ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5336/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5336/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată
la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, Primarul
comunei P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României
și Camera de Conturi H. anularea încheierii din 19 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi
a României,anularea în parte a deciziei din 14 ianuarie 2011, emisă de Camera de
Conturi H. precum și suspendarea aplicării măsurilor dispuse prin decizia din 2011
până la soluționarea prezentei acțiuni.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a susținut că prin decizia din 2011 Primarul Comunei P.M. a fost obligat
să ia o serie de măsuri pentru intrarea în legalitate, deși nu există o justificare
pentru acestea.
Arată că prin controlul
efectuat de către Camera de Conturi H., s-a constatat că a fost acordat fără temei
legal sporul de dispozitiv, pentru anul 2009, atât funcționarilor publici ai primăriei
cât și personalului contractual și pe cale de consecință s-a dispus recuperarea
sumelor plătite cu acest titlu, apreciindu-se ca fiind încălcate dispozițiile din
O.U.G. nr. 108/2005, Legii nr. 53/2003, Legii nr. 273/2006, Legii nr. 188/1999 și
Legii nr. 130/1996.
Reclamantul apreciază
că sporul a fost corect acordat, raportat la dispozițiile art. 19 lit. g) din contractul
colectiv de muncă așa cum a fost completat prin actul adițional la acest contract
înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului Hunedoara din
31 ianuarie 2008.
În fine, reclamantul a
susținut că drepturile respective au fost corect acordate, cu respectarea art. 12
alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 130/1996, avându-și izvorul în contractul colectiv
de muncă așa cum a fost completat prin actul adițional la acest contract înregistrat
la Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului Hunedoara din 31 ianuarie
2008, C. mun., O.U.G. nr. 108/2005 și Legea nr. 188/1999.
Pârâta Curtea de Conturi
a României, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de suspendare
ca inadmisibilă, întrucât nu s-a făcut dovada cazului bine justificat și a pagubei
iminente iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că drepturile
salariale ale personalului bugetar se stabilesc numai prin lege iar contractul de
muncă invocat nu poate deroga de la aceste dispoziții, în caz contrar el fiind nul
absolut.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel Alba-Iulia,
prin sentința nr. 216/2011 pronunțată în data de 13 iulie 2011 a respins cererea
formulată de reclamantul Primarul comunei P.M. în contradictoriu cu pârâtele Curtea
de Conturi a României și Camera de Conturi Hunedoara.
Prin considerentele sentinței,
prima instanță, a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia din 14 ianuarie
2011 emisă de Camera de Conturi Hunedoara s-au constatat abateri de la legalitate
și regularitate care nu au determinat producerea de prejudicii și abateri de la
legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii. Din această
din urmă categorie reclamantul a înțeles să conteste abaterile.
Împotriva acestei decizii
s-a formulat contestație care însă a fost respinsă prin încheierea din 19 mai 2011
emisă de Curtea de Conturi a României.
Instanța a reținut că
suspendarea executării unui act administrativ unilateral, potrivit art. 15 din Legea
nr. 554/2004, se poate face în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei
pagube iminente.
A arătat instanța că,în
ce privește cazul bine justificat, reclamantul nu a indicat nici un motiv concret
care să vizeze nelegalitatea aparentă a actului dedus judecății. Criticile aduse
vizează însăși fondul cauzei iar, în această fază a procedurii, nu poate proceda
la o analiză amănunțită, pe fond, a nelegalității măsurilor dispuse.
Motivele de nelegalitate
invocate de reclamantă în susținerea cazului bine justificat, presupun cercetarea
în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Concluzionează prima instanță
arătând că suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai
dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire
i-ar produce reclamantului
un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție
care nu este îndeplinită în prezenta cauză, întrucât actul în discuție îl obligă
pe reclamant să ia la rândul său măsuri de remediere a unor deficiențe stabilite
de Camera de Conturi de natură a acoperi prejudiciul cauzat bugetului local.
Recursul
Împotriva susmenționatei
sentințe a declarat recurs reclamanta Comuna P.M. prin Primar.
În motivarea cererii de
recurs, reclamantul a arătat în esență următoarele:
- Consideră recurentul
că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004. În speță, existența unui caz bine justificat care să creeze o îndoială
asupra legalității deciziei rezultă din faptul că această decizie excede competenței
Curții de Conturi, astfel se arată că drepturile salariale sau de natură salarială
sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă și care în temeiul art. 7
alin. (2) din Legea nr. 130/1996 au putere de lege între părțile contractante, câtă
vreme nu au fost anulate pe calea unei acțiuni în justiție.
- În ceea ce privește
paguba iminentă se arată că aceasta rezultă ca urmare a măsurilor de recuperare
a debitelor stabilite pe fiecare salariat, în temeiul art. 272 din C. mun.
