ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5720/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5720/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, SC N.B.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația

Finanțelor Publice sector 1 București anularea actului administrativ local din

23 octombrie 2009 și obligarea pârâtei la acordarea dobânzilor în cuantum de

578

.

190 RON aferente

întârzierii în soluționarea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiunea de

rambursare din 27 octombrie 2008.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a solicitat de la pârâtă rambursarea TVA în cuantum de 2.141.447

RON prin depunerea și înregistrarea la Administrația Finanțelor Publice sector 1

București a decontului de TVA aferent lunii septembrie 2008 cu opțiunea de rambursare,

înregistrat din 27 octombrie 2008.

Conform art. 70 din C.

proc. fisc. și pct. 6, cap. I al Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume

negative de TVA cu opțiune de rambursare, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor

Publice nr. 1857/2007 reclamanta a susținut că Administrația Finanțelor Publice

sector 1 București avea obligația legală de a soluționa cererea de rambursare de

TVA în termen de 45 de zile calendaristice de la data depuneri deconturilor, respectiv

până la data de 11 decembrie 2008.

La data de 7 mai 2009

pârâta a dispus reluarea inspecției prin adresa și inspecția a fost finalizată la

data de 28 august 2009 prin acceptarea la rambursare a întregii sume solicitată

de societate la 8 septembrie 2009.

Reclamanta a susținut

că, față de data înregistrării decontului cu opțiunea rambursării, respectiv data

de 27 octombrie 2008 și data efectivă a rambursării sumei de 2.141.447 RON respectiv

data de 8 septembrie 2009, luând în considerare și termenul legal de 45 de zile

pentru soluționarea cererii de rambursare, rezultă că Administrația Finanțelor Publice

sector 1 București a întârziat în rambursarea sumei cu 270 de zile.

În temeiul art. 124 din

C. proc. fisc., a susținut reclamanta că s-a adresat pârâtei pentru plata dobânzilor

aferente perioadei de întârziere în cuantum total de 578.190 RON, prin cererea înregistrată

din 25 septembrie 2009.

Pârâta a emis adresa cu

același număr din 25 septembrie 2009 prin care a refuzat în mod explicit acordarea

dobânzilor, considerând că acestea sunt nejustificate.

Împotriva refuzului nejustificat

de acordare dobânzi a arătat reclamanta că a formulat contestație administrativă

depusă la pârâtă din 20 noiembrie 2009, dar pârâta nu i-a soluționat contestația

în termen de 45 de zile conform art. 70 din C. proc. fisc.

Pârâta Administrația Finanțelor

Publice Sector 1 București a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii, iar în subsidiar respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată

din 15 septembrie 2010, reclamanta a depus cerere modificatoare a acțiunii introductive

de instanță prin care a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice

sector 1 București să emită nota de restituire/compensare cu privire la suma de

474.343 RON, reprezentând dobânzi acordate conform procesului-verbal din 31 mai

2010 și obligarea pârâtei la acordarea dobânzilor în cuantum de 103.847 RON prin

emitere acte administrativ fiscale prevăzut de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice

nr. 1899/2004 (procesul verbal de determinare dobânzi și nota de restituire/compensații

reprezentând 13.906 RON rata dobânzii de 0,1% zi de întârziere, aplicată de organul

fiscal la o altă sumă decât cea care a fost recunoscută la rambursare); 89.941 RON

dobânzi ca urmare a scăderii din perioada de întârziere a celor 42 de zile în care

inspecția fiscală a fost suspendată. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Administrația

Finanțelor Publice sector 1 la plata efectivă a dobânzilor în cuantum de 578.190

RON, aferente întârzierii în soluționarea decontului cu sumă negativă de TVA cu

opțiunea de rambursare din 27 octombrie 2008.

În subsidiar, reclamanta

a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice sector 1 București

la acordarea dobânzilor în cuantum de 474.343 RON, prin emiterea actelor administrative

fiscale prevăzute de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, respectiv

procesul-verbal de determinare a acestor dobânzi și nota de restituire/compensare.

În motivarea cererii modificatoare,

reclamanta a arătat că înainte de primul termen fixat în prezenta cauză, Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a soluționat contestația

societății formulată împotriva actului fiscal din 23 octombrie 2009, iar prin decizia

din 23 aprilie 2010 a decis admiterea contestației și obligarea Administrației Finanțelor

Publice sector 1 București să emită actul administrativ fiscal cu respectarea prevederilor

legale.

