ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 292/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 292/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Prin acțiunea
înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta SC B.B. SA a solicitat
obligarea pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul
Finanțelor Publice să emită actul adițional prevăzut de ordinul comun al
Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 980 din 23
septembrie 2005 și Ministerului Finanțelor Publice nr. 1990 din 21 decembrie
2005, la art. 4.
Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, prin întâmpinarea depusă la
dosar, a solicitat, pe cale de excepție, admiterea excepției autorității
lucrului judecat și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar
pe fond respingerea cererii ca nefondată.
Prin Sentința nr.
76/CA/2011-PI din 14 martie 2011 a Curții de Apel Oradea a fost admisă acțiunea
formulată de reclamanta SC B.B. SA în contradictoriu cu pârâții Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția
Domeniilor Statului în sensul că au fost obligați pârâții să emită actul
adițional prevăzut de Ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și
Dezvoltării Rurale nr. 980 din 23 septembrie 2005 și Ministerului Finanțelor
Publice nr. 1990 din 21 decembrie 2005, la art. 4.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 30 ianuarie 2004, s-a
încheiat contractul de privatizare a reclamantei SC B.B. SA, nr. 3 din 30
ianuarie 2004 între Agenția Domeniilor Statului București și Societatea
Agricolă B.C.L.
Prin acest contract
de privatizare, Societatea Agricolă B.C.L., a cumpărat „libere de orice
sarcini”, un număr de 571.811 acțiuni, reprezentând 93,5501% din capitalul
social total al societății reclamante, de 15.280.875.000 lei împărțit în
611.235 acțiuni în valoare de 25.000 lei fiecare.
La data de 26 aprilie
2004 a fost publicată în M. Of. al României nr. 470, Legea nr. 190/2004 privind
stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul
agriculturii, care la art. 1 alin. (1) și (2) prevede:
Art. 1 alin. (1)
„Societățile comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică
și privată a statului, precum și terenuri ale altor proprietari, persoane
fizice și/sau juridice, privatizate sau în curs de privatizare la data intrării
în vigoare a prezentei legi, beneficiază de următoarele facilități:
a) scutirea de la
plata obligațiilor bugetare restante la data de 30 a lunii în care s-a semnat
contractul de privatizare, reprezentând: impozite, taxe, contribuții și alte
venituri bugetare, precum și cele datorate fondurilor speciale;
b) scutirea de la
plata obligațiilor restante la data de 30 a lunii în care s-a semnat contractul
de privatizare, față de bugetele locale, reprezentând taxe și impozite locale;
c) scutirea de la
plata majorărilor de întârziere și a penalităților de orice fel aferente
obligațiilor bugetare restante la data la care s-a semnat contractul de
privatizare;
d)scutirea de la
plata penalităților și majorărilor de întârziere aferente redevenței datorate
Agenției Domeniilor Statului, precum și reeșalonarea redevenței restante pe o
perioadă de până la 5 ani, cu o perioadă de grație de un an.
(2) Beneficiază de
înlesnirile acordate conform prevederilor prezentei legi numai concesionarii
care nu înregistrează debite restante față de Agenția Domeniilor Statului
pentru perioada de după privatizare, în baza contractelor de concesiune
încheiate."
Art. 6 alin. (1) din
Legea nr. 190/2004 stabilește faptul că înlesnirile la plată prevăzute la art.
1 lit. a) și c), art. 4 și art. 12 se vor aproba prin ordin comun al
Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerului
Finanțelor Publice.
Ulterior, prin Legea
nr. 507/2004, publicată în M. Of. nr. 1080 din 19 noiembrie 2004, s-a introdus
la lit. e) a art. 1 care prevede: „e) dobânzile și penalitățile de întârziere
aferente obligațiilor fiscale prevăzute la lit. a) și la art. 4, calculate și neachitate
între data intrării în vigoare a prezentului act normativ și data emiterii
ordinului comun, de către autoritățile competente, se scutesc la plată prin act
adițional la ordinul comun”.
La data publicării
O.U.G. nr. 26/2005, art. 6 din Legea nr. 190/2004 a fost abrogat, însă,
potrivit prevederilor art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2005, cu modificările
și completările ulterioare, societățile comerciale cuprinse în anexele nr. 1 și
3 la Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin
în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu
destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, cu
modificările și completările ulterioare, ale căror contracte de
vânzare-cumpărare de acțiuni s-au încheiat până la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanțe de urgență, vor beneficia de înlesnirile la plată
reglementate de Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și
dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii, cu modificările și
completările ulterioare.
