ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5720/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, SC N.B.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 București anularea actului administrativ local din 23 octombrie 2009 și obligarea pârâtei la acordarea dobânzilor în cuantum de 578 . 190 RON aferente întârzierii în soluționarea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiunea de rambursare din 27 octombrie 2008. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a solicitat de la pârâtă rambursarea TVA în cuantum de 2.141.447 RON prin depunerea și înregistrarea la Administrația Finanțelor Publice sector 1 București a decontului de TVA aferent lunii septembrie 2008 cu opțiunea de rambursare, înregistrat din 27 octombrie 2008. Conform art. 70 din C. proc.

fisc.

și pct. 6, cap. I al Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1857/2007 reclamanta a susținut că Administrația Finanțelor Publice sector 1 București avea obligația legală de a soluționa cererea de rambursare de TVA în termen de 45 de zile calendaristice de la data depuneri deconturilor, respectiv până la data de 11 decembrie 2008. La data de 7 mai 2009 pârâta a dispus reluarea inspecției prin adresa și inspecția a fost finalizată la data de 28 august 2009 prin acceptarea la rambursare a întregii sume solicitată de societate la 8 septembrie 2009. Reclamanta a susținut că, față de data înregistrării decontului cu opțiunea rambursării, respectiv data de 27 octombrie 2008 și data efectivă a rambursării sumei de 2.141.447 RON respectiv data de 8 septembrie 2009, luând în considerare și termenul legal de 45 de zile pentru soluționarea cererii de rambursare, rezultă că Administrația Finanțelor Publice sector 1 București a întârziat în rambursarea sumei cu 270 de zile.

În temeiul art. 124 din C. proc. fisc., a susținut reclamanta că s-a adresat pârâtei pentru plata dobânzilor aferente perioadei de întârziere în cuantum total de 578.190 RON, prin cererea înregistrată din 25 septembrie 2009. Pârâta a emis adresa cu același număr din 25 septembrie 2009 prin care a refuzat în mod explicit acordarea dobânzilor, considerând că acestea sunt nejustificate. Împotriva refuzului nejustificat de acordare dobânzi a arătat reclamanta că a formulat contestație administrativă depusă la pârâtă din 20 noiembrie 2009, dar pârâta nu i-a soluționat contestația în termen de 45 de zile conform art. 70 din C. proc. fisc. Pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 15 septembrie 2010, reclamanta a depus cerere modificatoare a acțiunii introductive de instanță prin care a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice sector 1 București să emită nota de restituire/compensare cu privire la suma de 474.343 RON, reprezentând dobânzi acordate conform procesului-verbal din 31 mai 2010 și obligarea pârâtei la acordarea dobânzilor în cuantum de 103.847 RON prin emitere acte administrativ fiscale prevăzut de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 (procesul verbal de determinare dobânzi și nota de restituire/compensații reprezentând 13.906 RON rata dobânzii de 0,1% zi de întârziere, aplicată de organul fiscal la o altă sumă decât cea care a fost recunoscută la rambursare); 89.941 RON dobânzi ca urmare a scăderii din perioada de întârziere a celor 42 de zile în care inspecția fiscală a fost suspendată.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice sector 1 la plata efectivă a dobânzilor în cuantum de 578.190 RON, aferente întârzierii în soluționarea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiunea de rambursare din 27 octombrie 2008. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice sector 1 București la acordarea dobânzilor în cuantum de 474.343 RON, prin emiterea actelor administrative fiscale prevăzute de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, respectiv procesul-verbal de determinare a acestor dobânzi și nota de restituire/compensare.

În motivarea cererii modificatoare, reclamanta a arătat că înainte de primul termen fixat în prezenta cauză, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a soluționat contestația societății formulată împotriva actului fiscal din 23 octombrie 2009, iar prin decizia din 23 aprilie 2010 a decis admiterea contestației și obligarea Administrației Finanțelor Publice sector 1 București să emită actul administrativ fiscal cu respectarea prevederilor legale.

