ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6009/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul C.P. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea din 7 februarie 2008, I.S. a solicitat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității efectuarea de verificării în ceea ce îl privește pe C.P., în prezent judecător la Judecătoria Caransebeș, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau de colaborator al Securității.

Reclamantul a învederat, în esență, faptul că, din cuprinsul notei de constatare din 7 mai 2008, rezultă că pârâtul a fost folosit în calitate de persoană de sprijin pentru organizarea unui flagrant asupra unui cetățean vest-german, sub pretextul că acesta practică inversiune sexuală, în realitate pentru a fi anchetat „și asupra altor probleme ce interesează organele noastre". La data de 22 martie 1969, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator de către secția de securitate a municipiului O., „pentru a cunoaște din timp rezultatele ce se obțin /.../ privind calitatea betoanelor turnate /.../", iar, între anii 1970-1972, a fost recrutat de către Inspectoratul Județean de Securitate Caraș-Severin, cu numele conspirativ „P.". Reclamantul a mai arătat că reținerea calității de colaborator este legată de furnizarea unor informații de natura celor impuse de legiuitor, iar inexistența unui document de tipul angajamentului, nu are relevanță în reținerea acestei calități.

Referitor la declarațiile furnizate de pârât organelor de securitate și care au condus la organizarea flagrantului, reclamantul precizează că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008. Totodată, reclamantul consideră că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât, prin flagrantul organizat și anchetarea cetățeanului vest-german, a fost îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Prin sentința civilă nr. 3489 din 10 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 decembrie 2008. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 967 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, reținând, în esență, următoarele: Din conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reiese că reclamantul a înțeles să probeze calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului cu declarațiile întocmite de acesta în calitate de persoană de sprijin pentru organizarea unui flagrant asupra unui turist vest-german, fost cetățean român, care anterior fusese semnalat cu comentarii dușmănoase la adresa orânduirii comuniste.

În raport cu dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată prin Legea nr. 293/2008, din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a constatat că poate fi reținută doar activitatea pârâtului de furnizare de informații sub orice formă, precum declarații scrise și relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, fără semnarea de către pârât a unui angajament în acest sens. Curtea de Apel a apreciat că informațiile furnizate de reclamant nu sunt de natură să îndeplinească cerințele legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aprecierile și caracterizările pozitive ale organelor de Securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informațiilor furnizate și menționate anterior, nu pot face dovada calității de colaborator al Securității, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008. Instanța a avut în vedere că, din declarațiile date la 2 august 1965 și 4 august 1965, poate fi reținută furnizarea de către pârât a unor informații referitoare la împrejurările în care l-a cunoscut pe cetățeanul vest-german și întâlnirile avute cu turistul respectiv, în vederea organizării unui flagrant având ca obiect demonstrarea orientării sexuale a acestuia.

De asemenea, informațiile furnizate de către pârât, cu ocazia unei întâlniri cu cetățeanul vest-german, astfel cum acestea sunt redate în cuprinsul declarației din data de 4 august 1965, nu răspund cerințelor legii referitoare la „activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist" și nici nu poate fi stabilit modul în care prin această informație pârâtul ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale. Afirmațiile pârâtului în sensul că turistul vest-german a afirmat că „ungurii sunt falși, că românii sunt la fel” au fost făcute în contextul unei discuții referitoare la relația de prietenie dintre sursă și persoana urmărită, pârâtul fiind instruit să-i accepte anturajul acesteia în vederea organizării flagrantului.

În raport cu cele afirmate în cuprinsul notei de constatare, în sensul că, la data de 22 martie 1969, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator de către Secția de Securitate a Municipiului O., „pentru a cunoaște din timp rezultatele ce se obțin /.../ privind calitatea betoanelor turnate /.../", iar în perioada 1970-1972 a fost recrutat de către Inspectoratul Județean de Securitate Caraș-Severin, cu numele conspirativ „P.", instanța a reținut că în legătură cu aceste dosare informative nu s-au păstrat materiale care să facă referire la natura informațiilor furnizate de pârât pe parcursul perioadelor de colaborare. În consecință, Curtea de apel a reținut că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 în ceea ce privește calitatea informațiilor furnizate Securității de către pârât. Recursul Împotriva sentinței civile nr. 967 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. În motivarea cererii de recurs, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a arătat în esență următoarele: - În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantei în ceea ce privește calitatea de colaborator al Securității a pârâtului C.P. Arată recurentul că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și se întemeiază pe împrejurarea că dl. C.P.

a informat autoritățile represive ale regimului comunist despre chestiuni legate strict de viața personală a unui cetățean vest german (fost cetățean român) care era în atenția securității pentru „comentarii dușmănoase la adresa orânduirii” de la acea vreme. - Arată recurentul că într-adevăr intimatul nu a adus la cunoștința autorităților faptul că cel denunțat și-ar fi exprimat dezaprobarea față de politica dusă de guvernul comunist sau că ar fi desfășurat activități care ar fi vizat răsturnarea regimului însă legiuitorul a făcut trimitere la orice atitudine sau activitate care era pedepsită sau cel puțin descurajată de regim.