La data de 21
decembrie 2005 a fost emis Ordinul comun al MADR și MFP 980/1990/2005 privind
acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare prevăzute de Legea nr.
190/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru S.C. B.B. S.A.
Județul Bihor și urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale, s-a
reziliat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004,
încheiat între ADS și Societatea agricolă B.C.L. Bihor și, în conformitate cu
art. 10 din Legea nr. 190/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-a
solicitat MFP să se ia măsuri privind anularea înlesnirilor la plată acordate
în baza prevederilor legii.
Prin adresa nr. 83525
din 7 noiembrie 2006, Direcția Executări - Serviciul Executări Silite și
Rezilieri a comunicat Direcției Privatizare și Concesionare activități și
Servicii - Serviciul Administrare Portofoliu Acționat, că în conformitate cu
Hotărârea Consiliului de Administrare nr. 21 din 17 octombrie 2006, art. 4 se
aprobă revenirea asupra adresei prin care se comunicase rezilierea contractului
de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004 și continuarea
derulării contractului, respectiv a celorlalte clauze în derulare.
MFP - ANAF a fost
informat că s-a revenit asupra măsurii de reziliere a contractului de
vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004, solicitându-se analizarea
situației și procedarea în consecință.
În data de 16 martie
2007, ADS a solicitat MFP - ANAF să emită certificatul de sarcini fiscale și să
transmită proiectul de act adițional la ordinul comun.
Prin adresa nr.
284257 din 24 iulie 2007 MFP - ANAF apreciază că prevederile contractului de
vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004 nu se bucură de prezumția
de legalitate și, în consecință, nu poate beneficia de menținerea înlesnirilor
acordate prin ordinul comun al MADR și MFP. Urmare solicitărilor ANAF, ADS a
transmis documentele solicitate prin adresele nr. 41976 din 8 mai 2007,
respectiv 42081 din 14 mai 2007, însă nici până la această dată, ADS nu a
primit proiectul de act adițional, în vederea semnării.
Prin adresa nr.
897.988 din 10 septembrie 2009, ANAF a solicitat ADS să-i comunice dacă S.C.
B.B. S.A., județul Bihor îndeplinește condițiile legale în vederea obținerii
înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare, ADS transmițând ANAF că societatea
îndeplinește aceste condiții.
Astfel, a reținut
instanța de fond că prin demersuri repetate ADS a depus toate diligențele
necesare în vederea încheierii actului adițional, însă, până la această dată,
MFP prin ANAF, nu a înțeles să-și asume obligațiile stabilite prin semnarea
ordinului comun.
Prin adresa nr. 74850
din 8 decembrie 2009, MADR - Direcția Generală Afaceri Europene și Relații
Internaționale a comunicat ANAF faptul că „acele acte administrative aflate pe
circuit, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 190/2004, respectiv acte
adiționale și ordine comune, trebuie semnate până la sfârșitul anului 2009”,
orice act administrativ semnat după această dată nemaifiind eligibil.
Instanța a reținut
că, potrivit anexei 5, cap. 3, pct. b) din Tratatul de Aderare a României și
Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, măsurile de
ajutor sunt calificate ca ajutoare existente în înțelesul art. 111 - 168, alin.
(1) din Constituție, până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data
aderării (2009).
Instanța de fond a
reținut că în cauza dedusă judecății este evidentă culpa instituțiilor
statului, respectiv a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care nu au emis actul adițional
solicitat de societatea reclamantă - actul adițional prevăzut de ordinul comun
al MADPR nr. 980 din 23 septembrie 2005 și al Ministerului Finanțelor Publice
nr. 1990 din 21 decembrie 2005 la art. 4, deși prin demersuri repetate Agenția
Domeniilor Statului a depus toate diligențele necesare în vederea încheierii
actului adițional, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de
Administrare Fiscală, neînțelegând să-și asume obligațiile stabilite prin
ordinul comun.
Este relevant în
acest sens faptul că în septembrie 2009, prin adresa nr. 897988 din 10
septembrie 2009, ANAF a solicitat punctul de vedere al ADS, această instituție
transmițând că societatea reclamantă îndeplinește toate condițiile pentru
emiterea actului adițional și, în același timp, împrejurarea că ANAF a primit
de la MADR adresa nr. 74850 din 8 decembrie 2009, prin care i s-a comunicat
obligativitatea semnării de acte adiționale până la sfârșitul actului 2009.
