ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 171/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 29 martie 2019, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare datat anul 2018, întocmit în Dosarul nr. x/05.03.2019.

Prin sentința nr. 101 din data de 17 septembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 101 din data de 17 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant A. a invocat următoarele critici:

În principal recurentul-reclamant a apreciat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, deoarece acesta consideră că incompatibilitatea prevăzută la art. 99 alin. (1) lit. k) din lege vizează exclusiv pe membrii comitetului director al Societății Române de Radiodifuziune și nu pe membrii comitetelor teritoriale.

Arată recurentul că, atât în contractul civil nr. x/21.03.2012, cât și în contractul civil nr. x/29.04.2014, s-a convenit, la art. 2, să presteze activități aferente calității de membru al Comitetului Director al Studioului Teritorial Radio Iași. Denumirea organului din care acesta a făcut parte este Comitetul Director al Studioului Teritorial Radio lași.

În mod greșit, în tot cuprinsul hotărârii recurate, judecătorul de primă jurisdicție folosește sintagma "Comitetul Director al Societății Române de Radiodifuziune - Studioul Teritorial de Radio lași".

Pe perioada în care a avut calitatea de membru al Comitetului Director al Studioului Teritorial Radio lași, activitatea acestui organ colegial a fost reglementată prin Regulamentul de organizare și funcționare a Comitetului Director al Societății Române de Radiodifuziune și a comitetelor directoare ale unităților funcționale autonome, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 16/12.01.2011, înscris regăsit la dosarul cauzei.

Recurentul mai susține că art. 1 din Regulamentul menționat, conform căruia: "Comitetul Director al Societății Române de Radiodifuziune, organ colectiv de conducere denumit în continuare Comitetul, și comitetele directoare ale unitâțiior funcționale autonome, denumite în continuare comitete teritoriale, se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile Legii nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările șl completările ulterioare, cu cele ale legislației interne și ale convențiilor internaționale incidente, precum și cu prevederile prezentului regulament."

Din interpretarea art. 1 din Regulamentul rezultă fără echivoc că există un singur comitet director al Societății Române de Radiodifuziune. Distinct de Comitetul Director al SRR există comitetele teritoriale.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, membrilor consiliilor de administrație și ai comitetelor directoare (care exercită demnități publice și funcții publice de autoritate) ale Societății Române de Radiodifuziune șl Societății Române de Televiziune li se aplică dispozițiile art. 72 și regimul Incompatibilităților prevăzut în prezentul titlu pentru miniștri și, respectiv, secretari de stat, precum și incompatibilitățile prevăzute în legi speciale.

În mod greșit judecătorul de primă instanță a apreciat că textul Legii nr. 161/2003 se referă expres la comitete directoare (plural) și că astfel regimul incompatibilităților se aplică inclusiv membrilor comitetelor directoare ale studiourilor teritoriale. Comitetul director al Societății Române de Radiodifuziune este unic și doar membrilor acestuia ie sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003. Legiuitorul a folosit noțiunea de comitet director la plural în textul art. 99, deoarece se referă atât la comitetul director al Societății Române de Radiodifuziune, cât și la comitetul director al Societății Române de Televiziune.

A mai susținut recurentul că, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii substanțiale, respectiv art. 99 alin. (1) lit. k) din legea nr. 161/2003. La pagina 4 din sentință, judecătorul a arătat că susținerile privind natura funcției avute în cadrul Comitetului Director al Studioului Teritorial Radio lași sunt străine de natura cauzei întrucât funcția publică de autoritate este cea de consilier local, iar un membru al comitetului director (indiferent de calificarea naturii funcției) nu putea fi în același timp și consilier local.

Contrar celor reținute de prima instanță, susține recurentul că natura juridică a funcție este extrem de relevantă pentru soluționarea cauzei și că în interpretarea dispozițiilor de la punctul k) al art. 99 din Legea nr. 161/2003 nu se poate face abstracție de prevederile alin. (1) al aceluiași articol. Legiuitorul a arătat în primul alineat că articolul 99 se aplică persoanelor care exercită demnitățile publice și funcțiile publice de autoritate din cadrul autorităților și instituțiilor aflate exclusiv sub control parlamentar, după care a enumerat funcțiile și demnitățile de la lit. a) - m).

Judecătorul care a pronunțat sentința recurată a considerat că este suficient, pentru a constata starea de incompatibilitate, să se rețină calitatea reclamantului de membru în Comitetul Director al Studioului Teritorial Radio lași. Indiferent de calificarea naturii funcției, fără a avea în vedere că textul de lege ar fi fost aplicabil în cauză doar dacă reclamantul exercita o funcție publică de autoritate în comitetul director.

Astfel recurentul a susținut că, soluția primei instanțe este greșita, întrucât incompatibilitatea prevăzută la art. 99 lit. k) din Legea nr. 161/2003 îi vizează exclusiv pe cei care exercită o funcție publică de autoritate în comitetele directoare ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune.

A mai susținut acesta că hotărârea pronunțată încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârilor anterioare prin care s-a stabilit competența de soluționare a altui litigiu și prin care s-a tranșat asupra naturii civile a raporturilor juridice dintre recurent și Societatea Romană de Radiodifuziune.

Judecătorul de primă instanță, în încercarea de a evita încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat a considerat argumentele vizând natura juridică a raporturilor dintre părți străine de natura cauzei și nu a analizat natura funcției deținute. Deși nu a analizat natura juridică a calității dobândite prin încheierea unor contracte civile de prestări servicii cu SRR, apreciază recurentul că cele deja statuate de o instanță se impuneau cu necesitate instanței de contencios administrativ.

