ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 292/2012

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta SC B.B. SA a solicitat obligarea pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice să emită actul adițional prevăzut de ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 980 din 23 septembrie 2005 și Ministerului Finanțelor Publice nr. 1990 din 21 decembrie 2005, la art. 4. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat, pe cale de excepție, admiterea excepției autorității lucrului judecat și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea cererii ca nefondată. Prin Sentința nr. 76/CA/2011-PI din 14 martie 2011 a Curții de Apel Oradea a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC B.B.

SA în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Domeniilor Statului în sensul că au fost obligați pârâții să emită actul adițional prevăzut de Ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 980 din 23 septembrie 2005 și Ministerului Finanțelor Publice nr. 1990 din 21 decembrie 2005, la art. 4. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 30 ianuarie 2004, s-a încheiat contractul de privatizare a reclamantei SC B.B. SA, nr. 3 din 30 ianuarie 2004 între Agenția Domeniilor Statului București și Societatea Agricolă B.C.L. Prin acest contract de privatizare, Societatea Agricolă B.C.L., a cumpărat „libere de orice sarcini”, un număr de 571.811 acțiuni, reprezentând 93,5501% din capitalul social total al societății reclamante, de 15.280.875.000 lei împărțit în 611.235 acțiuni în valoare de 25.000 lei fiecare.

La data de 26 aprilie 2004 a fost publicată în M. Of.

al României nr. 470, Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii, care la art. 1 alin. (1) și (2) prevede: Art. 1 alin. (1) „Societățile comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului, precum și terenuri ale altor proprietari, persoane fizice și/sau juridice, privatizate sau în curs de privatizare la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de următoarele facilități: a) scutirea de la plata obligațiilor bugetare restante la data de 30 a lunii în care s-a semnat contractul de privatizare, reprezentând: impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare, precum și cele datorate fondurilor speciale; b) scutirea de la plata obligațiilor restante la data de 30 a lunii în care s-a semnat contractul de privatizare, față de bugetele locale, reprezentând taxe și impozite locale; c) scutirea de la plata majorărilor de întârziere și a penalităților de orice fel aferente obligațiilor bugetare restante la data la care s-a semnat contractul de privatizare; d)scutirea de la plata penalităților și majorărilor de întârziere aferente redevenței datorate Agenției Domeniilor Statului, precum și reeșalonarea redevenței restante pe o perioadă de până la 5 ani, cu o perioadă de grație de un an.

(2) Beneficiază de înlesnirile acordate conform prevederilor prezentei legi numai concesionarii care nu înregistrează debite restante față de Agenția Domeniilor Statului pentru perioada de după privatizare, în baza contractelor de concesiune încheiate." Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 190/2004 stabilește faptul că înlesnirile la plată prevăzute la art. 1 lit. a) și c), art. 4 și art. 12 se vor aproba prin ordin comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerului Finanțelor Publice. Ulterior, prin Legea nr. 507/2004, publicată în M. Of. nr. 1080 din 19 noiembrie 2004, s-a introdus la lit. e) a art. 1 care prevede: „e) dobânzile și penalitățile de întârziere aferente obligațiilor fiscale prevăzute la lit. a) și la art. 4, calculate și neachitate între data intrării în vigoare a prezentului act normativ și data emiterii ordinului comun, de către autoritățile competente, se scutesc la plată prin act adițional la ordinul comun”.

La data publicării O.U.G. nr. 26/2005, art. 6 din Legea nr. 190/2004 a fost abrogat, însă, potrivit prevederilor art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2005, cu modificările și completările ulterioare, societățile comerciale cuprinse în anexele nr. 1 și 3 la Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, cu modificările și completările ulterioare, ale căror contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni s-au încheiat până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, vor beneficia de înlesnirile la plată reglementate de Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 21 decembrie 2005 a fost emis Ordinul comun al MADR și MFP 980/1990/2005 privind acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare prevăzute de Legea nr. 190/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru S.C. B.B. S.A. Județul Bihor și urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale, s-a reziliat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004, încheiat între ADS și Societatea agricolă B.C.L. Bihor și, în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 190/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-a solicitat MFP să se ia măsuri privind anularea înlesnirilor la plată acordate în baza prevederilor legii.

