ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5726/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată la 25 martie 2010 pe rolul Curții de Apel București reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G.I. constatarea calității de lucrător al Securității în ce-l privește pe pârât. În motivarea acțiunii s-a reținut că prin cererile din 6 august 2008 și din 12 decembrie 2008 adresate C.N.S.A.S. de către B.G. și P.S. s-a solicitat verificarea sub aspectul stabilirii calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor de fond informativ. S-a arătat că din cuprinsul notei de constare din 15 decembrie 2009, precum al înscrisurilor atașate, pârâtul a avut gradele de locotenent-colonel funcția de șef al Serviciului I din cadrul I.J.S.

Bistrița-Năsăud. În această calitate a întreprins investigații amănunțite în cazul unei persoane urmărite deoarece „face comentarii negative asupra drepturilor religioase ale cetățenilor din țara noastră, încalcă legile țării și normele de conviețuire socialistă prin construirea unei case de rugăciuni fără autorizație, a căutat să intre în relații cu baptiști din S.U.A., făcând afirmații că va scrie postului de radio E.L.". De asemenea, a mai arătat reclamantul că, în aceeași calitate pârâtul a aprobat avertizarea unor persoane semnalate organelor de Securitate pentru intențiile de stabilire în occident și S.U.A., respectiv documentele îi vizează pe numiții P.S. și P.L care aveau intenția de a rămâne ilegal în occident.

De asemenea, pârâtul a întocmit documente informative cu privire la numitul G.I. care avea intenția de a pleca definitiv în S.U.A. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 5055 din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul G.I. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității și prin activitățile desfășurate a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale prevăzute atât de legislația internă în vigoare în acea perioadă cât și de legislația internațională, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor consacrat de art. 28 din Constituția României și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și politice și dreptul la viață privată prevăzute de art. 17 din același Pact Internațional. A mai reținut Curtea că îngrădirea acestor drepturi s-a realizat atât prin investigațiile efectuate de pârât asupra persoanelor urmărite, asupra familiei și prieteniilor acestora cât și prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a anumitor persoane, surse care au oferit date referitoare la viața privată a celor urmăriți și a familiilor acestora.

Susținerile pârâtului referitoare la nelegalitatea O.U.G. nr. 24/2008, la încălcarea prin această ordonanță a unor prevederi ale Constituției și a Declarației Universale ale Omului, nu au putut fi reținute deoarece instanța s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței prin încheierea din 8 noiembrie 2010. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul G.I. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență pentru următoarele motive: - Arată recurentul că instanța de contencios administrativ nu era competentă material față de obiectul cauzei, neputând a se pronunța în cauze civile și acte administrative de comandament militar.

- Invocă recurentul de asemenea, excepția lipsei de interes a C.N.S.A.S. și lipsa calității de reprezentant a C.N.S.A.S. și a calității procesual pasive. Arată recurentul că O.U.G. nr. 24/2008, stabilește arbitrar și artificial că o singură instanță din România, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, este desemnată să judece astfel de cauze, aceasta nu înseamnă că legea organică a funcționării organelor judecătorești poate fi schimbată și modificată printr-o simplă O.U.G. , cu caracter vremelnic.

- Pe fondul cauzei se arată că numele unor principii de natură strict politică și a unor motivații pe criterii de echitate și morală se abate atenția de la inițiatorii și adevărații activiști și membrii ai partidului totalitar opresiv, către un grup de ofițeri aflați sub jurământ militar care, la ordin ierarhic și-au permis să utilizeze mijloace ale muncii informative în scopul asigurării cunoașterii și prevenirii unor acțiuni îndreptate împotriva securității statului și apărării ordinii de drept la acea dată.

- În acest context arată recurentul că pe baza unor copii de pe planurile de măsuri sau acțiuni informative, care în multe cazuri au fost simple măsuri dispuse pe hârtie, în mod secret în ideea de a justifica și norma vizibil munca și activitatea cotidiană a aparatului de securitate, se ajunge să fie asimilate cu acțiuni directe și finalizate de îngrădire și sau suprimare a dreptului de asociere, dreptul la libertatea de exprimare a opiniilor, la alte drepturi prevăzute de art. 18,19,22 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice. Consideră recurentul că acțiunile sale și măsurile dispuse sunt arătate la modul general, că nu există vreo probă că acestea au fost finalizate, care a fost impactul psihologic sau în ce fel au fost suprimate drepturile și libertățile cetățenești.

