ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5749/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22 noiembrie 2010,

reclamanta SC A.T.F. SA Iași a solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor

Publice și Ministerul Finanțelor Publice să semneze actul adițional la Ordinul comun

nr. 769/2005 al Ministerului Agriculturii și Pădurilor și nr. 1847/2005 al Ministerului

Finanțelor Publice.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în baza Legii nr. 190/2004 a fost emis Ordinul comun

nr. 769/2005, prin care a beneficiat de înlesniri la plata unor obligații bugetare

restante și neachitate la data de 3 martie 2005, precum și scutirea la plata dobânzilor

și penalităților de întârziere calculate până la data de 29 mai 2004.

Reclamanta a mai arătat

că, deși a respectat graficul de plată, achitând în avans la data de 14 aprilie

2009 obligațiile de plată scadente la data de 15 decembrie 2010, nu poate beneficia

în continuare de facilitățile prevăzute de lege, întrucât pârâții au refuzat în

mod nejustificat să semneze actul adițional la ordinul comun, în baza documentației

transmise înainte de termenul limită care a fost 31 decembrie 2010.

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 65 din 14 februarie

2011, prin care a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Instanța de fond a apreciat

că refuzul pârâților de a semna actul adițional la Ordinul comun nr. 769/2005 al

Ministerului Agriculturii și Pădurilor și nr. 1847/2005 al Ministerului Finanțelor

Publice este justificat și nu este rezultatul unui exces de putere, în sensul prevăzut

de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, fiind respectate obligațiile

asumate prin Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat

prin Legea nr. 157/2005.

Astfel, s-a avut în vedere

că, potrivit anexei 5, capitolul 2, pct. B din acest tratat, schemele de ajutoare

și ajutoare individuale acordate activităților legate de producția, prelucrarea

sau comercializarea produselor, puse în aplicare înainte de data aderării se pot

aplica și după aceasta, dacă sunt calificate ajutoare existente doar până la sfârșitul

celui de-al treilea an de la data aderării.

În consecință, s-a reținut

că toate actele administrative de aplicare a Legii nr. 190/2004, respectiv ordine

comune și acte adiționale trebuia să fie semnate până la sfârșitul anului 2009 și

că orice act semnat după această dată nu mai este declarat eligibil.

Apărarea invocată de reclamantă

privind dreptul său la acordarea ajutorului de stat prin semnarea actului adițional

a fost respinsă cu motivarea că nu au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 117/2006,

în sensul că nu a fost obținută autorizarea unui asemenea ajutor de stat de la Comisia

Europeană și nici nu a fost declanșată procedura prevăzută de lege în acest sens.

Din documentația transmisă

de Ministerului Agriculturii și Pădurilor s-a reținut că potrivit Ordinului comun

Ministerului Finanțelor Publice/ Ministerului Agriculturii și Pădurilor nr. 1847/2005

și nr. 769/2005, Comisia Europeană a fost notificată în privința ajutorului de stat

acordat reclamantei pentru suma totală de 3.871.285 RON, din care suma de 187.273

RON a fost eșalonată la plată, iar suma de 3.684.012 RON a fost amânată la plată

în vederea reducerii sau scutirii, fără a fi fost menționată ulterior în rubrica

sumelor scutite la plată.

În lipsa notificării Comisiei

Europene și pentru sumele reprezentând obligații fiscale accesorii în vederea scutirii

la plată în conformitate cu prevederile Legii nr. 190/2004, s-a considerat că nu

poate fi semnat actul adițional solicitat de reclamantă, iar soluția contrară ar

nesocoti grav Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Prin urmare, în raport

de obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit prevederilor din secțiunea

5, subsecțiunea 2 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană,

ratificat prin Legea nr. 157/2005, s-a considerat că sunt incompatibile cu piața

internă ajutoarele acordate de statele membre și acestea nu pot fi acordate decât

dacă au fost autorizate de Comisia Europeană.

