ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5726/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5726/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată la 25 martie 2010 pe rolul Curții de Apel București reclamantul C.N.S.A.S.

a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G.I. constatarea calității de lucrător

al Securității în ce-l privește pe pârât.

În motivarea acțiunii

s-a reținut că prin cererile din 6 august 2008 și din 12 decembrie 2008 adresate

C.N.S.A.S. de către B.G. și P.S. s-a solicitat verificarea sub aspectul stabilirii

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarelor de fond informativ.

S-a arătat că din cuprinsul

notei de constare din 15 decembrie 2009, precum al înscrisurilor atașate, pârâtul

a avut gradele de locotenent-colonel funcția de șef al Serviciului I din cadrul

I.J.S. Bistrița-Năsăud.

În această calitate a

întreprins investigații amănunțite în cazul unei persoane urmărite deoarece „face

comentarii negative asupra drepturilor religioase ale cetățenilor din țara noastră,

încalcă legile țării și normele de conviețuire socialistă prin construirea unei

case de rugăciuni fără autorizație, a căutat să intre în relații cu baptiști din

S.U.A., făcând afirmații că va scrie postului de radio E.L.".

De asemenea, a mai arătat

reclamantul că, în aceeași calitate pârâtul a aprobat avertizarea unor persoane

semnalate organelor de Securitate pentru intențiile de stabilire în occident și

S.U.A., respectiv documentele îi vizează pe numiții P.S. și P.L care aveau intenția

de a rămâne ilegal în occident.

De asemenea, pârâtul a

întocmit documente informative cu privire la numitul G.I. care avea intenția de

a pleca definitiv în S.U.A.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 5055

din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește

pe pârâtul G.I.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului

de lucrător al Securității.

Pârâtul a avut calitatea

de ofițer al Securității și prin activitățile desfășurate a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale prevăzute atât de legislația internă în vigoare în acea perioadă

cât și de legislația internațională, respectiv dreptul la libertatea de exprimare

și libertatea opiniilor consacrat de art. 28 din Constituția României și art. 19

din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și politice și dreptul la viață

privată prevăzute de art. 17 din același Pact Internațional.

A mai reținut Curtea că

îngrădirea acestor drepturi s-a realizat atât prin investigațiile efectuate de pârât

asupra persoanelor urmărite, asupra familiei și prieteniilor acestora cât și prin

activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a anumitor

persoane, surse care au oferit date referitoare la viața privată a celor urmăriți

și a familiilor acestora.

Susținerile pârâtului

referitoare la nelegalitatea O.U.G. nr. 24/2008, la încălcarea prin această ordonanță

a unor prevederi ale Constituției și a Declarației Universale ale Omului, nu au

putut fi reținute deoarece instanța s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței prin încheierea

din 8 noiembrie 2010.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul G.I. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie,

în esență pentru următoarele motive:

- Arată recurentul că

instanța de contencios administrativ nu era competentă material față de obiectul

cauzei, neputând a se pronunța în cauze civile și acte administrative de comandament

militar.

- Invocă recurentul de

asemenea, excepția lipsei de interes a C.N.S.A.S. și lipsa calității de reprezentant

a C.N.S.A.S. și a calității procesual pasive.

Arată recurentul că O.U.G.

nr. 24/2008, stabilește arbitrar și artificial că o singură instanță din România,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, este desemnată

să judece astfel de cauze, aceasta nu înseamnă că legea organică a funcționării

organelor judecătorești poate fi schimbată și modificată printr-o simplă O.U.G.

, cu caracter vremelnic.

- Pe fondul cauzei se

arată că numele unor principii de natură strict politică și a unor motivații pe

criterii de echitate și morală se abate atenția de la inițiatorii și adevărații

activiști și membrii ai partidului totalitar opresiv, către un grup de ofițeri aflați

sub jurământ militar care, la ordin ierarhic și-au permis să utilizeze mijloace

ale muncii informative în scopul asigurării cunoașterii și prevenirii unor acțiuni

îndreptate împotriva securității statului și apărării ordinii de drept la acea dată.

- În acest context arată

recurentul că pe baza unor copii de pe planurile de măsuri sau acțiuni informative,

care în multe cazuri au fost simple măsuri dispuse pe hârtie, în mod secret în ideea

de a justifica și norma vizibil munca și activitatea cotidiană a aparatului de securitate,

se ajunge să fie asimilate cu acțiuni directe și finalizate de îngrădire și sau

suprimare a dreptului de asociere, dreptul la libertatea de exprimare a opiniilor,

la alte drepturi prevăzute de art. 18,19,22 din Pactul Internațional cu privire

la drepturile civile și politice.