Se arată că toate analizele de caz se făceau doar în prezența șefului ierarhic, fiind secrete și față de colegii de lucru, măsuri dispuse pe hârtie dar nematerializate. A mai arătat recurentul că a folosit la ordin și sub comandă militară ierarhică, mijloacele muncii informative, a recrutat informatori și colaboratori dar nu a depășit simplu cadru al cunoașterii și studierii unor persoane sau grupuri, însă nu se poate încadra în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. De asemenea a mai arătat recurentul că și astăzi există acțiuni informative și de cunoaștere a grupurilor de crimă organizată. Solicită recurentul casarea cu trimiterea spre rejudecare în fond ca C.N.S.A.S. să facă dovezi clare și pertinente, instanța de fond greșind pentru că nu a avut rol activ.

Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul nu este fondat. - Primul motiv de recurs este nefondat. Instanța de fond este competentă material să judece prezenta cauză în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată prin Legea nr. 293/2008 cauza nefiind considerată cu caracter civil chiar dacă se intitulează acțiune în constatare. De asemenea nu se poate încadra această acțiune în constatare ca fiind un act administrativ de comandament militar, acesta referindu-se la probleme strict militare ale activității din cadrul forțelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanților de a da ordine subordonaților în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război ori, după caz la îndeplinirea serviciului militar.

În speță, acțiunea în constatare privește, activitatea desfășurată de recurent în calitate de colonel și șef Serviciul nr. 1 din cadrul Inspectoratului Județean Bistrița, privind investigarea unei persoane, care face comentarii negative asupra drepturilor religioase ale cetățenilor din țara noastră , despre avertizarea unor persoane semnalate organelor de Securitate pentru intențiile de stabilire în occident, despre avertizarea unei persoane care audiase postul E.L., despre interceptarea corespondenței și dirijarea rețelei informative în contextul urmăririi unei persoane semnalată că și-a exprimat dezacordul cu politica partidului și statului nostru, verificări la Gherla asupra părinților și rudelor apropiate spre a stabili geneza poziției ostile a unei persoane urmărită etc. Se observă că cele prezentate mai sus nu au nici o legătură cu activitatea de comandament militar așa cum este prevăzută în Legea nr. 554/2004.

- De asemenea nu sunt fondate motivele de recurs privind lipsa de interes, a calității de reprezentant a C.N.S.A.S. și a calității sale procesual active. Astfel se constată că acțiunea în constatare a reclamantului a fost semnată de Președintele acestui organ colegial și de Directorul Direcției juridice, considerându-se în acest sens că a fost acordat mandat legal doamnei consilier juridic care a reprezentat interesele C.N.S.A.S. în fața instanței. Potrivit art. 17 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S. Președintele reprezintă și angajează C.N.S.A.S. în raporturile cu celelalte autorități publice în țară precum și în relațiile internaționale.

Interesul C.N.S.A.S. în promovarea acțiunilor în constatare este dat de însuși scopul apariției actului normativ respectiv pentru a avea acces la propriul dosar și deconspirarea Securității, față de permanenta teroare exercitată împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale de către Partidul Comunist Român, în special prin intermediul Securității. Calitatea procesual activă a C.N.S.A.S. este dată de prevederile art. 35 din hotărârea nr. 2/2008 privind Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S. Art. 35 din Hotărârea nr. 2/2008 prevede: „(1) Pentru exercitarea dreptului de acces la informatiile de interes public, persoanele indreptatite potrivit art. 3 din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobata cu modificari și completari prin Legea nr. 293/2008, se adresează C.N.S.A.S. printr-o cerere. Aceasta trebuie să conțină, în afară de datele de identificare ale solicitantului, numele și prenumele persoanei verificate, funcția/demnitatea publică deținută sau pentru care candidează persoana verificată și, dacă este posibil, alte date de identitate (data și locul nașterii, prenumele părinților, nume anterioare, daca este cazul). (2) C.N.S.A.S. inștiințează persoana verificată în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cu privire la demararea procedurilor de verificare, în legatură cu existența ori inexistența calității de lucrator al Securității sau de colaborator al acesteia.

