ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5796/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel București, secția contencios, administrativ și fiscal, reclamantul

C.N.S.A.S. a formulat acțiune în constatare și a solicitat să se constate existența

calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B.A.

În motivarea cererii se

arată că la cererea numitului B.H. prin care solicita verificări sub aspectul constatării

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului său, s-a stabilit că pârâtul B.A. figurează în calitate

de ofițer de securitate.

Acesta, având gradul de

căpitan în cadrul D.R. Banat, a dirijat colaboratori pentru a obține informații

despre persoane urmărite pentru că ar elogia modul de viață occidental sau pentru

că ar avea o poziție ostilă orânduirii sociale.

De asemenea, a participat

la instrumentarea unui dosar de urmărire informativă deschis asupra unui preot,

dar a și efectuat investigații asupra rudelor și relațiilor sale.

Pârâtul a formulat întâmpinare

și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

fond

Prin sentința nr. 3492

din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios, administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea C.N.S.A.S. și constatată calitatea pârâtului B.A.

de lucrător al Securității.

Pentru a motiva această

soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul a avut gradul de locotenent major

(1958-1959) în cadrul D.R. Timișoara și căpitan în cadrul D.R. Banat, serviciul

III (1966, 1967).

Din actele depuse la dosar

a rezultat că pârâtul este menționat în calitate de ofițer de legătură al agentului

S.H., a primit note informative referitoare la titularul dosarului dar a și dat

instrucțiuni pentru obținerea de informații.

Pârâtul a mai dirijat

alte surse informative și în dosarul privind pe T.S., scriitor și redactor la revista

O. din Timișoara, exclus din U.T.C., cunoscut că are o „poziție ostilă orânduirii

sociale”.

Instanța de fond a apreciat

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

deoarece pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității și prin activitățile

desfășurate a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de legislația

internă și cea internațională.

Nu au fost primite apărările

pârâtului potrivit cu care măsurile dispuse de către acesta în dosarele de urmărire

informativă vizau activitatea de contraspionaj deoarece s-a reținut că erau considerate

ostile regimului totalitar comunist orice critici aduse ideologiei oficiale, legăturile

cu cetățenii străini, intenția de a părăsi teritoriul României, iar măsurile luate

de pârât au urmărit anihilarea acestor demersuri ale persoanelor vizate, nu în scopul

apărării țării, ci, în mod evident, pentru susținerea sistemului totalitar comunist.

Ceea ce s-a reținut în

privința pârâtului nu este inițiativa deschiderii unor dosare de urmărire informativă

ci faptul că acesta a contribuit la instrumentarea lor în maniera dirijării colaboratorilor

din legătura sa personală pentru a obține informații despre persoanele vizate.

Împrejurarea că pârâtul

a fost ulterior (anul 1986) luat în lucru prin dosar de urmărire informativă de

către Securitate a fost considerat irelevant de instanța de fond din perspectiva

stabilirii calității de lucrător al Securității.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul B.A. considerând că hotărârea este nelegală și netemeinică

pentru că nu a fost respectat principiul imparțialității, C.N.S.A.S. prezentând

numai materialele care îl acuză și nu și materialele pe care le deținea și care

sunt în apărarea lui.

Recurentul a arătat că

nu neagă calitatea de fost ofițer de securitate, dar neagă acuzațiile care i se

aduc și afirmația că ar fi instrumentat dosare de investigații pentru că au existat

cel mult rapoarte de investigații care conțineau părerile unor oameni despre o anumită

persoană dar care nu au fost întocmite de ofițerul de securitate.

Se invocă și faptul că

instanța de fond a constatat calitatea de lucrător deși activitatea desfășurată

nu se compară cu acei lucrători ai Securității care au săvârșit maltratări fizice,

morale, crime și alte monstruozități. Mai mult, 25 de ani chiar pârâtul a fost urmărit

de organele de securitate, deși instanța de fond a apreciat că acest fapt este irelevant.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul

declarat dar pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză au fost

efectuate verificări în urma cererii adresate C.N.S.A.S. de către Berwanger Harald

și a fost întocmită nota de constatare iar C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității

de lucrător a pârâtului B.A.

Însă, așa cum chiar recurentul

invocă în motivele de recurs, nu rezultă că recurentul-pârât ar fi contribuit la

instrumentarea dosarului persoanei care a solicitat efectuarea verificărilor, astfel

că soluția instanței de fond a fost dată cu interpretarea greșită a art. 1

alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 293/2008.

Conform art. 1 alin.

(1) din acest act normativ, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945

a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației

Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al U.E. au dreptul de acces

la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații

care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu

prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională;

acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului

și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc

propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță

prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de

Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității

și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului,

și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii

sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din ordonanță

precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și

(7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Din interpretarea textelor

legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii

care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție,

ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au

fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în ceea

ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este

limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea

în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face

numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor

persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât, niciun

text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător

al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost

subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat

o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate

al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor

persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu

procură specială și autentică în acest scop.

În raport de aceste susțineri

era obligatoriu ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ

al persoanei care a solicitat efectuarea verificărilor, B.H. în scopul constatării

calității de lucrător al Securității a recurentului.

În speță, însă, singurul

document referitor la potențialele măsuri luate sau aprobate de recurent dar din

acea filă nu rezultă de cine a fost întocmită, semnată sau aprobată pentru că numele

pârâtului nu este indicat pe acea filă, astfel că nu se poate stabili dacă a avut

vreo contribuție la propunerea deschiderii dosarului de verificare a lui B.N.

În consecință, apreciind

că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul,

va fi modificată sentința și va fi respinsă acțiunea C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de B.A. împotriva sentinței nr. 3492 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII a contencios, administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată,

în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2011.