Această pasivitate a
Ministerului Finanțelor Publice se manifestă și în ceea ce privește efectele
respectivului act adițional, în sensul că în evidențele fiscale apar
respectivele debite (dobânzile și penalitățile de întârziere aferente
obligațiilor fiscale prevăzute la lit. a) și la art. 4, calculate și neachitate
între data intrării în vigoare a Legii nr. 507/2004 și data emiterii ordinului
comun de către autoritățile competente), în contul reclamantei în vara anului
2010 și se și trece la executarea acestora.
Instanța a constatat
astfel că, datorită faptului că cele două ministere nu au emis în 5 ani un act
adițional la un ordin referitor la o societate comercială, aceasta din urmă
trebuie să plătească niște debite pentru care a fost scutită expres prin Legea
nr. 190/2004.
În ceea ce privește
Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană și celelalte prevederi ulterioare
referitoare la ajutorul de stat, instanța a apreciat că acestea se referă la
fapte și acte juridic ulterioare aderării României la Uniunea Europeană, în caz
contrar ar însemna ca toate înlesnirile și scutirile acordate de-a lungul
timpului în România, ar fi anulate și ar trebui returnate.
Împotriva sentinței
instanței de fond au declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale și Ministerul Finanțelor Publice.
În recursul său
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a arătat, în esență, următoarele
aspecte:
Prin cererea de
chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea M.A.D.R., M.F.P. și a
A.D.S. la emiterea actului adițional prevăzut de ordinul comun al MADR nr. 980
din 23 septembrie 2005 și al MFP nr. 1990 din 21 decembrie 2005.
Astfel, instanța de
fond, în mod netemeinic și nelegal, a considerat ca fiind întemeiată acțiunea
reclamantei, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a MADR
pentru primul capăt de cerere, pentru următoarele considerente:
În literatura
juridică, pentru a fi "parte" în proces trebuie îndeplinite cumulativ
3 condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui drept,
lipsa uneia dintre acestea atrăgând respingerea acțiunii ca fiind introdusă
împotriva unei persoane fără calitate, reclamantul având obligația să
justifice, atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă, prin
indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care își
întemeiază pretenția, în calitatea sa de inițiator al acțiunii.
Calitatea procesuală
pasivă presupune existența identității dintre persoana pârâtului și cel despre
care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
Calitatea de parte
într-un proces civil trebuie să corespundă calității de titular al unui drept,
respectiv al unei obligații ce formează conținutul raportului juridic de drept
material dedus judecății. Mai precis, calitatea procesuală este titlul legal
care îndreptățește o persoană să fie parte într-un proces. Din această cauză,
se impune, pentru a putea fi exercitată acțiunea, să coincidă calitatea
procesuală activă cu calitatea de titular al dreptului dedus judecății și nu în
ultimul rând calitatea procesuală pasivă cu calitatea de subiect pasiv al
dreptului.
Agenția Domeniilor
Statului, potrivit Legii nr. 268/2001, modificată, și Legii nr. 329/2009, este
o instituție de interes public, cu personalitate juridică, cu buget propriu, în
subordinea M.A.D.R., finanțată integral de la bugetul de stat.
Potrivit prevederilor
art. 4 alin. (1) al aceluiași act normativ Agenția Domeniilor Statului are
următoarele atribuții:
a) exercitarea în
numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu
destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului;
b) gestionarea și
exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, al cărui proprietar mandatat
este, precum și privatizarea societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2:
c) administrarea
terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public și privat al
statului, aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și
stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ
agricol și silvic;
Astfel, în baza
acestor prevederi legale, A.D.S. a încheiat cu Societatea Agricolă B.C.L.
contractul de vânzare cumpărare nr. 3/30 ianuarie 2004 prin care cumpărătorul a
preluat toate drepturile și obligațiile legale decurgând din calitatea sa de
acționar la S.C. B.B. S.A., Județul Bihor.
Ca atare, M.A.D.R.
este terț în raportul juridic existent între reclamanta și pârâta A.D.S.,
contractul de vânzare-cumpărare nefiindu-i opozabil deoarece, pe de o parte
M.A.D.R., nu este semnatarul acestuia, iar pe de altă parte, nefiind
înregistrat la minister, nu poartă data certă dobândită în condițiile
limitative prevăzute de art. 1182 C. civ., pentru opozabilitate.