În drept, recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate nu a depus întâmpinare, însă prin concluziile scrise și-a exprimat poziția procesuală, în sensul de a se respinge recursul ca fiind nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte reține că prin raportul de evaluare nr. x/05.03.2019 s-a reținut că recurentul-reclamant, membru în Comitetul Director al Societății Române de Radiodifuziune - Studioul Teritorial de Radio Iași ar fi încălcat regimul juridic al incompatibilităților în perioada 18.06.2012 - 24.06.2016 întrucât a deținut și exercitat simultan atât funcția de membru în Comitetul Director cât și funcția de consilier local al Municipiului Iași, încălcând astfel dispozițiile art. 84 alin. (1) lit. a) și alin. (2) coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

În analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant cu motivarea că instanța de fond nu a analizat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârilor anterioare prin care s-a stabilit competența de soluționare a altui litigiu și prin care s-a tranșat asupra naturii civile a raporturilor juridice dintre recurent și Societatea Romană de Radiodifuziune, Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată.

Invocarea acestor critici prin cererea de recurs vizează în concret poziția procesuală a recurentului-reclamant privitoare la natura celor două funcții (membru în Comitetul director și consilier local) care au condus la starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare contestat.

În dezacord cu opinia recurentului și în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte apreciază că deținerea funcție de consilier local este incontestabilă, iar această funcție reprezintă o funcție publică de autoritate care a condus la starea de incompatibilitate. În timp ce, modalitatea de dobândire a funcție membru în Comitetul Director al Studioului Teritorial Iași al Radiodifuziunii Române nu prezintă relevanță în speță, din perspectiva susținerilor recurentului privitoare la natura contractului în baza căruia acesta exercita această calitate și față de care a înțeles să invoce autoritatea pozitivă de lucru judecat raportat la hotărârile judecătorești indicate.

Având în vedere și opinia instanței de fond, conform căreia reclamantul nu a contestat deținerea concomitentă a celor două funcții, membru al Comitetului Director și cea de consilier local în Consiliul Municipal Iași, Înalta Curte observă că în criticile invocate prin cererea de recurs, recurentul-reclamant urmărește să evidențieze aceeași situație, respectiv faptul că natura funcție de membru al Comitetului Director într-un Studiou Teritorial al Radiodifuziunii Române, nu este una care să activeze starea de incompatibilitate prevăzută de art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte, reține că în conformitate prevederile art. 2 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune:, Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune sunt persoane juridice, au sediul în municipiul București și își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condițiile prezentei legi și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte."

Iar în ceea ce privește modalitate de organizare a Societății de Radiodifuziune, pentru soluționarea justă a cauzei prezintă relevanță prevederile art. 18 alin. (1) lit. c) și art. 35 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 conform cărora: "art. 18 - (1) Conducerea serviciilor publice de radiodifuziune și de televiziune, în cadrul fiecărei societăți, este asigurată de: (…) c) comitetul director. (…)

Art. 35 - (1) Conducerea studiourilor teritoriale și a celorlalte unități funcționale autonome este asigurată de comitete directoare proprii, numite de consiliul de administrație al societății respective, în limitele competențelor care le-au fost delegate."

Or, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003:,,(1) Persoanelor care exercită următoarele demnități publice și funcții publice de autoritate din cadrul autorităților și instituțiilor aflate exclusiv sub control parlamentar:

(…) k) membrii consiliilor de administrație și ai comitetelor directoare ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune; (...)"

Așadar, recurentul-reclamant face parte din Comitetul Director al Studioului Teritorial Iași al Radiodifuziunii Române, iar conform textelor de lege indicate mai sus, această societate se află exclusiv sub control parlamentar.

În acord cu raționamentul instanței de fond, Înalta Curte constată că legea nu distinge caracterul Comitetului Director în care această stare de incompatibilitate poate activa. Nominalizarea, "comitetele directoare ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune" acoperă atât Comitetele Directoare Teritoriale, cât și Comitetul Director Central, astfel că este nefondată critica recurentului, conform căreia există doar un singur Comitet Director al Radiodifuziunii Române.

În ceea ce privește constatarea efectivă a stării de incompatibilitate, intimata-pârâtă a reținut prin raportul de evaluare că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate prin deținerea simultană a calității de membru în Comitetul Director și deținerea funcție de consilier local.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003:,,(1) Funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu:

a) orice altă funcție publică de autoritate, cu excepția celei de deputat sau de senator ori a altor situații prevăzute de Constituție; (…)"

Or, față de textul de lege exprimat anterior, recurentul-reclamant, A., membru al Comitetului Director al Studioului Teritorial Iași al Radiodifuziunii Române, pentru a nu se afla în stare de incompatibilitate nu trebuia să mai dețină o altă funcție de autoritate publică. În ceea ce privește calitatea de consilier local a recurentului-reclamant, în acord cu raționamentul instanței de fond, Înalta Curte apreciază că această funcție este una de autoritate publică prin raportare la prevederile art., 25 din Legea nr. 215/2001, în vigoare la data efectuării procedurii de verificare de către Agenția Națională de Integritate a recurentului.

Față de aceste constatări, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea Raportului de evaluare nr. x/05.03.2019.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 101/2019 din data de 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.