Reclamanta a mai arătat

că s-a adresat pârâtei cu adresa din 13 iulie 2010 prin care a solicitat emiterea

notei de restituire/compensare, iar prin adresa din 19 iulie 2010 pârâta a refuzat

emiterea notei pe motiv că suspendarea inspecției fiscale a durat până la data de

3 august 2009 și nu până la data de 7 mai 2009.

Prin cererea modificatoare,

reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției pct. 3, cap. II din

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, privind procedura de restituire

și rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite

contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului

legal.

Pârâta Administrația Finanțelor

Publice sector 1 București a depus întâmpinare la cererea modificatoare prin care

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și ca inadmisibilă pentru acordarea

de dobânzi la suma compensată de 103.847 RON și în rest ca neîntemeiată și a invocat

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 5159

din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității

excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, a respins excepția de nelegalitate a

Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, pct. 3 ,Cap.2, a admis

în parte acțiunea modificată și completată formulată de reclamantă, a obligat pârâta

să emită nota de restituire compensare cu privire la suma de 474.343 RON reprezentând

dobânzi acordate reclamantei conform procesului–verbal din 31 mai 2010 și să restituie

această sumă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și

a respins în rest, acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, cu privire la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate pe motiv că

nu poate fi atacat un act administrativ cu caracter normativ pe cale de excepție,

conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, s-au reținut următoarele.

Modificarea art. 4 din

Legea nr. 554/2004, prin Legea nr. 262/2007, a apărut ca o necesitate pentru înlăturarea

unei ambiguități a textului inițial, în sensul că excepția de nelegalitate poate

fi invocată împotriva oricărui act administrativ unilateral, fie el individual sau

normativ. Modificarea avea rolul de a include în sfera actelor și pe cele individuale,

iar nu de a le exclude pe cele normative.

Or, a concluzionat Curtea

că în raport de acest scop declarat al legii de modificare, efectele acesteia nu

pot fi contrare.

Cu privire la excepția

de nelegalitate a dispozițiilor pct. 3 din cap. II al Ordinului Ministerului Finanțelor

Publice nr. 1899/2004 s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât C. proc.

fisc. face referire la sume „de restituit sau de rambursat de la buget” ori suma

aprobată a fi restituită contribuabilului de la buget este în cazul TVA doar suma

rămasă după compensarea unei obligații pe care o avea contribuabilul față de bugetul

de stat. Suma compensată nu intră în categoria „sumele de restituit sau de rambursat

de la buget” conform accepțiunii dată de art. 124 alin. (1) din C. proc. fisc.

Pe fondul cererii de chemare

în judecată, astfel cum a fost modificată, s-a constatat că autoritatea pârâtă refuză

nejustificat să emită nota de restituire/compensare cu privire la suma de 474.343

RON, astfel că petitul din cererea modificatoare cu acest obiect a fost admis, cu

obligarea autorității să emită actul administrativ fiscal, și să restituie suma

de 474.343 RON, într-un termen scurt de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

prezentei hotărâri.

Cu privire la cel de-al

doilea capăt de cerere de obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice sector

1 București la acordarea dobânzilor în cuantum de 103.847 RON prin obligarea să

emită acte administrative fiscale, conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice

nr. 1899/2004, s-a constatat că este neîntemeiat.

Prin punerea în aplicare

a deciziei din 23 aprilie 2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Municipiului București, pârâta a emis procesul-verbal din 31 mai 2010, conform Ordinului

Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 pct. 3 cap.II, în sensul că a calculat

dobânda în sumă de 474.343 RON, aferentă sumelor de restituit după ce a scăzut sumele

compensate.

Respectiv din suma totală

de 2.141.447 RON TVA, inițial de rambursat, a fost scăzută suma de 60.991 RON, pentru

care reclamanta a beneficiat de compensare și a calculat dobânzi conform pct. 3,

cap. II la suma de rambursat 2.080.456 RON în sumă de 474.343 RON.

Recursul

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală,

Administrația Finanțelor Publice sector 1.

În motivarea cererii de

recurs, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor

Publice sector 1 a arătat în esență următoarele:

- Instanța de fond a pronunțat

o sentință nelegală și netemeinică în ceea ce privește obligarea pârâtei la emiterea

notei de restituire în sumă de 474.343 RON reprezentând dobânzi acordate reclamantei

conform procesului-verbal din 31 mai 2010.

Arată recurenta că inspecția

fiscală a început asupra societății la data de 18 martie 2009 și a fost suspendată

în temeiul art. 104 alin. (4) și alin. (5) din O.G. nr. 2/2003 până la finalizarea

acestor controale, începând cu data de 26 martie 2009 (conform adresei din 26 martie

2009) până la data de 3 august 2009 (conform adresei din 7 mai 2009 numărul de zile

de suspendare a inspecției fiind de 140 zile și nu 270 cum eronat a calculat instanța).