Prin adresa nr. 83525 din 7 noiembrie 2006, Direcția Executări - Serviciul Executări Silite și Rezilieri a comunicat Direcției Privatizare și Concesionare activități și Servicii - Serviciul Administrare Portofoliu Acționat, că în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administrare nr. 21 din 17 octombrie 2006, art. 4 se aprobă revenirea asupra adresei prin care se comunicase rezilierea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004 și continuarea derulării contractului, respectiv a celorlalte clauze în derulare. MFP - ANAF a fost informat că s-a revenit asupra măsurii de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004, solicitându-se analizarea situației și procedarea în consecință.

În data de 16 martie 2007, ADS a solicitat MFP - ANAF să emită certificatul de sarcini fiscale și să transmită proiectul de act adițional la ordinul comun. Prin adresa nr. 284257 din 24 iulie 2007 MFP - ANAF apreciază că prevederile contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004 nu se bucură de prezumția de legalitate și, în consecință, nu poate beneficia de menținerea înlesnirilor acordate prin ordinul comun al MADR și MFP. Urmare solicitărilor ANAF, ADS a transmis documentele solicitate prin adresele nr. 41976 din 8 mai 2007, respectiv 42081 din 14 mai 2007, însă nici până la această dată, ADS nu a primit proiectul de act adițional, în vederea semnării. Prin adresa nr. 897.988 din 10 septembrie 2009, ANAF a solicitat ADS să-i comunice dacă S.C.

B.B. S.A., județul Bihor îndeplinește condițiile legale în vederea obținerii înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare, ADS transmițând ANAF că societatea îndeplinește aceste condiții. Astfel, a reținut instanța de fond că prin demersuri repetate ADS a depus toate diligențele necesare în vederea încheierii actului adițional, însă, până la această dată, MFP prin ANAF, nu a înțeles să-și asume obligațiile stabilite prin semnarea ordinului comun. Prin adresa nr. 74850 din 8 decembrie 2009, MADR - Direcția Generală Afaceri Europene și Relații Internaționale a comunicat ANAF faptul că „acele acte administrative aflate pe circuit, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 190/2004, respectiv acte adiționale și ordine comune, trebuie semnate până la sfârșitul anului 2009”, orice act administrativ semnat după această dată nemaifiind eligibil.

Instanța a reținut că, potrivit anexei 5, cap. 3, pct. b) din Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, măsurile de ajutor sunt calificate ca ajutoare existente în înțelesul art. 111 - 168, alin. (1) din Constituție, până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării (2009). Instanța de fond a reținut că în cauza dedusă judecății este evidentă culpa instituțiilor statului, respectiv a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care nu au emis actul adițional solicitat de societatea reclamantă - actul adițional prevăzut de ordinul comun al MADPR nr. 980 din 23 septembrie 2005 și al Ministerului Finanțelor Publice nr. 1990 din 21 decembrie 2005 la art. 4, deși prin demersuri repetate Agenția Domeniilor Statului a depus toate diligențele necesare în vederea încheierii actului adițional, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, neînțelegând să-și asume obligațiile stabilite prin ordinul comun.

Este relevant în acest sens faptul că în septembrie 2009, prin adresa nr. 897988 din 10 septembrie 2009, ANAF a solicitat punctul de vedere al ADS, această instituție transmițând că societatea reclamantă îndeplinește toate condițiile pentru emiterea actului adițional și, în același timp, împrejurarea că ANAF a primit de la MADR adresa nr. 74850 din 8 decembrie 2009, prin care i s-a comunicat obligativitatea semnării de acte adiționale până la sfârșitul actului 2009. Această pasivitate a Ministerului Finanțelor Publice se manifestă și în ceea ce privește efectele respectivului act adițional, în sensul că în evidențele fiscale apar respectivele debite (dobânzile și penalitățile de întârziere aferente obligațiilor fiscale prevăzute la lit. a) și la art. 4, calculate și neachitate între data intrării în vigoare a Legii nr. 507/2004 și data emiterii ordinului comun de către autoritățile competente), în contul reclamantei în vara anului 2010 și se și trece la executarea acestora.

Instanța a constatat astfel că, datorită faptului că cele două ministere nu au emis în 5 ani un act adițional la un ordin referitor la o societate comercială, aceasta din urmă trebuie să plătească niște debite pentru care a fost scutită expres prin Legea nr. 190/2004. În ceea ce privește Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană și celelalte prevederi ulterioare referitoare la ajutorul de stat, instanța a apreciat că acestea se referă la fapte și acte juridic ulterioare aderării României la Uniunea Europeană, în caz contrar ar însemna ca toate înlesnirile și scutirile acordate de-a lungul timpului în România, ar fi anulate și ar trebui returnate. Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice.

