ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5717/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul T.S.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.R.R., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei din 29 iunie 2011 a Consiliului de Administrație al S.R.R. pana la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii de contencios administrativ cu privire la anularea acestui act administrativ. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul este redactor șef (director) al Studioului Teritorial de Radio Iași din anul 2006, că pana la data de 23 februarie 2011 a avut și calitatea de Președinte al Comitetului Directorial al Studioului Teritorial de Radio Iași și că prin decizia din 23 februarie 2011 a Consiliului de Administrație al S.R.R.

privind numirea cu delegație a membrilor Comitetului Director al S.R.R. și a Comitetelor Directoare ale Studiourilor Teritoriale, funcția lui a fost transformata in mod ilegal și unilateral in aceea de „membru cu delegație" in Comitetul Directorial al Radio Iași, urmând a exercita aceasta funcție pana la numirea, in urma concursului, a membrilor Comitetului Teritorial. A mai arătat reclamantul că prin dispozițiile pct. 1, lit. e) din Anexa deciziei menționate, in Comitetul Teritorial al Radio Iasi au fost numiți 6 membri cu delegație: reclamantul T.S.N., in calitate de redactor șef, I.G., M.A., C.I.C., M.D. și P.C.M.. Prin decizia din 29 iunie 2011, pe care a contestat-o pe calea plângerii prealabile, Consiliul de Administrație al S.R.R.

a dispus modificarea literei e) a punctului 1 din anexa deciziei din 23 februarie 2011, în sensul schimbării componenței Comitetului Director al Studioului Teritorial Iași, cei șase membri ai acestui organ colegial fiind înlocuiți cu unul singur: F.B. Reclamantul a susținut că decizia contestata este nelegala, întrucât a fost emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Comitetului Director al S.R.R. și a Comitetelor Directoare ale Unităților Funcționale Autonome, aprobat prin hotărârea din 12 ianuarie 2011 a Consiliului de Administrație al S.R.R. din interpretarea cărora rezultă că, comitetele directoare teritoriale sunt organe colegiale de conducere, compuse din cel puțin doi membri, din cadrul cărora face parte în mod obligatoriu și redactorul-șef al studioului teritorial de radio, acesta din urmă având prerogativa conducerii comitetului.

A menționat reclamantul că aceste prevederi normative au fost încălcate, întrucât prin desemnarea unei singure persoane în componența Comitetului Director al Studioului Teritorial Iași este înfrânt caracterul colegial al acestui organ de conducere, fiind totodată nesocotită și prevederea conform căreia redactorul-șef face parte din comitetul director teritorial, a cărui conducere o și asigură. S-a mai arătat că prin aplicarea deciziei a cărei revocare s-a solicitat, Comitetul Directorial Iasi nu mai poate adopta nici o decizie legala și nu mai poate stabili și coordona strategiile de organizare și funcționare, întrucât conducătorul sau, redactorul șef, nu mai face parte din Comitet, comitet ce a fost in mod abuziv redus la o singura persoana, străina de Serviciul Teritorial Iași.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 242 din 8 septembrie 2011 Curtea de Apel Iași a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus suspendarea executării deciziei din 29 iunie 2011, emisă de Consiliul de Administrație al S.R.R. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că pentru a dispune suspendarea executării actelor menționate este necesar ca în cauză să fie îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate cere suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare”.

Curtea de Apel reține că aparența dreptului este în favoarea reclamantului, susținerile lui fiind de natură a releva aspecte care creează o îndoială serioasă în privința legalității deciziei nr. 26 din 23 iunie 2011. Astfel, s-a constatat că în art. 2 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Comitetului Director al S.R.R. și a Comitetelor Directoare ale Unităților Funcționale Autonome, aprobat prin hotărârea din 12 ianuarie 2011 a Consiliului de Administrație al S.R.R., se prevede că fiecare comitet teritorial este compus din maxim 7 membri, iar în art. 9 alin. (3) din același regulament este stabilit că până la organizarea concursurilor sau ori de câte ori este necesar Consiliul de administrație numește în Comitet, la propunerea directorului general, membri cu delegație.

S-a reținut că din aceste prevederi reiese că, comitetele directoare teritoriale sunt organe colegiale de conducere, alcătuite din maxim 7 membri, numiți de Consiliul de Administrație. Așa fiind, Curtea de Apel a considerat că decizia din 29 iunie 2011 prin care Consiliul de Administrație al S.R.R. a stabilit că în compunerea Comitetului Director al Studioului Teritorial Iași intră o singură persoană conține indicii suficiente de răsturnare a prezumției de nelegalitate, aspect recunoscut chiar de pârâtă prin adresa din 1 august 2011. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare a executării s-a solicitat rezultă și din aceea că pârâta consideră, că măsura administrativă luată prin decizia din 29 iunie 2011 are caracter sancționator, or din conținutul deciziei nu reiese că s-a pus problema răspunderii disciplinare a reclamantului, răspundere pentru angajarea căreia era necesară parcurgerea procedurii speciale prevăzute de lege.