Reclamanta a mai arătat că s-a adresat pârâtei cu adresa din 13 iulie 2010 prin care a solicitat emiterea notei de restituire/compensare, iar prin adresa din 19 iulie 2010 pârâta a refuzat emiterea notei pe motiv că suspendarea inspecției fiscale a durat până la data de 3 august 2009 și nu până la data de 7 mai 2009. Prin cererea modificatoare, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției pct. 3, cap. II din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, privind procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

Pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 București a depus întâmpinare la cererea modificatoare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și ca inadmisibilă pentru acordarea de dobânzi la suma compensată de 103.847 RON și în rest ca neîntemeiată și a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 5159 din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, a respins excepția de nelegalitate a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, pct. 3 ,Cap.2, a admis în parte acțiunea modificată și completată formulată de reclamantă, a obligat pârâta să emită nota de restituire compensare cu privire la suma de 474.343 RON reprezentând dobânzi acordate reclamantei conform procesului–verbal din 31 mai 2010 și să restituie această sumă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și a respins în rest, acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, cu privire la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate pe motiv că nu poate fi atacat un act administrativ cu caracter normativ pe cale de excepție, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, s-au reținut următoarele.

Modificarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, prin Legea nr. 262/2007, a apărut ca o necesitate pentru înlăturarea unei ambiguități a textului inițial, în sensul că excepția de nelegalitate poate fi invocată împotriva oricărui act administrativ unilateral, fie el individual sau normativ. Modificarea avea rolul de a include în sfera actelor și pe cele individuale, iar nu de a le exclude pe cele normative. Or, a concluzionat Curtea că în raport de acest scop declarat al legii de modificare, efectele acesteia nu pot fi contrare. Cu privire la excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 3 din cap. II al Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât C. proc.

fisc. face referire la sume „de restituit sau de rambursat de la buget” ori suma aprobată a fi restituită contribuabilului de la buget este în cazul TVA doar suma rămasă după compensarea unei obligații pe care o avea contribuabilul față de bugetul de stat. Suma compensată nu intră în categoria „sumele de restituit sau de rambursat de la buget” conform accepțiunii dată de art. 124 alin. (1) din C. proc. fisc. Pe fondul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, s-a constatat că autoritatea pârâtă refuză nejustificat să emită nota de restituire/compensare cu privire la suma de 474.343 RON, astfel că petitul din cererea modificatoare cu acest obiect a fost admis, cu obligarea autorității să emită actul administrativ fiscal, și să restituie suma de 474.343 RON, într-un termen scurt de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere de obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice sector 1 București la acordarea dobânzilor în cuantum de 103.847 RON prin obligarea să emită acte administrative fiscale, conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, s-a constatat că este neîntemeiat. Prin punerea în aplicare a deciziei din 23 aprilie 2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, pârâta a emis procesul-verbal din 31 mai 2010, conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 pct. 3 cap.II, în sensul că a calculat dobânda în sumă de 474.343 RON, aferentă sumelor de restituit după ce a scăzut sumele compensate.

Respectiv din suma totală de 2.141.447 RON TVA, inițial de rambursat, a fost scăzută suma de 60.991 RON, pentru care reclamanta a beneficiat de compensare și a calculat dobânzi conform pct. 3, cap. II la suma de rambursat 2.080.456 RON în sumă de 474.343 RON.

Recursul Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice sector 1. În motivarea cererii de recurs, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice sector 1 a arătat în esență următoarele: - Instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică în ceea ce privește obligarea pârâtei la emiterea notei de restituire în sumă de 474.343 RON reprezentând dobânzi acordate reclamantei conform procesului-verbal din 31 mai 2010. Arată recurenta că inspecția fiscală a început asupra societății la data de 18 martie 2009 și a fost suspendată în temeiul art. 104 alin. (4) și alin. (5) din O.G.

nr. 2/2003 până la finalizarea acestor controale, începând cu data de 26 martie 2009 (conform adresei din 26 martie 2009) până la data de 3 august 2009 (conform adresei din 7 mai 2009 numărul de zile de suspendare a inspecției fiind de 140 zile și nu 270 cum eronat a calculat instanța). - În mod nelegal instanța de fond a calculat și a acordat dobânda de 474.343 RON. Se arată că dobânda se calculează numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 115 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003. Se arată că suma restituită și încasată de societate este de 2.080.456, la care eventual se calculează majorările de 0,1%.