În recursul său Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a arătat, în esență, următoarele aspecte: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea M.A.D.R., M.F.P. și a A.D.S.

la emiterea actului adițional prevăzut de ordinul comun al MADR nr. 980 din 23 septembrie 2005 și al MFP nr. 1990 din 21 decembrie 2005. Astfel, instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a considerat ca fiind întemeiată acțiunea reclamantei, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a MADR pentru primul capăt de cerere, pentru următoarele considerente: În literatura juridică, pentru a fi "parte" în proces trebuie îndeplinite cumulativ 3 condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui drept, lipsa uneia dintre acestea atrăgând respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate, reclamantul având obligația să justifice, atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care își întemeiază pretenția, în calitatea sa de inițiator al acțiunii.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății. Calitatea de parte într-un proces civil trebuie să corespundă calității de titular al unui drept, respectiv al unei obligații ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății. Mai precis, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte într-un proces. Din această cauză, se impune, pentru a putea fi exercitată acțiunea, să coincidă calitatea procesuală activă cu calitatea de titular al dreptului dedus judecății și nu în ultimul rând calitatea procesuală pasivă cu calitatea de subiect pasiv al dreptului.

Agenția Domeniilor Statului, potrivit Legii nr. 268/2001, modificată, și Legii nr. 329/2009, este o instituție de interes public, cu personalitate juridică, cu buget propriu, în subordinea M.A.D.R., finanțată integral de la bugetul de stat.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) al aceluiași act normativ Agenția Domeniilor Statului are următoarele atribuții: a) exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului; b) gestionarea și exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, al cărui proprietar mandatat este, precum și privatizarea societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2: c) administrarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public și privat al statului, aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic; Astfel, în baza acestor prevederi legale, A.D.S.

a încheiat cu Societatea Agricolă B.C.L. contractul de vânzare cumpărare nr. 3/30 ianuarie 2004 prin care cumpărătorul a preluat toate drepturile și obligațiile legale decurgând din calitatea sa de acționar la S.C. B.B. S.A., Județul Bihor. Ca atare, M.A.D.R. este terț în raportul juridic existent între reclamanta și pârâta A.D.S., contractul de vânzare-cumpărare nefiindu-i opozabil deoarece, pe de o parte M.A.D.R., nu este semnatarul acestuia, iar pe de altă parte, nefiind înregistrat la minister, nu poartă data certă dobândită în condițiile limitative prevăzute de art. 1182 C. civ., pentru opozabilitate. Totodată, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 190/2004, cu modificările și completările ulterioare, stabilește faptul că înlesnirile la plată prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) și c), art. 4 și art. 12 se vor aproba prin ordin comun al MAPDR (în prezent MADR) și MFP.

Alin. (2) al aceluiași articol stabilește faptul că înlesnirile la plată prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. d) vor face obiectul unei convenții încheiate între APS și beneficiarii acestora. În acest sens a fost emis Ordinul comun al MADR și MFP nr. 980/1990/2005. În conformitate cu prevederile art. 4 din ordinul comun, dobânzile și penalitățile de întârziere aferente obligațiilor de la art. 1 lit. a) din Legea nr. 190/2004, calculate și neachitate între data intrării în vigoare a legii, respectiv 29 mai 2004, până la semnarea prezentului ordin comun, se scutesc la plată prin act adițional. Întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat și semnat de ADS, în calitate de vânzător, tot aceasta trebuie să procedeze la încheierea actului adițional.

Astfel, instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că MADR trebuia să procedeze la „emiterea unui act adițional", și nu a reținut competența ADS în ceea ce privește acest lucru, cum în mod corect ar fi trebuit să rețină. Mai mult, acest lucru rezultă și din faptul că ADS a înțeles să-și exercite această prerogativă prin demersurile repetate întreprinse către Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF, tocmai în vederea încheierii actului adițional. Faptul că ordinul a fost emis de MADR nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, întrucât prezenta acțiune nu vizează anularea acestui ordin, ci încheierea unui act adițional, atribuție a ADS.