Prejudiciul efectiv stabilit
în sarcina celor 15 salariați ai primăriei este de 121.677,47 RON, constând în spor
de dispozitiv și alte drepturi sociale plătite în temeiul contractului colectiv
de muncă - și în situația în care, urmare a soluției de fond, s-ar impune restituirea
sumelor către salariați ar constitui plăți deosebit de împovărătoare pentru bugetul
local al comunei.
În drept cererea de recurs
se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Întâmpinarea
Pârâta-intimată Curtea
de Conturi a României a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului
ca neîntemeiat, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu
a actelor administrative iar condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004 nu sunt întrunite cumulativ.
Considerentele și soluția
instanței de recurs
Recursul nu este fondat.
Prin decizia din 4 ianuarie
2011, emisă de Camera de Conturi Hunedoara, s-au constatat abateri de la legalitate
și regularitate consemnate în procesul–verbal de constatare din 10 decembrie 2010.
Acestea au constat în acordarea unor drepturi de natură salarială, în baza contractului
colectiv de muncă încheiat la nivelul autorității, persoanelor care ocupă funcții
de demnitate publică, personalului contractual și funcționarilor publici, respectiv
sporul de dispozitiv, plata unor sume pentru menținerea sănătății și securității
muncii, prime de paște, prime de ziua femeii, decontarea cheltuielilor de transport
la și de la locul de muncă, sume alocate pentru formarea profesională.
De asemenea s-a constatat
că reclamanta-recurentă nu a respectat prevederile legale referitoare la calcularea
și virarea contribuțiilor la bugetul consolidat al statului pentru indemnizațiile
acordate aleșilor locali și la întocmirea și utilizarea documentelor privind achizițiile,
recepțiile, înregistrarea și evidențele contabile a materialelor pentru reparații
și întreținere.
Camera de Conturi Hunedoara
a dispus pentru înlăturarea abaterilor constatate stabilirea întinderii prejudiciului
produs în bugetul entității verificate și luarea măsurilor de recuperare a acestuia.
Reclamanta–recurentă a
solicitat suspendarea executării măsurilor dispuse prin decizia din 14 ianuarie
2011 în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la desființarea acțiunii
de fond.
În conformitate cu prevederile
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „
În cazuri bine justificate
și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7,
a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana
vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului
administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care
persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile,
suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
În ceea ce privește cazul
bine justificat , se reține că în mod corect a apreciat instanța fondului că reclamanta
nu a indicat nici un motiv concret care să vizeze aparenta nelegalitate a actului
administrativ.
Nu constituie un caz bine
justificat motivul privind depășirea competențelor Curții de Conturi, prin constatarea
unor abateri de la legalitate și regularitate în acordarea unor drepturi salariale
sau de natură salarială.
Curtea de Conturi exercită
controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor
financiare ale statului și ale sectorului public [art. 1 alin. (1) din Legea
nr. 94/1992].
Procesul–verbal de constatare
din 10 decembrie 2010 încheiat în urma acțiunii de audit financiar asupra contului
de execuție bugetară pe anul 2009, a fost emis în considerarea funcției de control
prevăzută de Legea nr. 94/1992.
Art. 2 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 94/1992 precizează ca fiind audit financiar, activitatea prin care
se urmărește dacă situațiile financiare sunt complete, reale și conforme cu legile
și reglementările în vigoare.
Rezultă la o primă analiză,
aparentă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, neexistând
indicii de răsturnare a acesteia.
Referitor la drepturile
salariale sau de natură salarială acordate, apreciate de Camera de Conturi ca reprezentând
abateri de la legalitate, aceste aspecte nu pot fi analizate în mod sumar, ele constituind
de fapt motivele de nelegaliate invocate de recurentul–reclamant și care vor putea
fi analizate cu ocazia soluționării cauzei pe fond. Motivele de nelegalitate nu
pot fi identice cu motivele care reprezintă un caz bine justificat.
- Referitor la condiția
prejudiciului iminent, de asemenea se constată că aprecierea instanței de fond este
corectă prin raportare la situația de fapt și prevederile art. 2 alin. (1) lit.
ș) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în mod corect
s-a reținut că măsurile de remediere și de stabilire a prejudiciului în vederea
recuperării acestuia, nu se încadrează în definiția prevăzută de lege ca fiind prejudiciu
iminent.
În acest sens este și
recomandarea cu privire la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă
în raport cu care „instanța poate acorda asemenea măsuri în raport cu ansamblul
circumstanțelor și intereselor prezente atunci când executarea actului este de natură
a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument valabil de nelegalitate
a acestuia” .
Față de cele reținute
mai sus, constatând că în cauză nu se conturează motive care să atragă casarea și
modificarea hotărârii recurate, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) din
C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria
Comunei P.M. prin Primar împotriva sentinței nr. 216 din 13 iulie 2011 a Curții
de Apel Alba–Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie
2011.