ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1996/2011

Asupra recursului de față : Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC D.M. SRL în contradictoriu cu pârâții SC R.C. SRL - prin administrator judiciar Profesional I.M.I.P.U.R.L., SC N.S.N. SRL, Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Română și Ministerul Finanțelor Publice prin Oficiul de Plăți și Contracte Phare a solicitat să se dispună rezilierea contractelor de execuție și livrare nr. X/2007 și nr. Y/2007, obligarea pârâților la restituirea și lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a reclamantei a bunurilor produse de reclamantă în baza celor două contracte, bunuri proprietatea reclamantei ca urmare a neachitării prețului aferent executării acestora; să se dispună obligarea pârâtei Romcon la suportarea tuturor cheltuielilor aferente operațiunilor de predare a bunurilor.

Prin sentința comercială nr. 5183 din 22 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Română, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice prin O.P.C.P., și pe fond, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC D.M. SRL în contradictoriu cu pârâții SC R.C. SRL- prin administrator judiciar Profesional I.M.I.P.U.R.L., SC N.S.N. SRL, Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Română și Ministerul Finanțelor Publice prin Oficiul de Plăți și Contracte Phare și ca urmare, s-a dispus rezilierea contractelor nr. X/2007 și nr. Y/2007.

Totodată, s-a admis în parte cererea de cheltuieli a pârâtei Nokia și au fost compensate cheltuielile de judecată, fiind respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, reclamanta, în calitate de furnizor a încheiat cu pârâta SC R.C. SRL două contracte cadru de execuție furnituri, bunurile livrate urmând a fi utilizate în cadrul Proiectului de securizare a frontierei de Nord-Vest și Sud-Vest a României, însă pârâta și-a executat parțial obligațiile însumând debite în sumă totală de 2.274.869,75 lei, sumă recunoscută de pârâtă în noiembrie 2008, când a propus un grafic de eșalonare a datoriilor pe care nu 1-a respectat, pârâta comunicându-i reclamantei că bunurile furnizate au fost transferate la I.G.P.F.R.

Pârâtele Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Română, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive pentru motivul că nu sunt parte în contractele de execuție care au născut prezentul litigiu și nici nu s-a făcut dovada deținerii de către ele a bunurilor invocate în acțiune. Împotriva acestei sentințe au declarat apel SC N.S.N. SRL, SC D.M. SRL, Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 453 din 11 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de apelanta SC N.S.N. SRL și în consecință ; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat reclamanta la plata către pârâta SC N.S.N.

SRL a sumei de 51.162,97 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române. A anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta SC D.M. SRL. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Politiei de Frontieră Române, solicitând admiterea recursurilor, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii cererii reclamantei față de pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.

Critica adusă deciziei atacate, de către recurenți, se referă în esență la faptul că, în mod greșit instanța de apel a soluționat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților, în condițiile în care, față de prevederile art. 1169 C. civ., intimata-reclamantă nu a demonstrat calitatea celor două instituții de posesor sau administrator al bunurilor din prezentul dosar, sens în care se apreciază că, în speța de față, pârâții nu pot răspunde pentru pretinsele obligații instituite în sarcina unor alte autorități administrative sau societăți comerciale.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că recursurile pârâților sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente: Examinând actele și lucrările dosarului, constată că susținerile recurenților, potrivit cărora, instanța de apel, în mod greșit a menținut soluția dată de prima instanță în ceea ce privește respingerea excepțiilor privind lipsa calității lor procesual pasive, se constată că nu pot fi primite, întrucât, în mod corect a apreciat Curtea de Apel București că cei doi pârâți justifică calitate procesual pasivă, în considerarea faptului că reclamanta SC D.M. SRL, în calitate de furnizor a încheiat cu pârâta SC R.C.

SRL două contracte cadru de execuție furnituri nr. X/2007 și nr. Y/2007, bunurile livrate urmând a fi utilizate în cadrul Proiectului de securizare a frontierei de Nord-Vest și Sud-Vest a României, acestea fiind predate celor două instituții ale statului implicate în Proiect, respectiv Ministerului Administrației și Internelor și Inspectoratului General al Politiei de Frontieră Române. În acest sens, se constată că cele două contracte ce formează obiectul litigiului de față, au fost încheiate în cadrul proiectului de securizare a frontierei de vest a țării, proiect în considerarea căruia cele două contracte litigioase nu s-ar fi perfectat, aspect ce conferă legitimitate procesuală celor doi pârâți.

De asemenea, critica ce se regăsește în cadrul motivelor de recurs, referitoare la faptul că reclamanta ar fi trebuit să demonstreze calitatea celor două instituții de posesor sau administrator al bunurilor din prezentul dosar este nefondată, fiind suficientă justificarea interesului celor doi recurenți în încheierea contractelor mai sus-menționate, în cadrul desfășurării proiectului de securizare a frontierei de vest a tării, având în vedere că cei doi pârâți erau instituții ale statului implicate în proiectul respectiv. În acest context, calitatea celor două instituții de posesor sau administrator al bunurilor având relevanță în ceea ce privește pertinența și temeinicia cererii, iar nu sub aspectul justificării calității lor procesual pasive.

Mai mult decât atât, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv rezilierea contractelor de execuție și livrare nr. X/2007 și nr. Y/2007 și obligarea pârâților la restituirea și lăsarea în deplina proprietate și liniștita posesie a reclamantei a bunurilor produse de reclamantă în baza celor două contracte, se constată că există identitate între pârâți și persoanele pretins a fi obligate în baza raportului juridic civil ce a luat naștere urmare a încheierii celor două contracte. Pe cale de consecință, întrucât critica adusă deciziei pronunțată de Curtea de Apel este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor prin Direcția Generală Juridică și Inspectoratul General al Poliției de Frontiera Română împotriva deciziei comerciale nr. 453 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.