ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1861/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 41 din 31 ianuarie 2011

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția de nelegalitate formulată de reclamanta J.V., în contradictoriu

cu pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Suceava și Guvernul

României; a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) H.G. nr.

1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor

O.U.G. nr. 148/2005.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 3 alin. (1)

H.G. nr. 1025/2006 (act normativ cu caracter individual), care definesc

nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii,

completează în mod nelegal O.U.G. nr. 148/2005 (act cu caracter normativ, act

normativ cu forță superioară), fiind nelegale în raport de prevederile art. 6

din acest act normativ, deoarece încalcă principiul egalității de tratament

între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și una multiplă (reclamanta a

avut o sarcină gemelară, dând naștere la 3 copii).

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul arată că

dispozițiile art. 3 alin. (1) H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile art.

6 alin. (1) O.U.G. nr. 148/2005, definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a

unuia sau mai multor copii vii", iar potrivit prevederilor art. 6 alin. (1)

din actul normativ menționat, concediul și indemnizația lunară prevăzute la

art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3, se cuvin

pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai

persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2);

astfel, indemnizația se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau

pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de

urgență ori încredințați în vederea adopției.

Se mai arată în

motivele de recurs formulate că textul menționat recunoaște dreptul la

acordarea unei singure indemnizații pentru familie, indiferent dacă aceasta are

gemeni, pe considerent că această indemnizație reprezintă un substitut al

salariului, deoarece în perioada de creștere și îngrijire a copilului,

contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii.

Mai arată recurentul

că recunoașterea drepturilor prevăzute în ipoteza normei legale, pentru fiecare

naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate și

nu încalcă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o

sarcină simplă sau multiplă, nefiind vorba de drepturi ce aparțin copilului, că

rațiunea legiuitorului, care transpare din actele normative în discuție (O.U.G.

nr. 148/2005, H.G. nr. 1025/2006, C. muncii - art. 49 alin. (2) și art. 51

alin. (1)) este unitară și evidențiază, ca finalitate, sprijinirea familiei,

prin realizarea unui echilibru social-economic și nu reprezintă o măsură

directă de protecție a copilului, cum este cea realizată prin alocația de stat

pentru copii.

Examinând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Acordarea

indemnizației pentru creșterea copilului, lunar și nu doar la momentul

nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la

adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați

din naștere.

De asemenea, se poate

reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere

situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din

sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii

anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.

H.G. nr. 1025/2006 a

fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Prin acest act

normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru

acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost

prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice

prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru

aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca

element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare

între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de

ordin obiectiv.

Definind nașterea ca

reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 H.G.

nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în

aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între

copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Art. 6 alin. (1) O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede

că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri

sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul,

cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției, sau care au copilul în

plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Definind nașterea

într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând

acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor,

prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare

naștere, art. 3 H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravine prevederilor actului

normativ în aplicarea căruia a fost adoptat.

Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate

în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ,

iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a O.U.G.

s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu,

adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru

fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii

născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

De altfel, este de

menționat și faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile

art. 2 O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul

indemnizației se majorează cu 600 RON pentru fiecare copil născut dintr-o

sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil

provenit dintr-o astfel de naștere.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală,

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul

României împotriva sentinței nr. 41 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

martie

2011.