Totodată, art. 6
alin. (1) din Legea nr. 190/2004, cu modificările și completările ulterioare,
stabilește faptul că înlesnirile la plată prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)
și c), art. 4 și art. 12 se vor aproba prin ordin comun al MAPDR (în prezent
MADR) și MFP.
Alin. (2) al
aceluiași articol stabilește faptul că înlesnirile la plată prevăzute la art. 1
alin. (1) lit. d) vor face obiectul unei convenții încheiate între APS și
beneficiarii acestora.
În acest sens a fost
emis Ordinul comun al MADR și MFP nr. 980/1990/2005.
În conformitate cu
prevederile art. 4 din ordinul comun, dobânzile și penalitățile de întârziere
aferente obligațiilor de la art. 1 lit. a) din Legea nr. 190/2004, calculate și
neachitate între data intrării în vigoare a legii, respectiv 29 mai 2004, până
la semnarea prezentului ordin comun, se scutesc la plată prin act adițional.
Întrucât contractul
de vânzare-cumpărare a fost încheiat și semnat de ADS, în calitate de vânzător,
tot aceasta trebuie să procedeze la încheierea actului adițional.
Astfel, instanța de
fond în mod greșit a reținut faptul că MADR trebuia să procedeze la „emiterea
unui act adițional", și nu a reținut competența ADS în ceea ce privește
acest lucru, cum în mod corect ar fi trebuit să rețină.
Mai mult, acest lucru
rezultă și din faptul că ADS a înțeles să-și exercite această prerogativă prin
demersurile repetate întreprinse către Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF,
tocmai în vederea încheierii actului adițional.
Faptul că ordinul a
fost emis de MADR nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în
litigiu, întrucât prezenta acțiune nu vizează anularea acestui ordin, ci
încheierea unui act adițional, atribuție a ADS.
Având în vedere cele
arătate mai sus, nu este îndeplinită condiția existenței identității între
persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul
juridic dedus judecății, astfel încât ministerul nu are calitate procesuală
pasivă în această cauză, motiv pentru care se impune admiterea excepției și
respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate
procesuală pasivă.
În ceea ce privește
fondul cauzei sunt necesare următoarele precizări:
Art. 6 alin. (1) din
Legea nr. 190/2004, cu modificările și completările ulterioare, stabilește
faptul că înlesnirile la plată prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) și c),
art. 4 și art. 12 se vor aproba prin ordin comun al MAPDR și MFP.
La data publicării
O.U.G. nr. 26/2005 art. 6 din Legea nr. 190/2004 a fost abrogate, însă,
potrivit prevederilor art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2005, cu modificările
și completările ulterioare, societățile comerciale cuprinse în anexele nr. 1 și
3 la Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin
în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu
destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, cu
modificările și completările ulterioare, ale căror contracte de
vânzare-cumpărare de acțiuni s-au încheiat până la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanțe de urgență, vor beneficia de înlesnirile la plată
reglementate de Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și
dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii, cu modificările
și completările ulterioare.
Astfel, în baza
acestor prevederi legale, la data de 21 decembrie 2005 a fost emis Ordinul
comun al MADR și MFP 980/1990/2005 privind acordarea înlesnirilor la plata
obligațiilor bugetare prevăzute de Legea nr. 190/2004, cu modificările și
completările ulterioare, pentru S.C. B.B. S.A. Județul Bihor.
Ulterior, urmare
neîndeplinirii obligațiilor contractuale, s-a reziliat contractul de vânzare-cumpărare
de acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004, încheiat între ADS și Societatea
agricolă B.C.L. Bihor și, în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 190/2004, cu
modificările și completările ulterioare, s-a solicitat MFP să se ia măsuri
privind anularea înlesnirilor la plată acordate în baza prevederilor legii.
Prin adresa nr. 83525
din 7 noiembrie 2006 Direcția Executări - Serviciul Executări Silite și
Rezilieri a comunicat Direcției Privatizare și Concesionare Activități și
Servicii - Serviciul Administrare Portofoliu Acționat că, în conformitate cu
Hotărârea Consiliului de Administrare nr. 21 din 17 octombrie 2006, art. 4, se
aprobă revenirea asupra adresei prin care se comunicase rezilierea contractului
de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3/30 ianuarie 2004 și continuarea derulării
contractului, respectării celorlalte clauze în derulare.
