ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6009/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6009/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată la data de 6 iunie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a

IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să constate existența calității de colaborator al Securității

în ceea ce îl privește pe pârâtul C.P.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea din 7 februarie 2008, I.S. a

solicitat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității

efectuarea de verificării în ceea ce îl privește pe C.P., în prezent judecător

la Judecătoria Caransebeș, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau de

colaborator al Securității.

Reclamantul a învederat,

în esență, faptul că, din cuprinsul notei de constatare din 7 mai 2008, rezultă

că pârâtul a fost folosit în calitate de persoană de sprijin pentru organizarea

unui flagrant asupra unui cetățean vest-german, sub pretextul că acesta

practică inversiune sexuală, în realitate pentru a fi anchetat „și asupra altor

probleme ce interesează organele noastre".

La data de 22 martie 1969,

pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator de către secția de securitate

a municipiului O., „pentru a cunoaște din timp rezultatele ce se obțin /.../ privind

calitatea betoanelor turnate /.../", iar, între anii 1970-1972, a fost recrutat

de către Inspectoratul Județean de Securitate Caraș-Severin, cu numele conspirativ

„P.".

Reclamantul a mai arătat

că reținerea calității de colaborator este legată de furnizarea unor informații

de natura celor impuse de legiuitor, iar inexistența unui document de tipul angajamentului,

nu are relevanță în reținerea acestei calități.

Referitor la declarațiile

furnizate de pârât organelor de securitate și care au condus la organizarea flagrantului,

reclamantul precizează că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 2 lit. b)

teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Totodată, reclamantul

consideră că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, întrucât, prin flagrantul organizat și anchetarea

cetățeanului vest-german, a fost îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de

art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă

nr. 3489 din 10 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a Vlll-a contencios

administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 22 decembrie 2008.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 967 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, reținând, în esență,

următoarele:

Din conținutul înscrisurilor

depuse la dosarul cauzei reiese că reclamantul a înțeles să probeze calitatea de

colaborator al Securității în privința pârâtului cu declarațiile întocmite de acesta

în calitate de persoană de sprijin pentru organizarea unui flagrant asupra unui

turist vest-german, fost cetățean român, care anterior fusese semnalat cu comentarii

dușmănoase la adresa orânduirii comuniste.

În raport cu dispozițiile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată prin Legea nr. 293/2008,

din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a constatat că poate fi

reținută doar activitatea pârâtului de furnizare de informații sub orice formă,

precum declarații scrise și relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,

fără semnarea de către pârât a unui angajament în acest sens.

Curtea de Apel a apreciat

că informațiile furnizate de reclamant nu sunt de natură să îndeplinească cerințele

legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea activităților

sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist și îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Aprecierile și caracterizările

pozitive ale organelor de Securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informațiilor

furnizate și menționate anterior, nu pot face dovada calității de colaborator al

Securității, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.

Instanța a avut în vedere

că, din declarațiile date la 2 august 1965 și 4 august 1965, poate fi reținută furnizarea

de către pârât a unor informații referitoare la împrejurările în care l-a cunoscut

pe cetățeanul vest-german și întâlnirile avute cu turistul respectiv, în vederea

organizării unui flagrant având ca obiect demonstrarea orientării sexuale a acestuia.

De asemenea, informațiile

furnizate de către pârât, cu ocazia unei întâlniri cu cetățeanul vest-german, astfel

cum acestea sunt redate în cuprinsul declarației din data de 4 august 1965, nu răspund

cerințelor legii referitoare la „activități și atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist" și nici nu poate fi stabilit modul în care prin această informație

pârâtul ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale. Afirmațiile

pârâtului în sensul că turistul vest-german a afirmat că „ungurii sunt falși, că

românii sunt la fel” au fost făcute în contextul unei discuții referitoare la relația

de prietenie dintre sursă și persoana urmărită, pârâtul fiind instruit să-i accepte

anturajul acesteia în vederea organizării flagrantului.

În raport cu cele afirmate

în cuprinsul notei de constatare, în sensul că, la data de 22 martie 1969, pârâtul

a fost recrutat în calitate de colaborator de către Secția de Securitate a Municipiului

O., „pentru a cunoaște din timp rezultatele ce se obțin /.../ privind calitatea

betoanelor turnate /.../", iar în perioada 1970-1972 a fost recrutat de către

Inspectoratul Județean de Securitate Caraș-Severin, cu numele conspirativ „P.",

instanța a reținut că în legătură cu aceste dosare informative nu s-au păstrat materiale

care să facă referire la natura informațiilor furnizate de pârât pe parcursul perioadelor

de colaborare.

În consecință, Curtea

de apel a reținut că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce privește calitatea informațiilor furnizate Securității

de către pârât.

Recursul

Împotriva sentinței civile

nr. 967 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul

Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității.

În motivarea cererii de

recurs, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

arătat în esență următoarele:

- În mod greșit instanța

de fond a respins acțiunea reclamantei în ceea ce privește calitatea de colaborator

al Securității a pârâtului C.P.

Arată recurentul că sunt

îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

și se întemeiază pe împrejurarea că dl. C.P. a informat autoritățile represive ale

regimului comunist despre chestiuni legate strict de viața personală a unui cetățean

vest german (fost cetățean român) care era în atenția securității pentru „comentarii

dușmănoase la adresa orânduirii” de la acea vreme.

