ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 704/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 5326 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC D.G.S. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu, prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. F-GR 123 din 21 iunie 2011, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și încetarea oricărei forme de executare până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, care se bucură de prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate. În ceea ce privește existența cazului bine justificat, prima instanță a reținut că reclamanta nu a dovedit că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal, care să poată fi constatată, fără a intra în cercetarea fondului. Dimpotrivă, reclamanta a formulat critici de nelegalitate a căror verificare presupune o analiză pe fond, ceea ce ar fi de natură să atragă antepronunțarea instanței cu privire la legalitatea actului administrativ.

Nici cea de-a doua condiție cerută de lege, în speță, prevenirea unei pagube iminente, nu a fost dovedită, prima instanță reținând că decizia atacată se bucură de prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate, ceea ce face ca aceasta să fie executorie, astfel că, punerea în executare nu poate produce o pagubă iminentă în sensul legii. 2. Calea de atac exercitată în cauză Sentința menționată a fost atacată cu recurs de către reclamanta SC D.G.S. SRL care a solicitat, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de suspendare. 3. Procedura în fața instanței de recurs La termenul de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (1) raportat la art. 303 alin. (1) excepția nulității recursului, pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Regularitatea promovării căii de atac În temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ, aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 din C. proc. civ, Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii. Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare”. Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, iar potrivit alin. (2),, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”. În speță, hotărârea recurată a fost comunicată reclamantei SC D.G.S. SRL la data de 02 noiembrie 2011, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii. Declarația de recurs a fost înregistrată la data de 27 septembrie 2011, înainte de comunicarea hotărârii, iar motivele de recurs au fost expediate prin poștă la data de 09 noiembrie 2011. În raport de prevederile art. 303 alin. (2) C. proc. civ, recurenta-reclamantă avea obligația procesuală de a depune motivele de recurs în termen de 5 zile, termen calculat potrivit art. 101 alin. (1) C. proc.

civ., de la data comunicării hotărârii recurate (2 noiembrie 2011), respectiv, până la data de 8 noiembrie 2011. Analizând înscrisurile depuse în combaterea excepției, Înalta Curte constată că nu s-a făcut dovada depunerii în termen a motivelor de recurs, transmise instanței și prin intermediul faxului, data înscrisă pe dovadă confirmând expedierea acestora la 09 noiembrie 2011. 2.Temeiul legal al soluției adoptate Cum dispoziția imperativă a legii nu a fost îndeplinită și nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de SC D.G.S. SRL împotriva Sentinței nr. 5326 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2012. Procesat de GGC - LM