Având în vedere cele arătate mai sus, nu este îndeplinită condiția existenței identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, astfel încât ministerul nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, motiv pentru care se impune admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește fondul cauzei sunt necesare următoarele precizări: Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 190/2004, cu modificările și completările ulterioare, stabilește faptul că înlesnirile la plată prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) și c), art. 4 și art. 12 se vor aproba prin ordin comun al MAPDR și MFP.

La data publicării O.U.G. nr. 26/2005 art. 6 din Legea nr. 190/2004 a fost abrogate, însă, potrivit prevederilor art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2005, cu modificările și completările ulterioare, societățile comerciale cuprinse în anexele nr. 1 și 3 la Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, cu modificările și completările ulterioare, ale căror contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni s-au încheiat până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, vor beneficia de înlesnirile la plată reglementate de Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, în baza acestor prevederi legale, la data de 21 decembrie 2005 a fost emis Ordinul comun al MADR și MFP 980/1990/2005 privind acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare prevăzute de Legea nr. 190/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru S.C. B.B. S.A. Județul Bihor. Ulterior, urmare neîndeplinirii obligațiilor contractuale, s-a reziliat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004, încheiat între ADS și Societatea agricolă B.C.L. Bihor și, în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 190/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-a solicitat MFP să se ia măsuri privind anularea înlesnirilor la plată acordate în baza prevederilor legii.

Prin adresa nr. 83525 din 7 noiembrie 2006 Direcția Executări - Serviciul Executări Silite și Rezilieri a comunicat Direcției Privatizare și Concesionare Activități și Servicii - Serviciul Administrare Portofoliu Acționat că, în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administrare nr. 21 din 17 octombrie 2006, art. 4, se aprobă revenirea asupra adresei prin care se comunicase rezilierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3/30 ianuarie 2004 și continuarea derulării contractului, respectării celorlalte clauze în derulare. Urmare celor menționate mai sus, MFP - ANAF a fost informat că s-a revenit asupra măsurii de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004, solicitându-se analizarea situației și procedarea în consecință.

În data de 16 martie 2007, ADS a solicitat MFP - ANAF să emită certificatul de sarcini fiscale și să transmită proiectul de act adițional la ordinul comun. Prin adresa nr. 284257 din 24 iulie 2007 MFP - ANAF a apreciat că prevederile contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004 nu se bucură de prezumția de legalitate și, în consecință, nu poate beneficia de menținerea înlesnirilor acordate prin ordinul comun al MADR și MFP. De asemenea, a solicitat ADS actul prin care s-a revenit asupra măsurii de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare. Urmare solicitărilor ANAF, ADS a transmis documentele solicitate prin adresele nr. 41976 din 8 mai 2007, respectiv 42081 din 14 mai 2007, însă, nici până la această dată, ADS nu a primit proiectul de act adițional, în vederea semnării.

Prin adresa nr. 897988 din 10 septembrie 2009, ANAF a solicitat ADS să-i comunice dacă S.C. B.B. S.A., Județul Bihor îndeplinește condițiile legale în vederea obținerii înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare, ADS transmițând ANAF că societatea îndeplinește aceste condiții. Astfel, prin demersuri repetate ADS a depus toate diligentele necesare în vederea încheierii actului adițional, însă MFP prin ANAF, nu a înțeles să-și asume obligațiile stabilite prin semnarea ordinului comun, fapt reținut în mod corect și de către instanța de fond.

Mai mult, prin adresa nr. 74850 din 8 decembrie 2009 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Afaceri Europene și Relații Internaționale a comunicat ANAF faptul că „acele acte administrative aflate pe circuit în conformitate cu prevederile din Legea nr. 190/2004, respectiv acte adiționale și ordine comune trebuie semnate până la sfârșitul anului 2009”, orice act administrativ semnat după această dată nemaifiind eligibil. În baza celor arătate mai sus, și ținând cont de faptul că ADS, instituție competentă în ceea ce privește încheierea actului adițional, a întreprins demersurile necesare în acest sens, Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală este singura instituție responsabilă pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin semnarea ordinului comun.

În recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor s-a arătat că prin Sentința nr. 76/CA/2011-PI pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 14 martie 2010, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă cu consecința obligării pârâților să emită actul adițional prevăzut la art. 4 din Ordinul Comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 980 din 23 septembrie 2005 și Ministerului Finanțelor Publice nr. 1990 din 21 decembrie 2005. Hotărârea instanței de fond este pronunțată cu încălcarea prevederilor competenței materiale a instanței, pentru următoarele aspecte: Instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu încălcarea prevederilor referitoare la competenta materiala a instanței de soluționare, având în vedere faptul că este vorba de un litigiu privind desfășurarea activității în scopul privatizării, iar aplicabile în acest caz sunt prevederile art. 720 10 C. proc.

civ. Astfel, conform dispozițiilor art. 720 10 C. proc. civ. „litigiile privind desfășurarea activității în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăților comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum și litigiile privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul acestei activități se soluționează de către instanțele care au competența de judecată a proceselor și cererilor în materie comercială, potrivit dispozițiilor prezentului cod și cu procedura prevăzuta de aceste dispoziții”.

Mai mult, conform prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 actualizată privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților". În ceea ce privește fondul cauzei, acțiunea este neîntemeiată.

La data de 24 noiembrie 2010, reclamanta a sesizat Curtea de Apel Oradea cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtelor să emită actul adițional prevăzut de ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 980 din 23 septembrie 2005 și Ministerului Finanțelor Publice nr. 1990 din 21 decembrie 2005, la art. 4. Prin Sentința recurată nr. 76/CA/2011-PI, Curtea de Apel Oradea a reținut faptul că la data de 30 ianuarie 2004 s-a încheiat un contract de privatizare a reclamantei nr. 3 din 30 ianuarie 2004 între Agenția Domeniilor Statului București și Societatea Agricola B.C.L.. Prin acest contract de privatizare Societatea Agricola B.C.L. cumpăra acțiuni reprezentând 93,5501% din capitalul social al reclamantei.

La data de 26 aprilie 2004 a fost publicată Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii. Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 190/2004 stabilește faptul că înlesnirile la plată prevăzute la art. 1 lit. a) și c), art. 4 și art. 12 se vor aproba prin ordin comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerului Finanțelor Publice. Prin Legea nr. 507/2004 s-a introdus la lit. e) art. 1 care prevede că „dobânzile și penalitățile de întârziere aferente obligațiilor fiscale prevăzute la lit. a) și la art. 4, calculate și neachitate între data intrării în vigoare a prezentului act normativ și data emiterii ordinului comun, de către autoritățile competente, se scutesc la plată prin act adițional la ordinul comun”.

La data de 21 decembrie 2005 a fost semnat Ordinul Comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 980 din 23 septembrie 2005 și al Ministerului Finanțelor Publice nr. 1990 din 21 decembrie 2005 privind acordarea către reclamantă a înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare prevăzute de Legea nr. 190/2004 cu modificările și completările ulterioare. Ulterior, datorită neîndeplinirii obligațiilor contractuale s-a reziliat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2001, încheiat între Agenția Domeniilor Statului și Societatea Agricola B.C.L. Bihor și în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 90/2004, s-a solicitat Ministerului Finanțelor Publice luarea măsurilor privind anularea înlesnirilor acordate, în baza prevederilor legii.

Însă, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 21 din 17 octombrie 2006, art. 4 s-a aprobat revenirea cu privire la măsura de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004 și continuarea derulării acestuia, cu respectarea tuturor clauzelor contractuale. Astfel, prin adresa nr. 284257 din 24 iulie 2007 pârâta Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală a apreciat cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de fond că, prevederile contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 din 30 ianuarie 2004 nu se bucură de prezumția de legalitate și în consecință reclamanta nu poate beneficia de menținerea înlesnirilor acordate prin ordinul comun al MADR și MFP.

În ce privește considerentele sentinței atacate, s-a arătat că instanța de fond în mod eronat, din analiza corespondentei între MFP, ADS și reclamantă reține că, pârâta Ministerul Finanțelor Publice cu rea voință a refuzat să emită proiectul de act adițional la Ordinul Comun, dar nu reține în nici un fel atitudinea pasivă chiar a reclamantei în sensul că aceasta din urma notifica abia în cursul anului 2010 (a se vedea adresa nr. 154213 din 19 august 2010 emisă de MADR către reclamantă) instituțiile abilitate în vederea emiterii actului adițional la Ordinul Comun.