În conformitate cu prevederile

legale în vigoare, instanța de fond a apreciat că, pentru a beneficia de scutirea

la plata sumelor reprezentând obligații fiscale accesorii, reclamanta trebuie să

solicite Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să demareze

procedura de notificare a Comisiei Europene și pentru suma de 331.577 RON, reprezentând

dobânzi și penalități de întârziere calculate în perioada 29 mai 2004–6

decembrie 2005.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta SC A.T.F. SA Iași, solicitând modificarea hotărârii

atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligării autorităților publice pârâte

la semnarea actului adițional la Ordinul comun nr. 769/2005 al Ministerului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale și nr. 1847/2005 al Ministerului Finanțelor Publice

pentru suma de 331.577 RON, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a apreciat eronat ca fiind justificat refuzul ministerelor intimate

de a încheia actul adițional pentru scutirea de la plata obligațiilor fiscale accesorii

în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 190/2004.

Interpretarea dată de

instanța de fond acestor prevederi legale, precum și dispozițiilor O.U.G. nr. 117/2006

și cele cuprinse în anexa nr. 5, capitolul 3, pct. B din Tratatul de aderare a României

și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, a fost criticată

de recurentă, arătându-se că aceasta nu are nici o culpă pentru lipsa autorizării

ajutorului de stat de către Comisia Europeană, pentru că în calitatea sa de beneficiar

al ajutorului de stat nu are posibilitatea legală să demareze procedura de notificare

a Comisiei Europene.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

din C.

proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul comun al

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerului Finanțelor

Publice având nr. 768/2005 și respectiv, nr. 1847/2005 s-au acordat recurentei SC

A.T.F. SA Iași înlesniri la plata obligațiilor bugetare restante stabilite prin

certificatul de obligații bugetare din 3 martie 2005 eliberat de Direcția Generală

a Finanțelor Publice a Județului Iași.

În art. 6 din acest ordin

s-a prevăzut că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. e) din Legea

nr. 190/2004, dobânzile și penalitățile de întârziere aferente obligațiilor pentru

care s-au acordat înlesniri la plată calculate și neachitate între data intrării

în vigoare a legii respective, respectiv 29 mai 2004, până la semnarea ordinului

comun, se scutesc la plată prin act adițional.

Refuzul autorităților

intimate de a încheia acest act adițional se dovedește a fi nejustificat în raport

cu reglementările interne și comunitare referitoare la măsurile de sprijin financiar

acordate recurentei în baza Legii nr. 190/2004 anterior aderării României la Uniunea

Europeană.

Conform anexei V,

pct. 3 lit. b) Agricultură din Tratatul privind aderarea României și Bulgariei la

Uniunea Europeană, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a inclus pe lista

ajutoarelor de stat existente și posibil a fi acordate în perioada 2007-2013 și

măsura intitulată „Stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale

din domeniul agriculturii, măsură transmisă la Comisia Europeană conform Legii

nr. 190/2004.

Legea nr. 190/2004 reprezintă

o schemă de ajutor de stat și nu un ajutor individual, astfel că nu sunt aplicabile

în cauză prevederile O.U.G. nr. 117/2006, cum în mod greșit s-a reținut în hotărârea

instanței de fond.

De altfel, în art. 1

alin. (2) din acest act normativ se prevede expres că dispozițiile sale nu se aplică

ajutorului de stat pentru agricultură, acordat în conformitate cu dispozițiile

art. 32 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

De asemenea, se reține

că, potrivit anexei nr. 5, capitolul 3, pct. b din Tratatul de aderare a României

și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, schemele de

ajutoare și ajutoare individuale acordate activităților legate de producția, prelucrarea

sau comercializarea produselor, puse în aplicare înainte de data aderării se pot

aplica și după aceasta, dacă sunt calificate cu ajutoare existente doar până la

sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării.

În atare situație, dreptul

societății recurente de a beneficia de scutirea de la plata dobânzilor și penalităților

de întârziere prin act adițional a fost recunoscut în baza Legii nr. 190/2004 prin

Ordinul comun Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale/Ministerul

Finanțelor Publice nr. 769/2005 și nr. 1847/2005 sub condiția respectării obligațiilor

stabilite prin acest ordin, ceea ce s-a realizat prin achitarea sumelor în avans

față de graficul de eșalonare și nume la data de 14 aprilie 2009, cu o anticipație

de 600 de zile față de data scadentă.

Cu începere de la această

dată, recurenta îndeplinea condițiile legale pentru încheierea actului adițional

la ordinul comun, situație confirmată de intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale prin adresa din 9 mai 2011, depusă de act nou în recurs.

Tot ca act nou în recurs

a fost depusă și adresa din 14 aprilie 2011 prin care Consiliul Concurenței a analizat

cadrul legislativ în care au fost acordate înlesniri la plată societății recurente,

învederând că dreptul acesteia la scutirea de la plata dobânzilor penalităților

de întârziere prin act adițional a fost instituit printr-un ordin comun al Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și respectiv, al Ministerului Finanțelor

Publice, iar în condițiile în care toate cerințele din acest ordin au fost respectate

, neplata lor prin act adițional ar constitui o afectare a securității raporturilor

juridice stabilite între beneficiar, pe de o parte și cele două ministere, pe de

altă parte.

Împrejurarea că etapele

parcurse ulterior datei de 14 aprilie 2009 în procedura administrativă nu au fost

finalizate prin încheierea actului adițional până la data de 31 decembrie 2009 este

consecința refuzului autorităților intimate, exprimat prin corespondența purtată

între direcțiile de specialitate ale acestora cu privire la proiectul actului solicitat

de recurentă, fără a se reține existența unei culpe a acesteia sau a unui impediment

legal.

Situația de fapt expusă

nu a fost contestată de nici una din părți și în consecință, este eronată și concluzia

instanței de fond privind formularea cererii de semnare a actului adițional după

expirarea termenului legal la data de 31 decembrie 2009.

Pentru considerentele

arătate, se constată că semnarea actului adițional nu presupune acordarea unui nou

ajutor de stat în favoarea societății recurente și cum dreptul său la scutirea de

la plata dobânzilor și penalităților de întârziere a fost recunoscut prin ordinul

comun al celor două ministere intimate, acordarea scutirii a fost nelegal respinsă

de către furnizor pentru alte motive decât nerespectarea condițiilor și termenelor

stabilite prin ordinul întocmit conform prevederilor Legii nr. 190/2004.

În consecință, în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va admite prezentul recurs și conform dispozițiilor art. 304 pct. 9

și art. 304

1

din C. proc. civ., va modifica hotărârea instanței de fond,

în sensul că, va admite acțiunea formulată de recurenta–reclamantă SC A.T.F. SA

Iași și constatând vătămarea adusă dreptului acesteia recunoscut de art. 1

alin. (1) lit. e) din Legea nr. 190/2004, se va dispune obligarea intimaților–pârâți

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice la

semnarea actului adițional la Ordinul comun nr. 769/2005 al Ministerului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale și nr. 1847/2005 al Ministerului Finanțelor Publice,

conform art. 6 din ordinul comun pentru dobânzile și penalitățile de întârziere

aferente obligațiilor bugetare restante pentru care s-au acordat înlesnirile la

plată, prevăzute în art. 1 din același ordin, calculate și neachitate în perioada

29 mai 2004–6 decembrie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC A.T.F. SA Iași împotriva sentinței nr. 65 din 14 februarie 2011 a Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite

acțiunea formulată de reclamanta SC A.T.F. SA și obligă intimații–pârâți Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice la semnarea

actului adițional la Ordinul comun nr. 769/2005 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale și nr. 1847/2005 al Ministerului Finanțelor Publice, conform

art. 6 din ordinul comun pentru dobânzile și penalitățile de întârziere aferente

obligațiilor bugetare restante, pentru care s-au acordat înlesnirile la plată prevăzute

de art. 1 din același ordin, calculate și neachitate în perioada 29 mai 2004–6 decembrie

2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie

2011.