Urmare celor
menționate mai sus, MFP - ANAF a fost informat că s-a revenit asupra măsurii de
reziliere a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie
2004, solicitându-se analizarea situației și procedarea în consecință.
În data de 16 martie
2007, ADS a solicitat MFP - ANAF să emită certificatul de sarcini fiscale și să
transmită proiectul de act adițional la ordinul comun.
Prin adresa nr.
284257 din 24 iulie 2007 MFP - ANAF a apreciat că prevederile contractului de
vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004 nu se bucură de prezumția
de legalitate și, în consecință, nu poate beneficia de menținerea înlesnirilor
acordate prin ordinul comun al MADR și MFP. De asemenea, a solicitat ADS actul
prin care s-a revenit asupra măsurii de reziliere a contractului de
vânzare-cumpărare.
Urmare solicitărilor
ANAF, ADS a transmis documentele solicitate prin adresele nr. 41976 din 8 mai
2007, respectiv 42081 din 14 mai 2007, însă, nici până la această dată, ADS nu
a primit proiectul de act adițional, în vederea semnării.
Prin adresa nr.
897988 din 10 septembrie 2009, ANAF a solicitat ADS să-i comunice dacă S.C.
B.B. S.A., Județul Bihor îndeplinește condițiile legale în vederea obținerii
înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare, ADS transmițând ANAF că societatea
îndeplinește aceste condiții.
Astfel, prin
demersuri repetate ADS a depus toate diligentele necesare în vederea încheierii
actului adițional, însă MFP prin ANAF, nu a înțeles să-și asume obligațiile
stabilite prin semnarea ordinului comun, fapt reținut în mod corect și de către
instanța de fond.
Mai mult, prin adresa
nr. 74850 din 8 decembrie 2009 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -
Direcția Generală Afaceri Europene și Relații Internaționale a comunicat ANAF
faptul că „acele acte administrative aflate pe circuit în conformitate cu
prevederile din Legea nr. 190/2004, respectiv acte adiționale și ordine comune
trebuie semnate până la sfârșitul anului 2009”, orice act administrativ semnat
după această dată nemaifiind eligibil.
În baza celor arătate
mai sus, și ținând cont de faptul că ADS, instituție competentă în ceea ce
privește încheierea actului adițional, a întreprins demersurile necesare în
acest sens, Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de
Administrare Fiscală este singura instituție responsabilă pentru neîndeplinirea
obligațiilor asumate prin semnarea ordinului comun.
În recursul Direcției
Generale a Finanțelor Publice Bihor s-a arătat că prin Sentința nr.
76/CA/2011-PI pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 14 martie 2010,
instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă cu consecința
obligării pârâților să emită actul adițional prevăzut la art. 4 din Ordinul Comun
al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 980 din 23
septembrie 2005 și Ministerului Finanțelor Publice nr. 1990 din 21 decembrie
2005.
Hotărârea instanței
de fond este pronunțată cu încălcarea prevederilor competenței materiale a
instanței, pentru următoarele aspecte:
Instanța de fond a
pronunțat sentința recurată cu încălcarea prevederilor referitoare la
competenta materiala a instanței de soluționare, având în vedere faptul că este
vorba de un litigiu privind desfășurarea activității în scopul privatizării,
iar aplicabile în acest caz sunt prevederile art. 720
10
C. proc.
civ.
Astfel, conform
dispozițiilor art. 720
10
C. proc. civ. „litigiile privind
desfășurarea activității în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte
valori din patrimoniul societăților comerciale sau al altor persoane juridice
cu capital de stat, precum și litigiile privind drepturile și obligațiile
contractate în cadrul acestei activități se soluționează de către instanțele
care au competența de judecată a proceselor și cererilor în materie comercială,
potrivit dispozițiilor prezentului cod și cu procedura prevăzuta de aceste
dispoziții”.
Mai mult, conform
prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 actualizată privind unele
măsuri pentru accelerarea privatizării, cererile prin care se atacă o
operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege precum și de celelalte legi
speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de
acestea sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă
de urgență și cu precădere, cu citarea părților".
În ceea ce privește
fondul cauzei, acțiunea este neîntemeiată.
La data de 24
noiembrie 2010, reclamanta a sesizat Curtea de Apel Oradea cu o acțiune prin
care a solicitat obligarea pârâtelor să emită actul adițional prevăzut de
ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.