- În mod nelegal instanța

de fond a calculat și a acordat dobânda de 474.343 RON. Se arată că dobânda se calculează

numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii

de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2

și cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 115 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003.

Se arată că suma restituită

și încasată de societate este de 2.080.456, la care eventual se calculează majorările

de 0,1%.

De asemenea a arătat recurenta

că, procesul–verbal din 28 august 2009, a fost întocmit de serviciul specializat

fără a avea cunoștință de solicitarea societății, de suspendare a inspecției fiscale

pentru perioada 23 martie 2009–3 august 2009, motiv pentru care a fost emis și pentru

numărul greșit de zile 270 și nu 140 zile.

În drept cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc.

civ.

Întâmpinarea

Reclamanta SC N.B.T.

SRL a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acestuia

și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

1) Referitor la critica

acordării nelegale a sumei de 474.343 RON conform procesului-verbal din 31 mai 2010.

Înalta Curte reține că

deja recurenta a recunoscut că datorează intimatei-reclamante dobânzi în sumă de

474.343 RON, în acest sens a emis procesul-verbal din 31 mai 2010, acest drept fiind

recunoscut reclamantei prin decizia de soluționare a contestației din 23 aprilie

2010.

Această din urmă decizie

nu a fost contestată de recurentă iar prin adresa din 7 mai 2009 recurenta a comunicat

reluarea inspecției fiscale societății inspecție care s-a finalizat cu raportul

de inspecție fiscală din 28 august 2009 și decizia privind modificarea bazei de

impunere din 28 august 2009, în care s-a arătat suma de 2.141.447 RON de rambursat

societății intimate la data de 7 septembrie 2009.

Se constată că recurenta

deși susține că inspecția fiscală a fost suspendată în data de 26 martie 2009 și

ulterior a fost reluată în data de 3 august 2009, nu probează acest lucru.

Dimpotrivă se reține că

din adresă, aceasta a fost reluată în data de 7 mai 2009, această mențiune existând

și raportul de inspecție fiscală din 28 august 2009.

Prin urmare susținerea

recurentei privind reluarea inspecției fiscale la data de 3 august 2009 nu are suport

probator.

Având în vedere acest

aspect rezultă că numărul de zile de suspendare a fost calculat până la data de

7 mai 2009 și nu 3 august 2009, deci numărul de întârziere în soluționarea cererii

de rambursare TVA, a depășit nejustificat 45 de zile calendaristice, de la data

depunerii decontului cu opțiunea de rambursare, încălcând prevederile art. 147

3

[alin. (9)] din O.G. nr. 92/2003 și Cap.I pct. 6 din Ordinul Ministerului Finanțelor

nr. 1857/2007 .

- În ceea ce privește

modul de calcul a dobânzii și suma de rambursat asupra căreia se calculează, se

reține că în mod greșit apreciază recurenta că suma de restituit este 2.080.456

RON câtă vreme din decizia de soluționare a contestației reclamantei intimate împotriva

refuzului recurentei de a soluționa cererea de rambursare rezultă că suma este de

2.141.447 RON, această sumă rezultând și din raportul de inspecție fiscală din 28

august 2009 și deciziei de modificare a bazei de impunere din 28 august 2008.

A susține în cererea de

recurs altceva înseamnă un argument suplimentar în a considera atitudinea recurentei

de rea credință.

Prin urmare se constată

că în mod corect instanța de fond a stabilit ca suma de rambursat, suma de 2.141.447

RON TVA, din care scăzând suma de 60.991 RON, a calculat dobânzi la suma rezultată

de 2.080.456 RON, pentru un nr. de 270 zile, considerând în mod corect că suspendarea

inspecției fiscale a avut loc până la 7 mai 2009 și rezultând suma de 474.343 RON.

De altfel recurenta arată

că este culpa sa în ceea ce privește mențiunile din procesul-verbal din 28 august

2009, însă în realitate, mențiunile din acest proces-verbal au suport probator,

ceea ce încearcă recurenta demonstrează încă o dată caracterul confuz și lipsit

de rigoare al modului de lucru a recurentei, care desigur sunt în beneficiul reclamantei

intimate.

Față de cele arătate mai

sus, constatând că în conformitate cu prevederile art. 304 din C. proc. civ. , nu

există motive care să atragă modificarea sau casarea sentinței recurate, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Agenția Națională de Administrare

Fiscală, Administrația Finanțelor Publice sector 1 împotriva sentinței nr. 5159

din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie

2011.