ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1996/2011

Asupra

recursului de față :

Din

actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC D.M. SRL în

contradictoriu cu pârâții SC R.C. SRL - prin administrator judiciar Profesional

I.M.I.P.U.R.L., SC N.S.N. SRL, Ministerul Administrației și Internelor,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Română și Ministerul Finanțelor

Publice prin Oficiul de Plăți și Contracte Phare a solicitat să se dispună

rezilierea contractelor de execuție și livrare nr. X/2007 și nr. Y/2007,

obligarea pârâților la restituirea și lăsarea în deplină proprietate și

liniștită posesie a reclamantei a bunurilor produse de reclamantă în baza celor

două contracte, bunuri proprietatea reclamantei ca urmare a neachitării

prețului aferent executării acestora; să se dispună obligarea pârâtei Romcon la

suportarea tuturor cheltuielilor aferente operațiunilor de predare a bunurilor.

Prin

sentința comercială nr. 5183 din 22 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră Română, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul

Finanțelor Publice prin O.P.C.P., și pe fond, s-a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta SC D.M. SRL în contradictoriu cu pârâții SC R.C. SRL-

prin administrator judiciar Profesional I.M.I.P.U.R.L., SC N.S.N. SRL,

Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră Română și Ministerul Finanțelor Publice prin Oficiul de Plăți și

Contracte Phare și ca urmare, s-a dispus rezilierea contractelor nr. X/2007 și

nr. Y/2007. Totodată, s-a admis în parte cererea de cheltuieli a pârâtei Nokia

și au fost compensate cheltuielile de judecată, fiind respinse celelalte

pretenții ca neîntemeiate.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, reclamanta, în calitate de

furnizor a încheiat cu pârâta SC R.C. SRL două contracte cadru de execuție

furnituri, bunurile livrate urmând a fi utilizate în cadrul Proiectului de securizare

a frontierei de Nord-Vest și Sud-Vest a României, însă pârâta și-a executat

parțial obligațiile însumând debite în sumă totală de 2.274.869,75 lei, sumă

recunoscută de pârâtă în noiembrie 2008, când a propus un grafic de eșalonare a

datoriilor pe care nu 1-a respectat, pârâta comunicându-i reclamantei că

bunurile furnizate au fost transferate la I.G.P.F.R.

Pârâtele

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Română, Ministerul

Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice au invocat excepția

lipsei calității lor procesuale pasive pentru motivul că nu sunt parte în

contractele de execuție care au născut prezentul litigiu și nici nu s-a făcut

dovada deținerii de către ele a bunurilor invocate în acțiune.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel SC N.S.N. SRL, SC D.M. SRL, Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

Române.

Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 453

din 11 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de apelanta SC N.S.N. SRL și în

consecință ; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat

reclamanta la plata către pârâta SC N.S.N. SRL a sumei de 51.162,97 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

A

respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

Române.

A

anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta SC D.M. SRL.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Politiei de Frontieră

Române, solicitând admiterea recursurilor, modificarea în parte a deciziei

atacate în sensul respingerii cererii reclamantei față de pârâți, ca fiind

formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.

Critica

adusă deciziei atacate, de către recurenți, se referă în esență la faptul că,

în mod greșit instanța de apel a soluționat excepția lipsei calității procesual

pasive a pârâților, în condițiile în care, față de prevederile art. 1169 C.

civ., intimata-reclamantă nu a demonstrat calitatea celor două instituții de

posesor sau administrator al bunurilor din prezentul dosar, sens în care se

apreciază că, în speța de față, pârâții nu pot răspunde pentru pretinsele

obligații instituite în sarcina unor alte autorități administrative sau

societăți comerciale.

Analizând

decizia atacată în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept

invocate, se constată că recursurile pârâților sunt nefondate, urmând a fi

respinse pentru următoarele considerente:

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată că susținerile recurenților, potrivit

cărora, instanța de apel, în mod greșit a menținut soluția dată de prima

instanță în ceea ce privește respingerea excepțiilor privind lipsa calității

lor procesual pasive, se constată că nu pot fi primite, întrucât, în mod corect

a apreciat Curtea de Apel București că cei doi pârâți justifică calitate

procesual pasivă, în considerarea faptului că reclamanta SC D.M. SRL, în

calitate de furnizor a încheiat cu pârâta SC R.C. SRL două contracte cadru de

execuție furnituri nr. X/2007 și nr. Y/2007, bunurile livrate urmând a fi

utilizate în cadrul Proiectului de securizare a frontierei de Nord-Vest și Sud-Vest

a României, acestea fiind predate celor două instituții ale statului implicate

în Proiect, respectiv Ministerului Administrației și Internelor și Inspectoratului

General al Politiei de Frontieră Române.

În acest

sens, se constată că cele două contracte ce formează obiectul litigiului de

față, au fost încheiate în cadrul proiectului de securizare a frontierei de

vest a țării, proiect în considerarea căruia cele două contracte litigioase nu

s-ar fi perfectat, aspect ce conferă legitimitate procesuală celor doi pârâți.

De

asemenea, critica ce se regăsește în cadrul motivelor de recurs, referitoare la

faptul că reclamanta ar fi trebuit să demonstreze calitatea celor două

instituții de posesor sau administrator al bunurilor din prezentul dosar este

nefondată, fiind suficientă justificarea interesului celor doi recurenți în

încheierea contractelor mai sus-menționate, în cadrul desfășurării proiectului

de securizare a frontierei de vest a tării, având în vedere că cei doi pârâți

erau instituții ale statului implicate în proiectul respectiv.

În acest

context, calitatea celor două instituții de posesor sau administrator al

bunurilor având relevanță în ceea ce privește pertinența și temeinicia cererii,

iar nu sub aspectul justificării calității lor procesual pasive.

Mai mult

decât atât, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv

rezilierea contractelor de execuție și livrare nr. X/2007 și nr. Y/2007 și

obligarea pârâților la restituirea și lăsarea în deplina proprietate și

liniștita posesie a reclamantei a bunurilor produse de reclamantă în baza celor

două contracte, se constată că există identitate între pârâți și persoanele

pretins a fi obligate în baza raportului juridic civil ce a luat naștere urmare

a încheierii celor două contracte.

Pe cale

de consecință, întrucât critica adusă deciziei pronunțată de Curtea de Apel

este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi

respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și

Internelor prin Direcția Generală Juridică și Inspectoratul General al Poliției

de Frontiera Română împotriva deciziei comerciale nr. 453 din 11 noiembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2011.