980 din 23 septembrie 2005 și Ministerului Finanțelor Publice nr. 1990 din 21
decembrie 2005, la art. 4.
Prin Sentința recurată
nr. 76/CA/2011-PI, Curtea de Apel Oradea a reținut faptul că la data de 30
ianuarie 2004 s-a încheiat un contract de privatizare a reclamantei nr. 3 din
30 ianuarie 2004 între Agenția Domeniilor Statului București și Societatea
Agricola B.C.L.. Prin acest contract de privatizare Societatea Agricola B.C.L.
cumpăra acțiuni reprezentând 93,5501% din capitalul social al reclamantei.
La data de 26 aprilie
2004 a fost publicată Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și
dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii. Art. 6 alin. (1)
din Legea nr. 190/2004 stabilește faptul că înlesnirile la plată prevăzute la
art. 1 lit. a) și c), art. 4 și art. 12 se vor aproba prin ordin comun al
Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerului
Finanțelor Publice.
Prin Legea nr.
507/2004 s-a introdus la lit. e) art. 1 care prevede că „dobânzile și
penalitățile de întârziere aferente obligațiilor fiscale prevăzute la lit. a)
și la art. 4, calculate și neachitate între data intrării în vigoare a
prezentului act normativ și data emiterii ordinului comun, de către
autoritățile competente, se scutesc la plată prin act adițional la ordinul
comun”.
La data de 21
decembrie 2005 a fost semnat Ordinul Comun al Ministerului Agriculturii,
Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 980 din 23 septembrie 2005 și al
Ministerului Finanțelor Publice nr. 1990 din 21 decembrie 2005 privind
acordarea către reclamantă a înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare
prevăzute de Legea nr. 190/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Ulterior, datorită
neîndeplinirii obligațiilor contractuale s-a reziliat contractul de
vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2001, încheiat între Agenția
Domeniilor Statului și Societatea Agricola B.C.L. Bihor și în conformitate cu
prevederile art. 10 din Legea nr. 90/2004, s-a solicitat Ministerului
Finanțelor Publice luarea măsurilor privind anularea înlesnirilor acordate, în
baza prevederilor legii. Însă, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.
21 din 17 octombrie 2006, art. 4 s-a aprobat revenirea cu privire la măsura de
reziliere a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie
2004 și continuarea derulării acestuia, cu respectarea tuturor clauzelor
contractuale.
Astfel, prin adresa
nr. 284257 din 24 iulie 2007 pârâta Ministerul Finanțelor Publice - Agenția
Națională de Administrare Fiscală a apreciat cum de altfel în mod corect a
reținut și instanța de fond că, prevederile contractului de vânzare-cumpărare
acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004 nu se bucură de prezumția de legalitate și
în consecință reclamanta nu poate beneficia de menținerea înlesnirilor acordate
prin ordinul comun al MADR și MFP.
În ce privește
considerentele sentinței atacate, s-a arătat că instanța de fond în mod eronat,
din analiza corespondentei între MFP, ADS și reclamantă reține că, pârâta
Ministerul Finanțelor Publice cu rea voință a refuzat să emită proiectul de act
adițional la Ordinul Comun, dar nu reține în nici un fel atitudinea pasivă
chiar a reclamantei în sensul că aceasta din urma notifica abia în cursul
anului 2010 (a se vedea adresa nr. 154213 din 19 august 2010 emisă de MADR
către reclamantă) instituțiile abilitate în vederea emiterii actului adițional
la Ordinul Comun.
Or, potrivit anexei
5, cap.3, pct. b) din Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea
Europeana, ratificat prin Legea nr. 157/2005, măsurile de ajutor sunt
calificate ca ajutoare „existente” în înțelesul art. 111-168, alin. (1) din
Constituție până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării, adică
până la finele anului 2009.
Prin urmare,
solicitarea reclamantei făcută abia în cursul anului 2010, așa cum rezultă din
actele menționate mai sus face imposibilă emiterea actului adițional la Ordinul
comun, față de prevederile exprese ale Tratatului de Aderare a României și
Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
De altfel și prin
adresa nr. 74.850 din 8 decembrie 2009 a Ministerului agriculturii, Pădurilor
și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Afaceri Europene și Relații
Internaționale, transmisă pârâtei Ministerului Finanțelor Publice - Agenția
Națională de Administrare Fiscală, s-a specificat expres faptul că „acele acte
administrative aflate pe circuit în conformitate cu prevederile din Legea nr.