De asemenea a arătat recurenta că, procesul–verbal din 28 august 2009, a fost întocmit de serviciul specializat fără a avea cunoștință de solicitarea societății, de suspendare a inspecției fiscale pentru perioada 23 martie 2009–3 august 2009, motiv pentru care a fost emis și pentru numărul greșit de zile 270 și nu 140 zile. În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ. Întâmpinarea Reclamanta SC N.B.T. SRL a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acestuia și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Considerentele și soluția instanței de recurs 1) Referitor la critica acordării nelegale a sumei de 474.343 RON conform procesului-verbal din 31 mai 2010. Înalta Curte reține că deja recurenta a recunoscut că datorează intimatei-reclamante dobânzi în sumă de 474.343 RON, în acest sens a emis procesul-verbal din 31 mai 2010, acest drept fiind recunoscut reclamantei prin decizia de soluționare a contestației din 23 aprilie 2010. Această din urmă decizie nu a fost contestată de recurentă iar prin adresa din 7 mai 2009 recurenta a comunicat reluarea inspecției fiscale societății inspecție care s-a finalizat cu raportul de inspecție fiscală din 28 august 2009 și decizia privind modificarea bazei de impunere din 28 august 2009, în care s-a arătat suma de 2.141.447 RON de rambursat societății intimate la data de 7 septembrie 2009. Se constată că recurenta deși susține că inspecția fiscală a fost suspendată în data de 26 martie 2009 și ulterior a fost reluată în data de 3 august 2009, nu probează acest lucru.

Dimpotrivă se reține că din adresă, aceasta a fost reluată în data de 7 mai 2009, această mențiune existând și raportul de inspecție fiscală din 28 august 2009. Prin urmare susținerea recurentei privind reluarea inspecției fiscale la data de 3 august 2009 nu are suport probator. Având în vedere acest aspect rezultă că numărul de zile de suspendare a fost calculat până la data de 7 mai 2009 și nu 3 august 2009, deci numărul de întârziere în soluționarea cererii de rambursare TVA, a depășit nejustificat 45 de zile calendaristice, de la data depunerii decontului cu opțiunea de rambursare, încălcând prevederile art. 147 3 [alin. (9)] din O.G.

nr. 92/2003 și Cap.I pct. 6 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1857/2007 . - În ceea ce privește modul de calcul a dobânzii și suma de rambursat asupra căreia se calculează, se reține că în mod greșit apreciază recurenta că suma de restituit este 2.080.456 RON câtă vreme din decizia de soluționare a contestației reclamantei intimate împotriva refuzului recurentei de a soluționa cererea de rambursare rezultă că suma este de 2.141.447 RON, această sumă rezultând și din raportul de inspecție fiscală din 28 august 2009 și deciziei de modificare a bazei de impunere din 28 august 2008. A susține în cererea de recurs altceva înseamnă un argument suplimentar în a considera atitudinea recurentei de rea credință.

Prin urmare se constată că în mod corect instanța de fond a stabilit ca suma de rambursat, suma de 2.141.447 RON TVA, din care scăzând suma de 60.991 RON, a calculat dobânzi la suma rezultată de 2.080.456 RON, pentru un nr. de 270 zile, considerând în mod corect că suspendarea inspecției fiscale a avut loc până la 7 mai 2009 și rezultând suma de 474.343 RON. De altfel recurenta arată că este culpa sa în ceea ce privește mențiunile din procesul-verbal din 28 august 2009, însă în realitate, mențiunile din acest proces-verbal au suport probator, ceea ce încearcă recurenta demonstrează încă o dată caracterul confuz și lipsit de rigoare al modului de lucru a recurentei, care desigur sunt în beneficiul reclamantei intimate.

Față de cele arătate mai sus, constatând că în conformitate cu prevederile art. 304 din C. proc. civ. , nu există motive care să atragă modificarea sau casarea sentinței recurate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice sector 1 împotriva sentinței nr. 5159 din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.