Or, potrivit anexei 5, cap.3, pct. b) din Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr. 157/2005, măsurile de ajutor sunt calificate ca ajutoare „existente” în înțelesul art. 111-168, alin. (1) din Constituție până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării, adică până la finele anului 2009. Prin urmare, solicitarea reclamantei făcută abia în cursul anului 2010, așa cum rezultă din actele menționate mai sus face imposibilă emiterea actului adițional la Ordinul comun, față de prevederile exprese ale Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005.

De altfel și prin adresa nr. 74.850 din 8 decembrie 2009 a Ministerului agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Afaceri Europene și Relații Internaționale, transmisă pârâtei Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a specificat expres faptul că „acele acte administrative aflate pe circuit în conformitate cu prevederile din Legea nr. 190/2004, respectiv acte adiționale și ordine comune trebuie semnate până la sfârșitul anului 2009, iar orice act administrativ semnat după această dată nu mai este eligibil”. Ca atare, față de cele menționate mai sus, nu poate fi reținută în nici un fel reaua voință a instituțiilor statului care în cursul anului 2010 nu au întocmit actul adițional la Ordinul Comun pe considerentul că, acestea au aplicat întocmai dispozițiile exprese ale Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare. În ceea ce privește excepția necompetenței materiale invocate de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, este tardivă, astfel că Înalta Curte o respinge ca atare, în raport de prevederile art. 159 1 alin. (2) C. proc. civ., dispoziții care stipulează în termeni categorici și inderogabili că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Cum excepția a fost invocată în prezenta cauză pentru prima dată în recurs, rezultă cu evidență că a fost formulată tardiv.

De asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, este nefondată iar Înalta Curte o respinge ca atare. Cum obiectul acțiunii îl reprezintă cererea de obligare a pârâților să emită actul adițional la Ordinul comun nr. 980 din 23 septembrie 2005 al MAPDR și nr. 1990 din 21 decembrie 2005 al MFP, pârâtul are calitate procesuală pasivă fiind co-emitent al ordinului mai sus amintit, în consecință, acest minister, alături de MFP este titularul obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății. În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să emită actul adițional mai sus amintit.

În cauză, așa cum a reținut corect prima instanță, a fost demonstrată cu prisosință pasivitatea pârâților în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 190/2004, conduită abuzivă și nelegală, probată, printre altele, de bogata corespondență purtată între cele trei instituții pârâte. Astfel, cei doi co-emitenți ai ordinului comun nr. 980 din 23 septembrie 2005 al MAPDR și nr. 1990 din 21 decembrie 2005 al MFP, nu au încheiat actul adițional cu toate că societatea reclamantă îndeplinea integral condițiile, operațiune care trebuia efectuată până la finele anului 2009. Practic, recurenții invocă propria culpă în neexecutarea obligației de a semna actul adițional, din pozițiile exprimate pe parcursul litigiului, recunoscând că Agenția Domeniilor Statului a depus toate diligențele în vederea încheierii actului adițional, în considerarea faptului că pârâta îndeplinea condițiile legale.

Astfel, ADS i-a atenționat pe cei doi co-emitenți ai ordinului că actul adițional la acesta trebuie semnat până la finele anului 2009, altfel orice act administrativ semnat după această dată nemaifiind eligibil (adresa nr. 74850 din 8 decembrie 2009 a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale expediată Agenției Naționale de Administrare Fiscală).

Așadar, apărarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, din recurs, în sensul că cererea reclamantei a fost formulată după expirarea termenului de 3 ani la care se referă Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană (anexa 5, capitolul 3, pct. b), nu poate fi primită, pentru aceea că demersurile au fost efectuate înlăuntrul termenului, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, pe de o parte, iar pe de altă parte pârâții cunoșteau că reclamanta îndeplinește toate condițiile, înainte de finele anului 2009. Evident că acțiunea în justiție era firesc să fie promovată după expirarea termenului mai sus arătat, moment care marchează neîndeplinirea obligațiilor ce le reveneau pârâților, în privința încheierii actului adițional în beneficiul reclamantei.

În fine, așa cum a reținut prima instanță, prevederile mai sus menționatului tratat de aderare (referitoare la ajutorul de stat) se aplică faptelor și actelor juridice ulterioare momentului aderării la Uniunea Europeană, astfel că din această perspectivă critica formulată de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, nu poate fi primită. Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor împotriva Sentinței nr. 76/CA/2011-PI din 14 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012. Procesat de GGC - DG