190/2004, respectiv acte adiționale și ordine comune trebuie semnate până la
sfârșitul anului 2009, iar orice act administrativ semnat după această dată nu
mai este eligibil”.
Ca atare, față de
cele menționate mai sus, nu poate fi reținută în nici un fel reaua voință a
instituțiilor statului care în cursul anului 2010 nu au întocmit actul
adițional la Ordinul Comun pe considerentul că, acestea au aplicat întocmai
dispozițiile exprese ale Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la
Uniunea Europeană.
Recursurile sunt
nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
În ceea ce privește
excepția necompetenței materiale invocate de Ministerul Finanțelor Publice prin
Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, este tardivă, astfel că Înalta
Curte o respinge ca atare, în raport de prevederile art. 159
1
alin.
(2) C. proc. civ., dispoziții care stipulează în termeni categorici și
inderogabili că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate
fi invocată la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai
târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Cum excepția a fost invocată
în prezenta cauză pentru prima dată în recurs, rezultă cu evidență că a fost
formulată tardiv.
De asemenea, excepția
lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării
Rurale, este nefondată iar Înalta Curte o respinge ca atare. Cum obiectul
acțiunii îl reprezintă cererea de obligare a pârâților să emită actul adițional
la Ordinul comun nr. 980 din 23 septembrie 2005 al MAPDR și nr. 1990 din 21
decembrie 2005 al MFP, pârâtul are calitate procesuală pasivă fiind co-emitent
al ordinului mai sus amintit, în consecință, acest minister, alături de MFP
este titularul obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept
material dedus judecății.
În ceea ce privește
fondul cauzei, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal prima instanță
a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să emită actul adițional mai
sus amintit.
În cauză, așa cum a
reținut corect prima instanță, a fost demonstrată cu prisosință pasivitatea
pârâților în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 190/2004,
conduită abuzivă și nelegală, probată, printre altele, de bogata corespondență
purtată între cele trei instituții pârâte.
Astfel, cei doi
co-emitenți ai ordinului comun nr. 980 din 23 septembrie 2005 al MAPDR și nr.
1990 din 21 decembrie 2005 al MFP, nu au încheiat actul adițional cu toate că
societatea reclamantă îndeplinea integral condițiile, operațiune care trebuia
efectuată până la finele anului 2009. Practic, recurenții invocă propria culpă
în neexecutarea obligației de a semna actul adițional, din pozițiile exprimate
pe parcursul litigiului, recunoscând că Agenția Domeniilor Statului a depus
toate diligențele în vederea încheierii actului adițional, în considerarea
faptului că pârâta îndeplinea condițiile legale. Astfel, ADS i-a atenționat pe
cei doi co-emitenți ai ordinului că actul adițional la acesta trebuie semnat
până la finele anului 2009, altfel orice act administrativ semnat după această
dată nemaifiind eligibil (adresa nr. 74850 din 8 decembrie 2009 a Ministerului
Agriculturii și Dezvoltării Rurale expediată Agenției Naționale de Administrare
Fiscală).
Așadar, apărarea
Agenției Naționale de Administrare Fiscală, din recurs, în sensul că cererea
reclamantei a fost formulată după expirarea termenului de 3 ani la care se
referă Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană (anexa
5, capitolul 3, pct. b), nu poate fi primită, pentru aceea că demersurile au fost
efectuate înlăuntrul termenului, astfel cum rezultă din actele și lucrările
dosarului, pe de o parte, iar pe de altă parte pârâții cunoșteau că reclamanta
îndeplinește toate condițiile, înainte de finele anului 2009. Evident că
acțiunea în justiție era firesc să fie promovată după expirarea termenului mai
sus arătat, moment care marchează neîndeplinirea obligațiilor ce le reveneau
pârâților, în privința încheierii actului adițional în beneficiul reclamantei.
În fine, așa cum a
reținut prima instanță, prevederile mai sus menționatului tratat de aderare
(referitoare la ajutorul de stat) se aplică faptelor și actelor juridice
ulterioare momentului aderării la Uniunea Europeană, astfel că din această
perspectivă critica formulată de recurenta Agenția Națională de Administrare
Fiscală, nu poate fi primită.
Față de cele ce
preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca
nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul
Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor împotriva
Sentinței nr. 76/CA/2011-PI din 14 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - DG