Consideră recurentul că

acțiunile sale și măsurile dispuse sunt arătate la modul general, că nu există vreo

probă că acestea au fost finalizate, care a fost impactul psihologic sau în ce fel

au fost suprimate drepturile și libertățile cetățenești.

Se arată că toate analizele

de caz se făceau doar în prezența șefului ierarhic, fiind secrete și față de colegii

de lucru, măsuri dispuse pe hârtie dar nematerializate.

A mai arătat recurentul

că a folosit la ordin și sub comandă militară ierarhică, mijloacele muncii informative,

a recrutat informatori și colaboratori dar nu a depășit simplu cadru al cunoașterii

și studierii unor persoane sau grupuri, însă nu se poate încadra în prevederile

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

De asemenea a mai arătat

recurentul că și astăzi există acțiuni informative și de cunoaștere a grupurilor

de crimă organizată.

Solicită recurentul casarea

cu trimiterea spre rejudecare în fond ca C.N.S.A.S. să facă dovezi clare și pertinente,

instanța de fond greșind pentru că nu a avut rol activ.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Recursul nu este fondat.

- Primul motiv de recurs

este nefondat. Instanța de fond este competentă material să judece prezenta cauză

în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată

și completată prin Legea nr. 293/2008 cauza nefiind considerată cu caracter civil

chiar dacă se intitulează acțiune în constatare.

De asemenea nu se poate

încadra această acțiune în constatare ca fiind un act administrativ de comandament

militar, acesta referindu-se la probleme strict militare ale activității din cadrul

forțelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanților

de a da ordine subordonaților în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp

de pace sau război ori, după caz la îndeplinirea serviciului militar.

În speță, acțiunea în

constatare privește, activitatea desfășurată de recurent în calitate de colonel

și șef Serviciul nr. 1 din cadrul Inspectoratului Județean Bistrița, privind investigarea

unei persoane, care face comentarii negative asupra drepturilor religioase ale cetățenilor

din țara noastră , despre avertizarea unor persoane semnalate organelor de Securitate

pentru intențiile de stabilire în occident, despre avertizarea unei persoane care

audiase postul E.L., despre interceptarea corespondenței și dirijarea rețelei informative

în contextul urmăririi unei persoane semnalată că și-a exprimat dezacordul cu politica

partidului și statului nostru, verificări la Gherla asupra părinților și rudelor

apropiate spre a stabili geneza poziției ostile a unei persoane urmărită etc.

Se observă că cele prezentate

mai sus nu au nici o legătură cu activitatea de comandament militar așa cum este

prevăzută în Legea nr. 554/2004.

- De asemenea nu sunt

fondate motivele de recurs privind lipsa de interes, a calității de reprezentant

a C.N.S.A.S. și a calității sale procesual active.

Astfel se constată că

acțiunea în constatare a reclamantului a fost semnată de Președintele acestui organ

colegial și de Directorul Direcției juridice, considerându-se în acest sens că a

fost acordat mandat legal doamnei consilier juridic care a reprezentat interesele

C.N.S.A.S. în fața instanței.

Potrivit art. 17

alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind Regulamentul de organizare și funcționare

a C.N.S.A.S. Președintele reprezintă și angajează C.N.S.A.S. în raporturile cu celelalte

autorități publice în țară precum și în relațiile internaționale.

Interesul C.N.S.A.S. în

promovarea acțiunilor în constatare este dat de însuși scopul apariției actului

normativ respectiv pentru a avea acces la propriul dosar și deconspirarea Securității,

față de permanenta teroare exercitată împotriva cetățenilor țării, drepturilor și

libertăților lor fundamentale de către Partidul Comunist Român, în special prin

intermediul Securității.

Calitatea procesual activă

a C.N.S.A.S. este dată de prevederile art. 35 din hotărârea nr. 2/2008 privind Regulamentul

de organizare și funcționare a C.N.S.A.S.

Art. 35 din Hotărârea

nr. 2/2008 prevede:

„(1) Pentru exercitarea

dreptului de acces la informatiile de interes public, persoanele indreptatite potrivit

art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobata cu modificari și completari prin Legea

nr. 293/2008, se adresează C.N.S.A.S. printr-o cerere. Aceasta trebuie să conțină,

în afară de datele de identificare ale solicitantului, numele și prenumele persoanei

verificate, funcția/demnitatea publică deținută sau pentru care candidează persoana

verificată și, dacă este posibil, alte date de identitate (data și locul nașterii,

prenumele părinților, nume anterioare, daca este cazul).

