ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5607/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5607/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 29 din 3 februarie 2011
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, a admis
excepția inadmisibilității formulată de Guvernul României, a respins ca
inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de
reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a respins
cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului de către Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că parcurgerea procedurii
administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie a cărei
neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios
administrativ.
Instanța de fond a
constatat că reclamantul nu a făcut dovada formulării plângerii prealabile la
autoritatea emitentă, respectiv Guvernul României.
Împotriva hotărârii
instanței de fond reclamantul M.G. a declarat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este întemeiat
pe dispozițiile art. 299, art. 304 alin. (1) pct. 8 și pct. 9 și art. 304
1
din C. proc. civ., art. 87, raportat la art. 155 lit. d) și lit. f) și art. 156
din Legea nr. 19/2000, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, C. civ., C. proc. civ., Legea nr. 567/2004, C. mun.,
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,
Protocolul adițional la Convenție, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind
drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind Securitatea Socială
și Asistență Socială și art. 52 alin. (1) privind întinderea drepturilor și
principiilor, art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent, art.
23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție
socială și hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului .
Examinând cauza și
sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile
legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la
această soluția instanța a avut în vedere considerente în continuare arătate.
Conform art. 7 alin.
(
1
)
:
„
Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ
competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori
într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să
solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă
aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,
revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”
, iar p
otrivit art. 7 alin.
(1
1
): „
În cazul actului administrativ
normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”.
Din
actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că, în cauză,
recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit această obligație.
Prin
urmare, neîndeplinirea de către recurent a acestei obligații a fost corect
constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de
pârât.
Din
interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă că plângerea
prealabilă trebuie formulată anterior sesizării instanței de contencios
administrativ.
Chiar
denumirea acesteia indică faptul că trebuie adresată emitentului actului „în
prealabil”, deci, înainte de introducerea acțiunii.
Având în
vedere faptul că instanța de fond a respins acțiunea pe o excepție, care se
constată de către instanța de recurs că este întemeiată, nu se mai impune a fi
analizate și celelalte motive de recurs invocate de recurentul-reclamant.
Dealtfel,
nici în recurs recurentul nu a făcut dovada că ar fi îndeplinit procedura
prealabilă.
Astfel
fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant
sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o
hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.
În
consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile
art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 29 din 3 februarie 2011 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24
noiembrie
2011.