în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu, prin care a

solicitat suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. F-GR 123 din 21 iunie

2011, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția

fiscală și încetarea oricărei forme de executare până la pronunțarea instanței

de fond, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile

legale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul

bine justificat și paguba iminentă, pentru a se dispune suspendarea executării

actului administrativ atacat, care se bucură de prezumția de legalitate,

veridicitate și autenticitate.

În ceea ce privește

existența cazului bine justificat, prima instanță a reținut că reclamanta nu a

dovedit că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului

administrativ fiscal, care să poată fi constatată, fără a intra în cercetarea

fondului. Dimpotrivă, reclamanta a formulat critici de nelegalitate a căror

verificare presupune o analiză pe fond, ceea ce ar fi de natură să atragă

antepronunțarea instanței cu privire la legalitatea actului administrativ.

Nici cea de-a doua

condiție cerută de lege, în speță, prevenirea unei pagube iminente, nu a fost

dovedită, prima instanță reținând că decizia atacată se bucură de prezumția de

legalitate, veridicitate și autenticitate, ceea ce face ca aceasta să fie executorie,

astfel că, punerea în executare nu poate produce o pagubă iminentă în sensul

legii.

exercitată în cauză

Sentința menționată a

fost atacată cu recurs de către reclamanta SC D.G.S. SRL care a solicitat, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., modificarea sentinței, în sensul

admiterii cererii de suspendare.

instanței de recurs

La termenul de

judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (1)

raportat la art. 303 alin. (1) excepția nulității recursului, pentru nemotivare

în termenul prevăzut de lege, dezbaterile fiind consemnate în practicaua

prezentei hotărâri.

Intimata-pârâtă a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

promovării căii de atac

În temeiul art. 137

alin. (1) din C. proc. civ, aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat

cu art. 298 din C. proc. civ, Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra

excepției nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos

cercetarea în fond a pricinii.

Potrivit art. 14

alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea

este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de

la comunicare”.

Potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., „Recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, iar potrivit

alin. (2),, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”.

În speță, hotărârea

recurată a fost comunicată reclamantei SC D.G.S. SRL la data de 02 noiembrie

2011, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a

hotărârii.

Declarația de recurs

a fost înregistrată la data de 27 septembrie 2011, înainte de comunicarea

hotărârii, iar motivele de recurs au fost expediate prin poștă la data de 09

noiembrie 2011.

În raport de

prevederile art. 303 alin. (2) C. proc. civ, recurenta-reclamantă avea

obligația procesuală de a depune motivele de recurs în termen de 5 zile, termen

calculat potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., de la data comunicării

hotărârii recurate (2 noiembrie 2011), respectiv, până la data de 8 noiembrie

2011.

Analizând

înscrisurile depuse în combaterea excepției, Înalta Curte constată că nu s-a

făcut dovada depunerii în termen a motivelor de recurs, transmise instanței și

prin intermediul faxului, data înscrisă pe dovadă confirmând expedierea

acestora la 09 noiembrie 2011.

2.Temeiul legal al

soluției adoptate

Cum dispoziția

imperativă a legii nu a fost îndeplinită și nu s-au ivit motive de ordine

publică care să fie puse în discuția părților, conform art. 306 alin. (2) C.

proc. civ, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, în temeiul art. 306

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de SC D.G.S. SRL împotriva Sentinței nr. 5326 din 26 septembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM