ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4060/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 august 2010,

reclamanta SC A.L.P. SA a solicitat obligarea pârâților Statul Român și Guvernul

României să adopte o nouă hotărâre de guvern în baza dispozițiilor art. 16 din O.U.G.

nr. 123/2006, prin care să fie aprobată activitatea pentru care se acordă sprijin

financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal pe anul 2009 și să se acorde

sprijinul financiar beneficiarilor acestui act normativ de la bugetul pârâtului

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar în caz de refuz să se dispună

obligarea în solidar a pârâților Statul Român, Ministerul Finanțelor Publice și

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata compensațiilor sprijinului

financiar în cuantum de 438.577,41 RON pentru cantitatea de 14.619.246,6 kg sfeclă

de zahăr, producție care a fost valorificată până la data de 31 ianuarie 2010.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în calitate de producător autorizat în cultivarea sfeclei

de zahăr , beneficiază de sprijinul financiar prevăzut de O.U.G. nr. 123/2006, dar

pârâții au refuzat în mod nejustificat să-i recunoască acest drept prin adoptarea

hotărârii de guvern și acordarea sprijinului financiar pentru cantitatea de 14.619.246,6

kg sfeclă de zahăr cultivată și livrată spre procesare până la data de 31 ianuarie

2010, conform facturii fiscale din 1 decembrie 2009.

Pentru pârâții Ministerul

Finanțelor Publice s-a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale

pasive.

Curtea de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 283/CA

din 8 noiembrie 2010, prin care a respins acțiunea formulată împotriva pârâților

Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice și a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantă împotriva pârâților Guvernul României și Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale .

Instanța de fond a reținut

că pârâții Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice nu au calitate procesuală

pasivă, întrucât nu au atribuții în materie de acordare a sprijinului financiar

prevăzut de O.U.G. nr. 123/2006 pentru producătorii agricoli din sectorul vegetal,

zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului.

Pe fondul cauzei, s-a

constatat că refuzul autorităților pârâte a fost exprimat în limitele de apreciere

admise de lege, dat fiind că, prin H.G. nr. 693/2009 au fost aprobate activitățile

pentru care se acordă sprijin financiar pentru anul 2009, cuantumul sprijinului,

precum și suma totală alocată fiecărei activități.

Instanța de fond a considerat

că, omisiunea de a acorda sprijin financiar pentru sfecla de zahăr nu este supusă

controlului judecătoresc, pentru că H.G. nr. 693/2009 a fost adoptată în baza dispozițiilor

art. 16 O.U.G. nr. 123/2006, care instituie dreptul de apreciere al guvernului,

iar în lege nu sunt prevăzute criterii pentru acordarea sprijinului financiar anumitor

culturi agricole.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta SC A.L.P. SA, solicitând ca în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 4, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. , să fie casată hotărârea

atacată ca nelegală și netemeinică, iar după rejudecare, să fie admisă acțiunea

astfel cum a fost formulată.

În primul motiv de recurs

s-a susținut că instanța de fond a constatat în mod eronat lipsa calității procesuale

pasive a pârâților Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice , fără a fi fost

avute în vedere atribuțiile legale ale acestora.

Cât privește calitatea

procesuală a Statului Român , s-a arătat că acesta este persoană juridică de drept

public care răspunde de adoptarea actelor normative la care s-a obligat prin alte

acte normative cu o forță juridică superioară, dar și persoană juridică de drept

privat care răspunde din punct de vedere patrimonial față de persoanele fizice sau

juridice în cadrul raporturilor juridice.

Calitatea procesuală pasivă

a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice a fost reiterată în raport cu atribuția

acestuia de principal ordonator de credite și cu refuzul său de a aviza favorabil

proiectul hotărârii de guvern, deși exista propunerea Ministerului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale.

Soluția pronunțată pe

fondul cauzei a fost criticată de recurentă, cu motivarea că, acțiunea a fost greșit

respinsă față de dispozițiile art. 16 O.U.G. nr. 123/2006, aprobată prin Legea

nr. 125/2007, care au prevăzut sprijinul financiar acordat producătorilor agricoli

în sectorul vegetal.

În conformitate cu aceste

prevederi legale, s-a susținut că pârâtul Guvernul României avea obligația să emită

și în privința anului 2009 o hotărâre de acordare a sprijinului financiar pentru

cultivatorii de sfeclă de zahăr, asemenea hotărârilor adoptate în anii 2007 și 2008

pentru aceeași activitate.

Față de Ordinul nr. 624/2009

emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care a stabilit că anul de

valorificare a sfeclei de zahăr începe de la 1 septembrie al anului curent și se

încheie la 1 septembrie al anului următor, recurenta a arătat că hotărârea de guvern

privind sprijinul financiar acordat pentru susținerea producției de sfeclă de zahăr

pe anul 2009 nu poate încălca Regulamentul CE nr. 1234/2007 sau Tratatul de aderare

a României la Uniunea Europeană, deoarece prin acest tratat i s-a recunoscut României

posibilitatea de acordare a sprijinului financiar pentru producătorii agricoli din

sectorul vegetal pe o perioadă de 3 ani de la aderare, dat fiind că măsurile de

sprijin au fost aprobate prin acte normative în vigoare la data aderării.

Recurenta a susținut de

asemenea că, Ministerul Finanțelor Publice a ignorat prevederile art. 10 alin. (3)

O.U.G. nr. 19/2009 de rectificare a bugetului de stat pe anul 2009, potrivit cărora,

guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

cu avizul acestui minister, angajarea suplimentară prin acte normative a sumei de

620.000 RON pentru finanțarea acțiunilor de acordare a sprijinului financiar producătorilor

agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării

și sistematizării teritoriului, conform prevederilor O.U.G. nr. 123/2006, aprobată

prin Legea nr. 125/2007.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a soluționat

excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților-pârâți Statul Român și

Ministerul Finanțelor Publice în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 123/2006

prin care s-a aprobat acordarea sprijinului financiar producătorilor agricoli din

sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării teritoriului,

constatând întemeiat că cele două autorități publice nu au atribuții în executarea

acestui act normativ, conform căruia numai Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale este responsabil pentru implementarea sprijinului financiar, având obligația

de a elabora reglementările sectoriale și de a gestiona fondurile financiare necesare

acordării sprijinului financiar.

Pe cale de consecință,

a fost în mod corect respinsă acțiunea formulată de recurenta-reclamantă în contradictoriu

cu Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice, cu motivarea că a fost introdusă

împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Fiind neîntemeiat acest

prim motiv de recurs, nu se mai impune a fi cercetată ultima critică formulată de

recurentă cu privire la obligația aplicării prevederilor O.G. nr. 19/2009 de către

Ministerul Finanțelor Publice, deoarece aceasta se referă la o persoană fără calitate

procesuală pasivă, pentru care nu s-a constatat existența unui raport juridic în

executarea măsurilor de acordare a sprijinului financiar pentru cultivatorii de

sfeclă de zahăr.

Instanța de fond a soluționat

corect și fondul pricinii, respingând acțiunea formulată împotriva intimaților-pârâți

Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întrucât refuzul

acestora de a emite actul administrativ solicitat de recurenta-reclamantă pentru

acordarea sprijinului financiar pe anul 2009 a fost exprimat în limitele de apreciere

recunoscute de lege.

Astfel, s-a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 16 O.U.G. nr. 123/2006, Guvernul României are un drept

de apreciere în stabilirea activităților din sectorul vegetal pentru care se acordă

sprijin financiar și în exercitarea acestui drept, a aprobat lista activităților

pentru care se acordă sprijin financiar, cuantumul sprijinului și suma totală alocată

fiecărei activități .

Pentru anul 2009 s-a adoptat

H.G. nr. 693/2009 prin care au fost aprobate activitățile pentru care se acordă

sprijin financiar, iar cultivarea sfeclei de zahăr nu a fost prevăzută în lista

acestor activități.

În atare situație, instanța

de fond a constatat judicios că nu se poate exercita controlul de legalitate pe

calea contenciosului administrativ, fiind recunoscut autorității publice o putere

discreționară .

Puterea discreționară

se exercită în oportunitate , lăsând autorității publice posibilitatea de a alege

între mai multe decizii, măsuri sau soluții, conforme din punct de vedere al legalității

și care sunt supuse controlului judecătoresc numai în cazul unei erori manifeste

de apreciere.

Susținerile recurentei

privind compatibilitatea sprijinului financiar solicitat cu reglementările comunitare

sunt lipsite de relevanță juridică, întrucât instanța de fond nu și-a întemeiat

soluția de respingere a acțiunii pe existența unei asemenea incompatibilități.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

A.L.P. SA împotriva sentinței nr. 283/CA din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie

2011.