ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5607/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 29 din 3 februarie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității formulată de Guvernul României, a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a respins cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ.

Instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada formulării plângerii prealabile la autoritatea emitentă, respectiv Guvernul României. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul M.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 299, art. 304 alin. (1) pct. 8 și pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ., art. 87, raportat la art. 155 lit. d) și lit. f) și art. 156 din Legea nr. 19/2000, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, C. civ., C. proc.

civ., Legea nr. 567/2004, C. mun., Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Protocolul adițional la Convenție, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind Securitatea Socială și Asistență Socială și art. 52 alin. (1) privind întinderea drepturilor și principiilor, art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului . Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluția instanța a avut în vedere considerente în continuare arătate. Conform art. 7 alin. ( 1 ) : „ Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia” , iar p otrivit art. 7 alin. (1 1 ): „ În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”. Din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că, în cauză, recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit această obligație.

Prin urmare, neîndeplinirea de către recurent a acestei obligații a fost corect constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de pârât. Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă că plângerea prealabilă trebuie formulată anterior sesizării instanței de contencios administrativ. Chiar denumirea acesteia indică faptul că trebuie adresată emitentului actului „în prealabil”, deci, înainte de introducerea acțiunii. Având în vedere faptul că instanța de fond a respins acțiunea pe o excepție, care se constată de către instanța de recurs că este întemeiată, nu se mai impune a fi analizate și celelalte motive de recurs invocate de recurentul-reclamant.

Dealtfel, nici în recurs recurentul nu a făcut dovada că ar fi îndeplinit procedura prealabilă. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 29 din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.