- Arată recurentul că

într-adevăr intimatul nu a adus la cunoștința autorităților faptul că cel denunțat

și-ar fi exprimat dezaprobarea față de politica dusă de guvernul comunist sau că

ar fi desfășurat activități care ar fi vizat răsturnarea regimului însă legiuitorul

a făcut trimitere la orice atitudine sau activitate care era pedepsită sau cel puțin

descurajată de regim.

Consideră recurentul că

nu este esențial ca victimele denunțurilor la care face referire textul legal să

fi fost neapărat oponenți ai regimului , importantă fiind atitudinea morală a denunțătorului,

astfel acesta trebuia să denunțe o faptă sau o atitudine care putea să ducă la sancționarea

celui denunțat iar sancțiunea ce îi putea fi aplicată celui denunțat să nu mai fie

posibilă într-o societate democratică.

- A mai arătat recurentul

că legislația penală pedepsea în acel moment apartenența la o minoritate sexuală

și uneltirea împotriva ordinii sociale sau propaganda împotriva orânduirii socialiste,

viza toate atitudinile îndreptate împotriva regimului comunist.

- În fine, se mai arată

de recurent că, a doua condiție referitoare la vizarea încălcării unor drepturi

fundamentale a fost îndeplinită, intimatul ar fi trebuit să conștientizeze vizibilele

urmări ale informațiilor furnizate.

În acest sens este eronată

concluzia primei instanțe, în sensul că niciuna din cele două condiții impuse de

lege pentru reținerea calității de colaborator al Securității nu ar fi îndeplinite.

În drept cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

din C. proc. civ., art. 2

lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu prevederile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 „colaborator al Securității, persoana care

a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile

sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații

cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date

în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest,

pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată

și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei

definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate

parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu

împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în

care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care

a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la

dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum

și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea

informatorilor;”

Rezultă că pentru a fi

îndeplinite condițiile prevăzute de lege trebuie să fie îndeplinite două condiții.

Informațiile furnizate Securității, indiferent în ce formă să se refere la activități

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și informațiile furnizate

să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

- Primul motiv de recurs

referitor la atitudinea morală a denunțătorului și faptul că victimele denunțurilor

nu trebuiau să fie oponenți ai regimului comunist, este nefondat.

Recurentul dă o interpretare

extensivă și subiectivă prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În motivarea

acțiunii sale la prima instanță recurentul–reclamant a subliniat care sunt condițiile

prevăzute de lege pentru ca o persoană să fie constatată colaborator al Securității

și care sunt cele prezentate de instanța de recurs anterior.

Așadar nu poate recurentul

să susțină că de fapt nu este nevoie să fie denunțate atitudini potrivnice orânduirii

comuniste fără a se contrazice și fără a fi în afara ipotezei prevăzută de legiuitor.

Se reține că instanța

de fond în mod corect a apreciat că informațiile din declarațiile și rapoartele

depuse la dosarul cauzei nu îndeplinesc cerința scopului comunicării acestora, respectiv

denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar, situație

de altfel recunoscută de recurent.

A interpreta textul de

lege în sensul că s-a făcut trimitere la orice atitudine sau activitate descurajată

de regimul comunist înseamnă a adăuga artificial și în mod subiectiv la textul de

lege, ceea ce este nepermis.

Nici atitudinea morală

a denunțătorului nu poate fi analizată decât în contextul îndeplinirii sau nu a

celor două condiții prevăzute expres de legiuitor, în caz contrar acestea reprezentând

simple opinii fără conotație juridică, prin prisma prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

- Referitor la cel de-al

doilea motiv de recurs privind sancționarea de către legea penală comunistă, a apartenenței

la o minoritate sexuală, se apreciază ca fiind în mod evident eronate corelațiile

făcute între apartenența la o minoritate sexuală și uneltirea împotriva orânduirii

sociale sau propaganda împotriva orânduirii socialiste.

Împrejurarea că persoana

denunțată era în atenția securității pentru „comentarii dușmănoase la adresa orânduirii

socialiste”, fiind vorba de un cetățean vest german (fost cetățean român) rămâne

fără suport probator relevant din perspectiva cerințelor prevăzute de art. 2

lit. b) , întrucât nu au existat informații privind orânduirea socialistă sau ordinea

de stat care să fi fost furnizate de pârâtul–intimat, situație de asemenea reținută

în mod corect de către instanța fondului.

- Ultimul motiv de recurs

este nefondat.

Într-adevăr în accepțiunea

art. 2 lit. b) informațiile furnizate trebuie să vizeze încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, însă în speță, chiar dacă s-a organizat cu

ajutorul pârâtului flagrant pentru determinarea orientării sexuale a cetățeanului

vest–german și, s-a realizat acest obiectiv, conform rapoartelor securității, lipsește

componența denunțării atitudinilor activităților potrivnice regimului totalitar

comunist.

Având în vedere cele arătate

mai sus, constatând că în cauză nu există motive care să atragă modificarea sau

casarea hotărârii recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din

C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității

împotriva sentinței civile nr. 967 din 9 februarie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie

2011.