Consideră recurentul că nu este esențial ca victimele denunțurilor la care face referire textul legal să fi fost neapărat oponenți ai regimului , importantă fiind atitudinea morală a denunțătorului, astfel acesta trebuia să denunțe o faptă sau o atitudine care putea să ducă la sancționarea celui denunțat iar sancțiunea ce îi putea fi aplicată celui denunțat să nu mai fie posibilă într-o societate democratică. - A mai arătat recurentul că legislația penală pedepsea în acel moment apartenența la o minoritate sexuală și uneltirea împotriva ordinii sociale sau propaganda împotriva orânduirii socialiste, viza toate atitudinile îndreptate împotriva regimului comunist. - În fine, se mai arată de recurent că, a doua condiție referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale a fost îndeplinită, intimatul ar fi trebuit să conștientizeze vizibilele urmări ale informațiilor furnizate.

În acest sens este eronată concluzia primei instanțe, în sensul că niciuna din cele două condiții impuse de lege pentru reținerea calității de colaborator al Securității nu ar fi îndeplinite. În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 1 din C. proc. civ., art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul nu este fondat. În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 „colaborator al Securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor;” Rezultă că pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege trebuie să fie îndeplinite două condiții. Informațiile furnizate Securității, indiferent în ce formă să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. - Primul motiv de recurs referitor la atitudinea morală a denunțătorului și faptul că victimele denunțurilor nu trebuiau să fie oponenți ai regimului comunist, este nefondat.

Recurentul dă o interpretare extensivă și subiectivă prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În motivarea acțiunii sale la prima instanță recurentul–reclamant a subliniat care sunt condițiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să fie constatată colaborator al Securității și care sunt cele prezentate de instanța de recurs anterior. Așadar nu poate recurentul să susțină că de fapt nu este nevoie să fie denunțate atitudini potrivnice orânduirii comuniste fără a se contrazice și fără a fi în afara ipotezei prevăzută de legiuitor. Se reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că informațiile din declarațiile și rapoartele depuse la dosarul cauzei nu îndeplinesc cerința scopului comunicării acestora, respectiv denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar, situație de altfel recunoscută de recurent.

A interpreta textul de lege în sensul că s-a făcut trimitere la orice atitudine sau activitate descurajată de regimul comunist înseamnă a adăuga artificial și în mod subiectiv la textul de lege, ceea ce este nepermis. Nici atitudinea morală a denunțătorului nu poate fi analizată decât în contextul îndeplinirii sau nu a celor două condiții prevăzute expres de legiuitor, în caz contrar acestea reprezentând simple opinii fără conotație juridică, prin prisma prevederilor O.U.G. nr. 24/2008. - Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind sancționarea de către legea penală comunistă, a apartenenței la o minoritate sexuală, se apreciază ca fiind în mod evident eronate corelațiile făcute între apartenența la o minoritate sexuală și uneltirea împotriva orânduirii sociale sau propaganda împotriva orânduirii socialiste.

Împrejurarea că persoana denunțată era în atenția securității pentru „comentarii dușmănoase la adresa orânduirii socialiste”, fiind vorba de un cetățean vest german (fost cetățean român) rămâne fără suport probator relevant din perspectiva cerințelor prevăzute de art. 2 lit. b) , întrucât nu au existat informații privind orânduirea socialistă sau ordinea de stat care să fi fost furnizate de pârâtul–intimat, situație de asemenea reținută în mod corect de către instanța fondului. - Ultimul motiv de recurs este nefondat. Într-adevăr în accepțiunea art. 2 lit. b) informațiile furnizate trebuie să vizeze încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, însă în speță, chiar dacă s-a organizat cu ajutorul pârâtului flagrant pentru determinarea orientării sexuale a cetățeanului vest–german și, s-a realizat acest obiectiv, conform rapoartelor securității, lipsește componența denunțării atitudinilor activităților potrivnice regimului totalitar comunist.

Având în vedere cele arătate mai sus, constatând că în cauză nu există motive care să atragă modificarea sau casarea hotărârii recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 967 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2011.