De asemenea, i se solicită persoanei verificate copie de pe cartea de identitate, un curriculum vitae amănunțit, precum și o copie certificată de pe carnetul de muncă. (3) Pe baza intregii documentații, Direcția investigații întocmește o nota de constatare a existenței ori inexistenței calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia. Această notă va conține cel puțin următoarele date: a) rezultatul verificarii documentelor și informațiilor deținute în arhiva C.N.S.A.S., în sensul existenței sau inexistenței calității de lucrator al Securității sau colaborator al acesteia; b) numele, prenumele, numele conspirative, acolo unde există, ale persoanei verificate, perioada activității în cadrul Securității sau a colaborării cu aceasta, în sensul prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, precum și lista documentelor care probează concluzia de la lit. a). (4) Ori de cate ori sunt aplicabile prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, Direcția investigații, în cazul lucrătorilor, și Direcția comunicare, în cazul colaboratorilor, vor solicita Inspectoratului National pentru Evidenta Persoanelor să comunice dacă între timp au intervenit modificări ale datelor de stare civilă, în sensul pierderii capacității de folosință a persoanelor verificate. (5) Direcția investigații și Direcția comunicare, la finalizarea verificarilor, înaintează întreaga documentație Direcției juridice, în vederea emiterii unui aviz scris și motivat în fapt și în drept.

Direcția juridică înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia, nota de constatare cu privire la existenta ori inexistenta calitatii de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia și avizul intocmit impreuna cu materialele care au stat la baza intocmirii lor.

Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile lucratoare de la inregistrarea la Secretariat, va lua în discuție nota de constatare și, după caz: a) aproba nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de colaborator sau lucrator al Securitatii; b) infirma nota de constatare și dispune Direcției juridice eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de colaborator sau lucrător al Securității; c) dispune eliberarea unei adeverințe în cazul în care din nota de constatare rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de colaborator sau lucrator al Securității.” Nu constituie un motiv de recurs pertinent în speță faptul că legiuitorul a nominalizat Curtea de Apel București, ca instanță competentă pentru soluționarea prezentei cauze, fiind mai degrabă încercări de a tergiversa soluționarea cauzei.

Competența și procedura de judecată este stabilită prin Legea nr. 293/2008, în concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituția României. - Pe fondul cauzei, se reține de către Înalta Curte de Casație și Justiție Curte că recurentul recunoaște activitatea sa desfășurată în calitate de locotenent colonel, în 1977 și colonel între 1982-1986, și în funcția de șef al Serviciului I din cadrul I.J.S. Bistrița-Năsăud. Recurentul face aprecieri în sensul că rapoartele întocmite ar putea fi doar însemnări pe hârtie fără finalizare practică doar pentru a fi justificată activitatea informativ–operativă, în scopul cunoașterii unor acțiuni, îndreptate împotriva securității statului și apărării ordinii de drept și că au fost realizate sub comandă militară ierarhică.

În același timp recunoaște recurentul că a folosit mijloacele muncii informative, a recrutat informatori și colaboratori, însă în limitele legale, fără a fi îndeplinite condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și că astfel de mijloace există în prezent. Departe de a fi de acord cu aserțiunile recurentului referitoare la caracterul politic al actului normativ și de asemenea privind îndeplinirea activității de informator și prin compararea cu cea a unui lucrător din structurile actualei Securități, Înalta Curte apreciază că recurentul prin activitatea sa (recunoscută) a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale prevăzute în Constituția României din 1965 cât și Pactul Universal privind drepturile Civile și Politice, precum dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la libera circulație, așa cum a reținut și instanța de fond, existând în acest sens suficient material probator.

Nu poate fi reținut motivul de recurs privind caracterul fictiv al activității recurentului așa cum este arătat în rapoartele Securității întrucât prezenta acțiune a fost introdusă la cererea persoanei urmărită de Securitate și care are dreptul de a solicita verificarea și identificarea calității de lucrător al Securității pentru subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său [art. 1 alin. (7) din OUG nr. 24/2008]. Apreciind că nu există în cauză motive care să atragă modificarea sau casarea hotărârii instanței de fond, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinței nr. 5055 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.