Instanța a constatat că apărarea potrivit căreia forma inițială a deciziei din 29 iunie 2011 conține o eroare materială ce a fost îndreptată prin republicarea ei nu a putut fi primită întrucât, pe de o parte, modificarea prevederilor referitoare la numărul membrilor Comitetului Director al Studioului Teritorial Iași nu poate fi considerată eroare materială, iar pe de altă parte, rectificarea deciziei trebuia să se facă de emitentul actului, tot printr-o decizie, care, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de Administrație al S.R.R., aprobat prin hotărârea din 28 octombrie 2010 a Consiliului de Administrație, trebuia numerotată și evidențiată în registrul pentru decizii.

În ceea ce privește ceea de-a doua condiție referitoare la paguba iminentă, prevăzută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a reținut, că legiuitorul nu a avut în vedere doar un prejudiciu material, ci a luat în considerație prevenirea unui prejudiciu de orice natură. Astfel, în cauză s-a constatat că măsura luată prin decizia din 29 iunie 2011 este de natură a periclita ducerea la îndeplinire de către reclamant a sarcinilor de serviciu ce îi revin în calitate de redactor-șef și a obiectivelor de performanță fixate de către Comitetul Director central al S.R.R., dar și de a afecta normala desfășurare a activității Studioului Teritorial Iași al S.R.R. în condițiile în care, în lipsa unei componențe legale a Comitetului, orice decizie luată de acesta este nelegală.

Recursul Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Iași a declarat recurs reclamanta S.R.R. În motivarea cererii de recurs, reclamanta (S.R.R.) a arătat în esență următoarele: Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 8, pct. 9 din C. proc. civ.). - Arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, că aparența dreptului este în favoarea reclamantului, relevând aspecte care creează o îndoială serioasă în privința legalității deciziei din 29 iunie 2011. În acest context se arată de recurent că, cazul justificat nu poate fi dovedit prin aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ.

În realitate se arată de recurentă, reclamantul a manifestat o opoziție efectivă față de punerea în aplicare a responsabilităților ce reveneau Comitetului Director Teritorial Iași, în considerarea deciziei din 23 februarie 2011, prin care i-au fost împuși alți colegi decât cei pe care-i considera în drept, să ocupe funcția de membru în Comitetul Director. Consideră recurenta că măsura înlocuirii reclamantului a fost una administrativă și nu vizând îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, menită a nu împiedica normele de desfășurare și funcționare a Comitetului Director. Raportat la critica de nelegalitate referitoare la numirea unui singur membru în cadrul Comitetului Director al Studioului Teritorial Iași, consideră recurentul că prin efectul republicării deciziei din 29 iunie 2011, această reglementare echivocă a fost îndepărtată, în actuala componență fiind pe deplin respectate dispozițiile art. 2 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.C.A.

din 12 .01.2011. - Referitor la cea de-a doua condiție impusă de lege privind paguba iminentă, se arată că reclamantul nu a dovedit urgența cererii și nici faptul că actul administrativ contestat este de natură să-i pericliteze ducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu ce îi revin în calitate de redactor șef și a obiectivelor de performanță fixate de Comitetul Director Central al S.R.R. Întâmpinarea Reclamantul T.S.N. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul este fondat.

Cele două condiții, caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabile actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei iminente”. Definiția legală a noțiunii de „caz bine justificat” se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Principiul legalității actelor administrative presupune ca autoritățile administrative să nu încalce legea și ca toate deciziile să se întemeieze pe lege. În acest context, se reține că instanța fondului în mod corect a apreciat că aparența dreptului aparține reclamantului în condițiile în care prin decizia din 29 iunie 2011, contestată în cauză, s-a schimbat componența Comitetului Director al Studiului a Studioului Teritorial Iași, cei șase membrii ai acestui organ, fiind înlocuiți cu numitul F.B. În mod corect, instanța de fond a analizat această împrejurare în considerarea prevederilor art. 2 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Comitetului Director al S.R.R.

și a Comitetelor Directoare, unde se arată că fiecare comitet teritorial este compus din maxim 7 membrii și în considerarea modificării și republicării deciziei din 29 iunie 2011 ca urmare a plângerii prealabile formulate de reclamant și care a relevat aceste aspecte de încălcare a legii. Înalta Curte apreciază ca fiind un caz bine justificat în această speță atitudinea, conduita autorității în acest context cauzal. Motivele invocate de recurent privind măsura înlocuirii reclamantului ca fiind una administrativă și care nu vizează neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale reclamantului, nu pot fi reținute, recurentul se contrazice, întrucât tot acesta a arătat că reclamantul a nesocotit și nu a respectat prevederile deciziei din 23 februarie 2011 și s-au constatat disfuncționalități în funcționarea Comitetului Regional Radio Iași.

- În ceea ce privește paguba iminentă se reține că și această condiție este îndeplinită în cauză, întrucât se are în vedere perturbarea activității Studioului Teritorial Iași, în lipsa unui Comitet Director și până la soluționarea pe fond a acțiunii reclamantului. Constatând că sentința de fond este temeinică și legală și întrucât nu există în cauză motive care să atragă modificarea sau casarea hotărârii recurate în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Societatea Română de Radiodifuziune împotriva sentinței nr. 242 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul–reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.