ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5336/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, Primarul comunei P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi H. anularea încheierii din 19 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României,anularea în parte a deciziei din 14 ianuarie 2011, emisă de Camera de Conturi H. precum și suspendarea aplicării măsurilor dispuse prin decizia din 2011 până la soluționarea prezentei acțiuni. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin decizia din 2011 Primarul Comunei P.M. a fost obligat să ia o serie de măsuri pentru intrarea în legalitate, deși nu există o justificare pentru acestea.

Arată că prin controlul efectuat de către Camera de Conturi H., s-a constatat că a fost acordat fără temei legal sporul de dispozitiv, pentru anul 2009, atât funcționarilor publici ai primăriei cât și personalului contractual și pe cale de consecință s-a dispus recuperarea sumelor plătite cu acest titlu, apreciindu-se ca fiind încălcate dispozițiile din O.U.G. nr. 108/2005, Legii nr. 53/2003, Legii nr. 273/2006, Legii nr. 188/1999 și Legii nr. 130/1996.

Reclamantul apreciază că sporul a fost corect acordat, raportat la dispozițiile art. 19 lit. g) din contractul colectiv de muncă așa cum a fost completat prin actul adițional la acest contract înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului Hunedoara din 31 ianuarie 2008. În fine, reclamantul a susținut că drepturile respective au fost corect acordate, cu respectarea art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 130/1996, avându-și izvorul în contractul colectiv de muncă așa cum a fost completat prin actul adițional la acest contract înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului Hunedoara din 31 ianuarie 2008, C. mun., O.U.G. nr. 108/2005 și Legea nr. 188/1999.

Pârâta Curtea de Conturi a României, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, întrucât nu s-a făcut dovada cazului bine justificat și a pagubei iminente iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că drepturile salariale ale personalului bugetar se stabilesc numai prin lege iar contractul de muncă invocat nu poate deroga de la aceste dispoziții, în caz contrar el fiind nul absolut. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Alba-Iulia, prin sentința nr. 216/2011 pronunțată în data de 13 iulie 2011 a respins cererea formulată de reclamantul Primarul comunei P.M. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Hunedoara.

Prin considerentele sentinței, prima instanță, a reținut, în esență, următoarele: Prin decizia din 14 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi Hunedoara s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate care nu au determinat producerea de prejudicii și abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii. Din această din urmă categorie reclamantul a înțeles să conteste abaterile. Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație care însă a fost respinsă prin încheierea din 19 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României. Instanța a reținut că suspendarea executării unui act administrativ unilateral, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, se poate face în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

A arătat instanța că,în ce privește cazul bine justificat, reclamantul nu a indicat nici un motiv concret care să vizeze nelegalitatea aparentă a actului dedus judecății. Criticile aduse vizează însăși fondul cauzei iar, în această fază a procedurii, nu poate proceda la o analiză amănunțită, pe fond, a nelegalității măsurilor dispuse. Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în susținerea cazului bine justificat, presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Concluzionează prima instanță arătând că suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză, întrucât actul în discuție îl obligă pe reclamant să ia la rândul său măsuri de remediere a unor deficiențe stabilite de Camera de Conturi de natură a acoperi prejudiciul cauzat bugetului local. Recursul Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs reclamanta Comuna P.M. prin Primar. În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat în esență următoarele: - Consideră recurentul că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În speță, existența unui caz bine justificat care să creeze o îndoială asupra legalității deciziei rezultă din faptul că această decizie excede competenței Curții de Conturi, astfel se arată că drepturile salariale sau de natură salarială sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă și care în temeiul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 au putere de lege între părțile contractante, câtă vreme nu au fost anulate pe calea unei acțiuni în justiție. - În ceea ce privește paguba iminentă se arată că aceasta rezultă ca urmare a măsurilor de recuperare a debitelor stabilite pe fiecare salariat, în temeiul art. 272 din C. mun.

Prejudiciul efectiv stabilit în sarcina celor 15 salariați ai primăriei este de 121.677,47 RON, constând în spor de dispozitiv și alte drepturi sociale plătite în temeiul contractului colectiv de muncă - și în situația în care, urmare a soluției de fond, s-ar impune restituirea sumelor către salariați ar constitui plăți deosebit de împovărătoare pentru bugetul local al comunei. În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. Întâmpinarea Pârâta-intimată Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu a actelor administrative iar condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt întrunite cumulativ.

Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul nu este fondat. Prin decizia din 4 ianuarie 2011, emisă de Camera de Conturi Hunedoara, s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate consemnate în procesul–verbal de constatare din 10 decembrie 2010. Acestea au constat în acordarea unor drepturi de natură salarială, în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul autorității, persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, personalului contractual și funcționarilor publici, respectiv sporul de dispozitiv, plata unor sume pentru menținerea sănătății și securității muncii, prime de paște, prime de ziua femeii, decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, sume alocate pentru formarea profesională.

De asemenea s-a constatat că reclamanta-recurentă nu a respectat prevederile legale referitoare la calcularea și virarea contribuțiilor la bugetul consolidat al statului pentru indemnizațiile acordate aleșilor locali și la întocmirea și utilizarea documentelor privind achizițiile, recepțiile, înregistrarea și evidențele contabile a materialelor pentru reparații și întreținere. Camera de Conturi Hunedoara a dispus pentru înlăturarea abaterilor constatate stabilirea întinderii prejudiciului produs în bugetul entității verificate și luarea măsurilor de recuperare a acestuia. Reclamanta–recurentă a solicitat suspendarea executării măsurilor dispuse prin decizia din 14 ianuarie 2011 în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la desființarea acțiunii de fond.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”. În ceea ce privește cazul bine justificat , se reține că în mod corect a apreciat instanța fondului că reclamanta nu a indicat nici un motiv concret care să vizeze aparenta nelegalitate a actului administrativ.

Nu constituie un caz bine justificat motivul privind depășirea competențelor Curții de Conturi, prin constatarea unor abateri de la legalitate și regularitate în acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială. Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public [art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992]. Procesul–verbal de constatare din 10 decembrie 2010 încheiat în urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție bugetară pe anul 2009, a fost emis în considerarea funcției de control prevăzută de Legea nr. 94/1992. Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 94/1992 precizează ca fiind audit financiar, activitatea prin care se urmărește dacă situațiile financiare sunt complete, reale și conforme cu legile și reglementările în vigoare.

Rezultă la o primă analiză, aparentă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, neexistând indicii de răsturnare a acesteia. Referitor la drepturile salariale sau de natură salarială acordate, apreciate de Camera de Conturi ca reprezentând abateri de la legalitate, aceste aspecte nu pot fi analizate în mod sumar, ele constituind de fapt motivele de nelegaliate invocate de recurentul–reclamant și care vor putea fi analizate cu ocazia soluționării cauzei pe fond. Motivele de nelegalitate nu pot fi identice cu motivele care reprezintă un caz bine justificat. - Referitor la condiția prejudiciului iminent, de asemenea se constată că aprecierea instanței de fond este corectă prin raportare la situația de fapt și prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în mod corect s-a reținut că măsurile de remediere și de stabilire a prejudiciului în vederea recuperării acestuia, nu se încadrează în definiția prevăzută de lege ca fiind prejudiciu iminent. În acest sens este și recomandarea cu privire la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă în raport cu care „instanța poate acorda asemenea măsuri în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument valabil de nelegalitate a acestuia” . Față de cele reținute mai sus, constatând că în cauză nu se conturează motive care să atragă casarea și modificarea hotărârii recurate, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei P.M. prin Primar împotriva sentinței nr. 216 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Alba–Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2011.