ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7255/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Soluția instanței de fond 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21 ianuarie 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pârâtul F.A. (fost F.P.), solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să aprecieze asupra calității pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele: Prin cererile nr. A1. din 12 iunie 2008 și A2. din 01 iulie 2009, adresate C.N.S.A.S. de către A.C. și P.T., se solicita verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor nr. 1210179 și 1235098. S-a mai araătat că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 18 noiembrie 201C, F.A.

(fost F.P.) a avut gradul de maior în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Alba - Cercetări Penale (1986, 1989). În această calitate, a aprobat „destrămarea anturajului" unor tineri semnalați că „se întâlneau periodic în diferite locuri unde se comentau ostil știrile audiate la posturile de radio străine, îndeosebi E.L., manifestându-și nemulțumirea față de realizările din țara noastră, fac apologia vieții din Occident, pe fondul cărora își propun și plecarea ilegală din țara noastră". De asemenea, s-a mai arătat că pârâtul a considerat ca fiind „oportună" cercetarea informativă a unui adept al cultului baptist, „element activ cu relații pe raza altor județe, pretabil la acțiuni de natură dușmănoasă sub acoperirea credinței”.

A mai precizat reclamantul că așa cum reiese din toate documentele cuprinse în nota de constatare amintită, activitatea domnului F.A. (fost F.P.) se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. A opinat reclamantul că activitățile desfășurate de către domnul F.A. (fost F.P.), în calitate de angajat al fostei securități, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la libertatea de opinie, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. 1.2. Prin Sentința nr. 7803 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că la dosar nu există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei urmărite, P.T. S-a mai reținut că înscrisurile din dosarul cota 1235098 nu atestă în mod cert existența identității de persoană între pârât și lucrătorul de securitate care a semnat mai multe acte ale dosarului de urmărire, lucrător al cărui nume nu este menționat în clar. Cât privește dosarul cota 1210179, Curtea a constatat că activitățile desfășurate de pârât în acest dosar nu fac obiectul acțiunii deduse judecății. În concluzie, Curtea a apreciat că nu există probe care să permită a se concluziona că pârâtul, maior în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Alba, ar fi avut calitatea de lucrător al securității în înțelesul art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. 2. Calea de atac exercitată 2.1.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs C.N.S.A.S., susținând că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, invocând, în esență, următoarele critici: - verificarea nu se poate mărgini doar la activitatea depusă de persoana verificată în instrumentarea dosarului studiat de persoana care solicită verificarea; în primul rând o astfel de interpretare ar putea genera soluții divergente cu privire la aceeași persoană verificată, ceea ce ar fi de neconceput; - în al doilea rând persoana urmărită este și autoarea cererii de verificare a intimatului, prin urmare, chiar și potrivit interpretării restrictive date de sentința atacată prevederilor art. 1 alin. (7), instrumentarea acestui dosar ar fi trebuit să fie avută în vedere la verificarea intimatului; În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii și reținerii existenței de lucrător al securității în ceea ce-l privește pe F.A.

3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, are dreptul la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. De asemenea, potrivit art. 27 alin. (1) din regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S: „Petiționarul îndreptățit, luând la cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S.

demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”. Din interpretarea dispozițiilor legale citate mai sus, rezultă că acțiunea de verificare se realizează exclusiv, la cererea persoanei îndreptățite și vizează exclusiv lucrătorul/ lucrătorii care a/ au lucrat la dosarul său de urmărire. Deci, cu alte cuvinte, atunci când verificarea nu se face din oficiu, față de persoanele enumerate la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, acțiunea de verificarea se limitează la dosarul persoanei îndreptățite care a formulat cerere de verificare, respectiv dosarul cota 1210179 privind-o pe A.C.

și dosarul cota 1235098 privindu-l pe P.T., nu și cu privire la activitățile desfășurate de F.A. în dosarele de urmărire informativă a altor persoane. În cauză, așa cum corect a reținut instanța de fond, intimatul-pârât nu se află în niciuna dintre situațiile și nu a avut niciuna dintre funcțiile ori demnitățile care impuneau verificarea din oficiu a calității de lucrător ori colaborator al securității conform dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008. Pe de altă parte, nu există la dosarul cauzei dovezi care să ateste că intimatul-pârâtul ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei urmărite, P.T., întrucât înscrisurile din dosarul cota 1235098 nu atestă în mod cert existența identității de persoană între intimatul-pârât și lucrătorul de securitate care a semnat mai multe acte ale dosarului de urmărire, lucrător al cărui nume nu este menționat în clar.

Astfel fiind, pentru considerentele prezentate mai sus, instanța va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 7803 din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2013.