ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6061/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6061/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanțele
cauzei.
Cadrul procesual.
Prin cererea adresată Înaltei Curți, la data
de 29 august 2011 G.C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.
2977 din 24 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte, invocând ca temei al
contestației dispozițiile art. 318 teza I-a C. proc. civ.
Hotărârea instanței
de recurs.
Prin decizia nr. 2977
din 24 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost
respinsă excepția de tardivitate a declarării recursului și a fost admis
recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
împotriva Sentinței nr. 267 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că a fost casată
sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de recurs a reținut că prima instanță deși a fost sesizată
cu o acțiune principală în contencios administrativ, în loc să se pronunțe în
baza art. 18 din Legea contenciosului administrativ și să dispună fie admiterea
acțiunii reclamantului, cu consecința anulării în tot sau în parte a actului
administrativ atacat, fie respingerea acțiunii acestuia, a procedat la
examinarea legalității prevederilor art. 21 alin. (2) din Metodologia de
concurs aprobată prin Ordinul nr. 5741/2008 al Ministerului Educației,
Cercetării și Tineretului, conform procedurii reglementată în art. 4 alin. (1),
ca și când reclamantul ar fi solicitat verificarea conformității actului administrativ
mai sus amintit cu actul normativ în executarea căruia a fost adoptat, pe cale incidentală,
pronunțând în acest sens o hotărâre nelegală.
Procedând în acest
fel, prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, motiv pentru care a fost
pronunțată soluția de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
Contestația în
anulare formulată de G.C.
Prin cererea
formulată contestatorul a criticat soluția pronunțată în recurs arătând că
hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, contestatorul
a arătat că din eroare nu a fost avută în vedere împrejurarea că pe rolul
Curții de Apel Galați, există dosarul nr. 2549/91/2009, dosar aflat în stadiul
procesual al recursului și suspendat până la soluționarea prezentului dosar.
Contestatorul a
arătat că suspendarea cauzei a fost dispusă întrucât a invocat nelegalitatea art.
21 alin. (2) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 5741/2008 a M.E.C.T.S.,
reținut ca temei legal în motivarea soluției de respingere a acțiunii sale prin
sentința nr. 38 din 3 februarie 2010 a Tribunalului Vrancea.
II. Decizia instanței
de recurs.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea contestației în anulare declarată,
analizând motivele formulate în raport cu decizia atacată și dispozițiile
legale incidente în cauză, va respinge contestația în anulare formulată pentru
considerentele ce urmează:
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere
însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile
prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă
judecată.
Dispozițiile art. 318
alin. (1) teza I-a C. proc. civ., invocate de contestator reglementează
contestația în anulare specială, iar potrivit acestui text, hotărârile
instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale.
În cauza de față,
Înalta Curte, constată că nu suntem în prezența unei greșeli materiale, în
sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. Noțiunea de
„greșeală materială” folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie
interpretată altfel decât în sensul textului legal.
„Greșelile
materiale”, conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente și involuntare
cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural care au dus la
pronunțarea unei soluții eronate; ele nu sunt greșeli de judecată și nu se
referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în
care instanța a apreciat probele sau a înțeles să interpreteze o dispoziție
legală.
Verificarea unei
astfel de greșeli materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea
fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare
tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine
făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar prin
aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea
recursului la recurs.
Ori, susținând că
instanța de recurs nu a observat existența dosarului nr. 2549/91/2009 în care
s-a invocat nelegalitatea Ordinului nr. 5741/2008, contestatorul invocă aspecte
care țin de fondul cauzei, de modul în care instanța de recurs, prin aprecierea
probelor și prin stabilirea situației de fapt, în raport cu interpretarea dată
dispozițiilor legale aplicabile, a înțeles să exercite controlul hotărârii
recurate.
Or, aceste aspecte,
așa cum s-a arătat, exced noțiunii de „greșeală materială” în sensul
dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de G.C. împotriva deciziei nr. 6061 din 24 mai 2011 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 decembrie 2011.