ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1992/2011

Asupra recursului de față : Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 04 februarie 2009, reclamanta R.A.T. Craiova, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Locatari Eroilor Craiova a solicitat instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 190.890,23 lei, reprezentând penalități de întârziere evidențiate în facturile din perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007 și la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 167 din 17 februarie 2010, Tribunalul Dolj, secția comercială a respins acțiunea pe considerentul că s-a omis să se precizeze în cuprinsul contractului cuantumul penalităților de întârziere și prevederile contractuale nu pot fi completate cu alte dispoziții legale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta R.A.T., care a învederat că penalitățile au fost calculate la un sold debitor potrivit O.G. nr. 92/2003, din care rezultă cu certitudine că procentul de penalitate de 0,1% se aplică pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi după data judecății și până la achitarea facturii în totalitatea ei. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 219 din 10 noiembrie 2010 a admis apelul reclamantei R.A.T.

Craiova, a schimbat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 36.985,44 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor datorate în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că, între părți a fost încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 248 din 03 mai 2005, care la art. 21 alin. (2), stipulează că neachitarea facturii în termen de 30 de zile lucrătoare atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, astfel că, nu se poate reține că părțile nu au reglementat convențional această problemă a cuantumului penalităților de întârziere, ele convenind să fie aplicată această penalitate în vigoare la data respectivă.

În acest sens, prin expertizele efectuate, s-a solicitat de către instanța de apel refacerea calculului privind suma datorată de pârâtă, având în vedere penalitățile ce provin din neachitarea debitului aferent lunii ianuarie 2006, tară să fi fost luat în considerare soldul penalităților existent la 31 decembrie 2005. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta R.A.T. Craiova a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și reapreciind probele administrate să fie schimbată hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că în mod greșit instanța de apel a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 36.985,44 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor datorate în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007, având în vedere că pârâta figurează în evidențele contabile ale recurentei cu un debit de 190.890,23 lei reprezentând penalități de întârziere pe perioada menționată. O altă critică se referă la faptul că în mod greșit instanța de apel a solicitat refacerea calcului privind suma datorată de pârâtă, fără ca expertul să ia în considerare soldul existent la data de 31 decembrie 2005, considerând că în raport de data promovării acțiunii introductive (04 februarie 2009) se ridică problema prescripției.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul reclamantei este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Din analiza motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte reține că, deși reclamanta își motivează recursul prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 punct 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltarea motivelor privește doar motivul de recurs întemeiat pe art. 304 punct 9 C. proc. civ. care se referă la faptul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește modul de calcul al penalităților de întârziere.

Susținerea recurentei, potrivit căreia, instanța de apel, în mod greșit a obligat pârâta la plata sumei de 36.985,44 lei reprezentând penalități de întârziere, deși aceasta figura în evidențele sale cu un debit mult mai mare, se constată că nu poate fi primită, întrucât raportul de expertiză contabilă dispus în cauză, de către instanța de apel, a avut ca obiectiv, verificarea penalităților menționate pe facturile emise de reclamantă în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007, iar după refacerea expertizei contabile au fost calculate penalitățile ce provin din neachitarea debitului aferent lunii ianuarie 2006, fără a se lua în calcul soldul penalităților existent la data de 31 decembrie 2005. În acest sens se constată că în mod corect a dispus instanța de apel refacerea expertizei contabile, având în vedere penalitățile ce provin din neachitarea debitului aferent lunii ianuarie 2006, fără să ia însă în considerare soldul penalităților existente la 31 decembrie 2005, întrucât în raport de data promovării acțiunii introductive, respectiv 04 februarie 2009, intervenea instituția prescripției acțiunii.

Față de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că susținerile recurentei vizează interpretarea și reaprecierea probatoriilor administrate în cauză, aspecte care nu mai pot face obiectul analizei în această fază procesuală, având în vedere caracterul nedevolutiv al recursului și împrejurarea că recurenta a avut la dispoziție apelul cu caracter devolutiv, în care toate chestiunile invocate au fost puse în discuție și soluționate. Pe cale de consecință, întrucât critica adusa deciziei pronunțată de Curtea de Apel este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R.A.T. CRAIOVA împotriva deciziei nr. 219 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.