(2) C.N.S.A.S. inștiințează

persoana verificată în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, cu privire la demararea procedurilor de verificare,

în legatură cu existența ori inexistența calității de lucrator al Securității sau

de colaborator al acesteia. De asemenea, i se solicită persoanei verificate copie

de pe cartea de identitate, un curriculum vitae amănunțit, precum și o copie certificată

de pe carnetul de muncă.

(3) Pe baza intregii documentații,

Direcția investigații întocmește o nota de constatare a existenței ori inexistenței

calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia. Această notă

va conține cel puțin următoarele date:

a) rezultatul verificarii

documentelor și informațiilor deținute în arhiva C.N.S.A.S., în sensul existenței

sau inexistenței calității de lucrator al Securității sau colaborator al acesteia;

b) numele, prenumele,

numele conspirative, acolo unde există, ale persoanei verificate, perioada activității

în cadrul Securității sau a colaborării cu aceasta, în sensul prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, precum

și lista documentelor care probează concluzia de la lit. a).

(4) Ori de cate ori sunt

aplicabile prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, Direcția investigații, în cazul lucrătorilor,

și Direcția comunicare, în cazul colaboratorilor, vor solicita Inspectoratului National

pentru Evidenta Persoanelor să comunice dacă între timp au intervenit modificări

ale datelor de stare civilă, în sensul pierderii capacității de folosință a persoanelor

verificate.

(5) Direcția investigații

și Direcția comunicare, la finalizarea verificarilor, înaintează întreaga documentație

Direcției juridice, în vederea emiterii unui aviz scris și motivat în fapt și în

drept. Direcția juridică înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia,

nota de constatare cu privire la existenta ori inexistenta calitatii de lucrator

al Securitatii sau de colaborator al acesteia și avizul intocmit impreuna cu materialele

care au stat la baza intocmirii lor. Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile lucratoare

de la inregistrarea la Secretariat, va lua în discuție nota de constatare și, după

caz:

a) aproba nota de constatare

și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității

de colaborator sau lucrator al Securitatii;

b) infirma nota de constatare

și dispune Direcției juridice eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că

persoana verificată nu a avut calitatea de colaborator sau lucrător al Securității;

c) dispune eliberarea

unei adeverințe în cazul în care din nota de constatare rezultă că nu există date

sau documente privind calitatea de colaborator sau lucrator al Securității.”

Nu constituie un motiv

de recurs pertinent în speță faptul că legiuitorul a nominalizat Curtea de Apel

București, ca instanță competentă pentru soluționarea prezentei cauze, fiind mai

degrabă încercări de a tergiversa soluționarea cauzei. Competența și procedura de

judecată este stabilită prin Legea nr. 293/2008, în concordanță cu prevederile

art. 126 alin. (2) din Constituția României.

- Pe fondul cauzei, se

reține de către Înalta Curte de Casație și Justiție Curte că recurentul recunoaște

activitatea sa desfășurată în calitate de locotenent colonel, în 1977 și colonel

între 1982-1986, și în funcția de șef al Serviciului I din cadrul I.J.S. Bistrița-Năsăud.

Recurentul face aprecieri

în sensul că rapoartele întocmite ar putea fi doar însemnări pe hârtie fără finalizare

practică doar pentru a fi justificată activitatea informativ–operativă, în scopul

cunoașterii unor acțiuni, îndreptate împotriva securității statului și apărării

ordinii de drept și că au fost realizate sub comandă militară ierarhică.

În același timp recunoaște

recurentul că a folosit mijloacele muncii informative, a recrutat informatori și

colaboratori, însă în limitele legale, fără a fi îndeplinite condițiile art. 2

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și că astfel de mijloace există în prezent.

Departe de a fi de acord

cu aserțiunile recurentului referitoare la caracterul politic al actului normativ

și de asemenea privind îndeplinirea activității de informator și prin compararea

cu cea a unui lucrător din structurile actualei Securități, Înalta Curte apreciază

că recurentul prin activitatea sa (recunoscută) a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale prevăzute în Constituția României din 1965 cât și Pactul Universal

privind drepturile Civile și Politice, precum dreptul la viață privată, dreptul

la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la libera circulație,

așa cum a reținut și instanța de fond, existând în acest sens suficient material

probator.

Nu poate fi reținut motivul

de recurs privind caracterul fictiv al activității recurentului așa cum este arătat

în rapoartele Securității întrucât prezenta acțiune a fost introdusă la cererea

persoanei urmărită de Securitate și care are dreptul de a solicita verificarea și

identificarea calității de lucrător al Securității pentru subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului său [art. 1 alin. (7) din OUG nr. 24/2008].

Apreciind că nu există

în cauză motive care să atragă modificarea sau casarea hotărârii instanței de fond,

Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinței

nr. 5055 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie

2011.